ICCJ. Decizia nr. 1738/2008. Comercial. Evacuare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1738/2008
Dosar nr. 93/1/2008
Şedinţa publică de la 21 mai 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2736 din 20 septembrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins recursul formulat de pârâţii P.I., P.I.I., P.E., P.L.E., P.L.L.I., P.M. şi P.R.M., împotriva deciziei nr. 17 din 23 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, ca nefondat.
Recurenţii au formulat contestaţie în anulare împotriva acestei hotărâri invocând dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. şi au solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei şi rejudecându-se recursul, să fie admis.
Au solicitat, totodată, în temeiul art. 3191 C. proc. civ., suspendarea executării silite a sentinţei comerciale nr. 942/ C din 5 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş până la soluţionarea contestaţiei în anulare, cerere asupra căreia nu s-a mai insistat.
În motivarea, în fapt, a contestaţiei în anulare, recurenţii au arătat că nu au fost citaţi legal, cu respectarea dispoziţiilor art. 85 şi 89 C. proc. civ., la domiciliul indicat în faza de judecată a apelului, iar hotărârea este rezultatul unei erori materiale în legătură cu adresa corectă la care trebuiau citaţi.
Prin ultimul motiv, au arătat că instanţa de recurs respingând recursul a omis să cerceteze motivele de modificare şi casare referitoare la neanalizarea probelor din perspectiva obiectului procesului care vizează evacuarea din imobil, neexistând o recunoaştere a folosinţei imobilului, că în cauză nu s-a efectuat o expertiză prin care să se identifice imobilul cuprins în titlul de proprietate invocat de reclamanta SC C. SRL şi astfel s-a dat o rezolvare greşită excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, potrivit probelor, imobilul ocupat de recurenţi nefiind unul şi acelaşi cu cel din titlu, iar instanţele nu s-au pronunţat nici pe excepţia autorităţii de lucru judecat.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Observând dovezile de citare aflate la dosarul de recurs se constată că toţi contestatorii au fost citaţi pentru ziua de 20 septembrie 2007 când s-a judecat recursul (cu excepţia recurenţilor P.I., P.I.I. şi P.E. care au avut termen în cunoştinţă) cu respectarea dispoziţiilor art. 85 şi 89 C. proc. civ., atât la sediul indicat prin cererea de recurs cât şi prin publicitate prin afişare la uşa instanţei, conform art. 95 C. proc. civ., în condiţiile în care la termenul anterior, o parte din citaţii au fost restituite, dar pentru termenul când cauza a fost luată în pronunţare, dovezile de citare la domiciliul indicat de părţi au fost restituite cu menţiunea afişării, făcută la 11 iulie 2007, iar cele prin publicitate, cu menţiunea afişării la 5 iulie 2007.
Aşa fiind, contestatorii nu pot invoca nicio vătămare, în sensul cerut de art. 317 C. proc. civ., după cum nu se poate reţine nici existenţa vreunei erori materiale, în sensul cerut de art. 318 teza I C. proc. civ., din punctul de vedere al observării şi identificării domiciliului părţilor pe baza cererilor din dosar.
Cât priveşte ultimul motiv de contestaţie în anulare se constată că instanţa de recurs a analizat toate motivele de recurs, constatând că ele nu se circumscriu niciunuia din cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., ci art. 304 pct. 10 şi 11 C. proc. civ. – abrogate, în condiţiile în care toate criticile au vizat fie nedovedirea fie neanalizarea probelor în legătură cu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a fondului cauzei, aşa cum rezultă, de altfel, şi din conţinutul contestaţiei în anulare, prin care se reiterează criticile din recurs.
Prin urmare, nu se poate susţine că instanţa nu a analizat fiecare dintre aceste motive atât timp cât a constatat global că niciunul nu se circumscrie art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat alături de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. – abrogat, doar cel dintâi temei legal fiind cel care ar fi putut atrage, în cauză, modificarea hotărârii dar numai dacă din dezvoltarea criticilor ar fi rezultat ipotezele reglementate de acest text de lege.
S-a mai susţinut că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, or, din recursul declarat nu rezultă invocarea unui astfel de motiv, astfel că, nu se poate aduce vreo culpă instanţei de recurs, aceasta judecând cauza în limitele învestirii sale încât nu este fondat nici motivul de contestaţie în anulare întemeiat pe art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
Aşa fiind, în baza art. 319 C. proc. civ., contestaţia în anulare va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anularea deciziei Secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2736 din 20 septembrie 2007, formulată de contestatorii P.I., P.I.I., P.M., P.E., P.R.M., P.L.L.I. şi P.L.E., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1632/2008. Comercial. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1749/2008. Comercial. Acţiune în anularea... → |
|---|
