ICCJ. Decizia nr. 1761/2008. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1761/2008
Dosar nr. 6254/55/2006
Şedinţa publică de la 22 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Arad, prin sentinţa civilă nr. 4239 din 14 septembrie 2006, a admis excepţia lipsei competenţei materiale a Judecătoriei Arad invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii comerciale având ca obiect evacuare şi pretenţii, formulată şi precizată de reclamanta SC T.O.P. SA cu sediul în municipiul Arad judeţul Arad şi pârâtul B.P.I. domiciliat în municipiul Arad judeţul Arad, privind cererea reconvenţională având ca obiect obligaţia de a face, în favoarea Tribunalului Arad, având în vedere că sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1368 din 15 mai 2007, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi pasive a SC T.O.P. SA Arad şi a admis în parte acţiunea reclamantei obligând pârâtul la plata sumei de 35.373,8 lei.
A fost respinsă cererea de evacuare a pârâtului din P.O. şi din toate pieţele administrate de reclamant.
De asemenea, a fost admisă acţiunea reconvenţională formulată de B.P.I. şi obligată SC T.O.P. SA Arad să încheie cu pârâtul contract de închiriere pentru suprafaţa de 35 m.p. aferentă a 7 mese, pe rândul 1 cu nr. de ordine 75-81 din P.O.
Au mai fost compensate cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de apărător şi obligat pârâtul B.P.I. să plătească 1.882,85 lei cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând taxe de timbru.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de concesiune nr. 7 din 29 august 2001 încheiat între C.L.M. Arad şi SC T.O.P. SA, a fost concesionat către acesta din urmă, contra unei redevenţe anuale, domeniul public pe care sunt sau vor fi amplasate târguri, pieţe şi oboare.
Pârâtul B.P.I. a ocupat, de la o dată anterioară lunii aprilie a anului 2003, mesele cu nr. 75-81 din rândul 1 al P.O. Arad, piaţa ce intră în obiectul contractului de concesiune, fără a plăti taxe pentru această folosinţă. Mesele au fost preluate de către B.P.I. neacoperite, acoperirea ulterioară a meselor făcându-se de către acesta.
Pentru şapte mese neacoperite, pentru perioada 4 mai 2003 – 4 mai 2006 total taxa de abonament este 6.240,5 lei iar total taxa forfetară este de 29.133,30 lei, suma celor două taxe fiind de 35.373,80 lei.
Contractul de concesiune conferă reclamantei SC T.A. Arad atât calitate procesuală activă în acţiunea principală cât şi calitate procesuală pasivă în acţiunea reconvenţională, acesta având dreptul şi obligaţia de a exploata domeniul public concesionat, conform art. 3.4 din contract. Astfel, SC T. SA are dreptul de a exploata mesele în litigiu, putând pretinde taxe de folosinţă şi sume datorate cu titlu de folosinţă a acestora având deci calitatea de al acţiona în judecată pe pârât. Totodată, SC T. SA nu are un drept discreţionar de a încheia contracte de închiriere doar cu persoane agreate de acesta, în condiţii negociate, ci are obligaţia de a încheia astfel de contracte, fără discriminare, în limita spaţiului disponibil, cu toţi solicitanţi care desfăşoară activităţi compatibile cu destinaţia obiectului concesiunii, tarifele de folosinţă a meselor fiind independente de persoana contractantului.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin decizia civilă nr. 232/ A/COM din 25 octombrie 2007, a respins apelul declarat de pârâtul B.P.I. împotriva sentinţei civile nr. 1368 din 15 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, fiind preluate în esenţă toate argumentele primei instanţe.
Împotriva deciziei civile nr. 232/ A/COM din 25 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a promovat recurs pârâtul B.P.I., care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
În dezvoltarea motivelor de recurs a fost invocată lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului şi excepţia tardivităţii introducerii celui de-al doilea capăt de cerere, respectiv cel în pretenţii, prin aceea că în mod greşit s-a apreciat faptul că termenul din 29 iunie 2006 nu întruneşte cerinţele prevăzute de art. 134 C. proc. civ. De asemenea, deşi cauza a fost considerată un litigiu de natură comercială, temeiul care a fost avut în vedere la admiterea cererii în pretenţii a fost art. 998 C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală. În final s-a evocat că nici cererea reconvenţională nu a fost corect soluţionată, în concordanţă cu susţinerile făcute în mod constant pe parcursul procesului.
Intimata-reclamantă SC T.O.P. SA Arad a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând întreg materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul pârâtului B.P.I. urmând a fi respins, ca nefundat, pentru următoarele considerente.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel, printr-o completă şi integrală apreciere a probelor au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu întinderea reală a drepturilor şi obligaţiilor reciproce care decurg din desfăşurarea activităţii de natură comercială a pârâtului în spaţiile a căror concesiune a obţinut-o reclamanta.
Este unanim admis, de doctrină şi jurisprudenţă, că o condiţie pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală, legitimatio ad causam, care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acţiona şi în acelaşi timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea.
Poziţia procesuală a pârâtului B.P.I. este circumscrisă, aşa cum a expus-o în întâmpinare şi cererea reconvenţională, calităţii de asociat unic şi administrator a SC S.B.I. SRL Arad, care are activitate principală comerţul cu amănuntul.
S-a precizat că, persoana fizică B.P.I. nu numai că îşi desfăşoară activitatea în spaţiile a căror concesionare a obţinut-o reclamanta, dar de la desfiinţarea Pieţii P. şi-a mutat activitatea în P.O. cu acceptul reprezentanţilor C.L.M. Arad şi conducerii reclamantei.
Din această perspectivă a fost realizată identitatea între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului, pe de o parte şi identitatea între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic, pe de altă parte, respectiv calitatea procesuală pasivă. Contextul juridic expus a determinat corect obligarea pârâtului la plata sumei de 35.373,8 lei, la stabilirea cuantumului sumei avându-se în vedere situaţia meselor şi intervalul de timp al desfăşurării activităţii comerciale.
Nejustificată este şi critica vizând tardivitatea precizării de acţiune din partea reclamantei.
Astfel, reglementările imperative cuprinse în art. 134 C. proc. civ., stipulează că este socotită ca primă zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii. Nu poate fi primită teza acreditată de recurent potrivit căreia termenul din 29 iunie 2006 poate fi caracterizat ca primă zi de înfăţişare.
Din verificarea documentaţiei existente, apare fără putere de tăgadă că la termenul din 29 iunie 2006 reprezentantul legal al pârâtului a depus întâmpinare şi cererea reconvenţională timbrată, însoţită de un set de înscrisuri doveditoare, care au condus la amânarea cauzei. Ulterior, în termen legal, la 20 iulie 2006, reclamanta SC T.O.P. SA Arad a depus răspuns la întâmpinare şi o precizare de acţiune, în sensul indicării sumei de bani reprezentând folosinţa fără drept a terenului concesionat.
De o corectă stabilire a situaţiei de fapt şi de drept s-a bucurat şi soluţionarea cererii reconvenţionale, reclamanta având obligaţia să încheie cu pârâtul contract de închiriere pentru suprafaţa de 35 m.p. aferentă celor 7 mese din P.O.
Este adevărat că pârâtul a dovedit cu acte calitatea de luptător pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi că este beneficiar de anumite facilităţi conferite prin Legea nr. 341/2004 ce modifică Legea nr. 42/1990. Amplu documentat şi bine argumentat s-a motivat că dispoziţiile legale expuse anterior şi care conferă anumite facilităţi recurentului nu adaugă la condiţiile generale de închiriere a terenului concesionat de proprietar.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâtul B.P.I. împotriva deciziei nr. 232/ A/COM din 25 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul B.P.I. împotriva deciziei civile nr. 232/ A/COM din 25 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1759/2008. Comercial. Reziliere contract.... | ICCJ. Decizia nr. 1763/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
