ICCJ. Decizia nr. 1847/2008. Comercial. Excludere asociat. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1847/2008
Dosar nr. 8293/120/2006
Şedinţa publică de la 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 noiembrie 2006 reclamantul C.V. ca asociat şi administrator al SC C.E.T. SRL Valea Lungă solicită instanţei să dispună excluderea din societate a asociatului administrator S.P.G.
Prin sentinţa nr. 633 din 24 aprilie 2007 Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite acţiunea reclamantului, dispune excluderea din societate a asociatului S.P.G., obligă pe pârât să plătească societăţii suma de 31.420 lei cu titlu de cotă parte din pierderile înregistrate de societate la momentul excluderii şi să restituie societăţii următoarele bunuri: banchetă dublă însoţitori cu tetiere şi centură de siguranţă, suport banchetă dublă însoţitori sau contravaloarea acestora în sumă de 5.810 lei, luând act de declaraţia reclamantului de a continua activitatea ca asociat unic cu acelaşi capital social, cu 3.390 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului. Reţine instanţa, pentru a decide astfel, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 222 din Legea nr. 31/1990 întrucât pârâtul - administrator al societăţii - şi-a însuşit piese din dotarea microbuzelor folosite de societate în regim de leasing, cu efect prejudiciabil pentru societate, refuzul de a le restitui evidenţiind intenţia de a profita de pe urma activităţii sale frauduloase.
Prin Decizia nr. 130 din 18 iunie 2007 Curtea de Apel Ploieşti-Secţia comercială şi de contencios administrativ respinge ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanţe, reţinând - în acest sens - că instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a tuturor probelor administrate în cauză, stabilind de asemenea corect culpa apelantului pârât faţă de societatea în care avea calitatea de asociat şi administrator, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 222 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva deciziei de mai sus pârâtul declară recurs, solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi pe fond respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată. În susţinerea recursului său recurentul critică instanţa de apel pentru eronata interpretare a probelor administrate în cauză şi, în special, pentru denaturarea conţinutului depoziţiilor martorilor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul reclamant solicită respingerea recursului, arătând că motivele invocate nu îndeplinesc condiţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ., nefiind motive de nelegalitate.
Examinând recursul recurentului pârât din perspectiva excepţiei invocate se constată că aceasta este întemeiată.
În acest sens se reţine că recurentul invocă formal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar criticile pe care le avansează vizează exclusiv modul în care instanţa de apel a interpretat înscrisurile depuse la dosar şi mai ales declaraţiile martorilor, reproşând instanţei şi neindicarea expresă a înscrisurilor luate în considerare pentru pronunţarea hotărârii recurate.
Cum dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. prevăd că o hotărâre poate fi modificată numai pentru motive de nelegalitate, iar - în speţă - recurentul formulează doar critici de netemeinicie, care nu pot fi examinate în recurs faţă de abrogarea dispoziţiilor fostului pct. 11 din art. 304 C. proc. civ., recursul de faţă urmează a fi considerat ca nemotivat.
Astfel fiind, Înalta Curte urmează să admită excepţia nulităţii recursului şi, cu aplicarea art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1), art. 3021 alin. (1) lit. c) şi art. 306 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., urmează să constate nul recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei instanţei de apel.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurentul pârât urmează a fi obligat să plătească intimatului reclamant suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului.
Constată nul recursul declarat de pârâtul S.P.G. împotriva Deciziei nr. 130 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurentul pârât la plata a 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul C.V.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1821/2008. Comercial. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 1853/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
