ICCJ. Decizia nr. 1839/2008. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1839/2008
Dosar nr. 2216/114/2007
Şedinţa publică de la 28 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 1 decembrie 2006, reclamanta R.A.M. Buzău a chemat în judecată pe pârâta SC B.P. SA BUZĂU şi a solicitat ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună evacuarea de pe terenul proprietatea statului situat în municipiul Buzău str. Lăstunului.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pârâta SC B.P. S.A. BUZĂU ocupă terenul proprietatea privată a statului fără forme legale, situaţie ce a determinat-o să încerce evacuarea acesteia pe cale amiabilă, dar care nu s-a realizat.
Mai susţine reclamanta că în calitatea sa de administrator specializat al fondului locativ de stat are încheiat un contract de închiriere cu numita L.R. pentru suprafaţa de 361,91 mp, reprezentând curţi şi grădini unde este amplasat şi magazinul deţinut nelegal de pârâtă.
Judecătoria Buzău prin sentinţa nr. 797 din 15 ianuarie 2007 a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia comercială, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., reclamanta acţionând în cauză ca un comerciant împotriva pârâtei care, de asemenea, are calitatea de societate comercială.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 2216/114/2007, iar prin sentinţa nr. 845 din 19 aprilie 2007, această instanţă a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pronunţând această soluţie, s-a reţinut de instanţa de fond că susţinerile reclamantei în sensul că pârâta SC B.P. SA BUZĂU ocupă terenul proprietatea statului fără forme legale, sunt neîntemeiate, deoarece aceasta din urmă, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 0455 emis la 27 aprilie 1995 a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului magazin teren şi construcţii.
S-a mai reţinut de instanţa de fond, că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost intabulat la cartea funciară, aşa cum rezultă din extrasul depus la dosar.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în esenţă, modificarea în tot a acesteia şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În susţinerea apelului reclamanta arată că instanţa de fond a interpretat greşit actele depuse la dosarul cauzei şi dispoziţiile legale în materie atunci când a reţinut că pârâta deţine un titlu de proprietate asupra imobilului în discuţie.
Din actele depuse la dosarul cauzei emise în baza dispoziţiilor Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 834/1991 susţine apelanta, rezultă că pârâta nu are în patrimoniul său şi terenul pe care este amplasat chioşcul metalic de care se face vorbire, terenul este şi se află în continuare în proprietatea statului.
Prin Protocolul depus la dosar de către pârâtă nr. 4370 din 1 august 1990 rezultă că aceasta a primit în patrimoniu mai multe unităţi pentru desfacerea produselor alimentare printre care şi magazinul situat în municipiul Buzău str. Lăstunului, magazin care este amplasat ilegal pe terenul proprietate de stat.
Mai susţine apelanta că pârâta nu putea să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului în lipsa unei hotărâri a C.L.M. Buzău, singura entitate care îi putea atribui terenul.
Chiar intabularea făcută de către pârâtă este nelegală, deoarece aceasta nu deţine acte din care să rezulte în mod cert dreptul său de proprietate asupra terenului în discuţie.
Prin cererea din 24 septembrie 2007, P.M. Buzău a solicitat introducerea în cauză, în calitate de apelantă-pârâtă alături de RA.M. Buzău, având în vedere hotărârea Consiliului Local nr. 77 din 26 aprilie 2007 prin care s-au preluat în administrare toate imobilele deţinute de către R.A.M. Buzău.
Intimata-pârâtă a depus cu ocazia soluţionării apelului întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.
La şedinţa din 5 noiembrie 2007 P.M. Buzău invocă excepţia de necompetenţă a tribunalului în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei în fond, arătând că obiectul cauzei este un litigiu locativ şi competenţa soluţionării acesteia aparţine judecătoriei ca primă instanţă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin decizia nr. 219 din 5 noiembrie 2007, respinge excepţia de necompetenţă materială a instanţei, excepţie invocată de P.M. Buzău.
Respinge, ca nefundat, apelul formulat de reclamanta P.M. Buzău, Buzău, judeţul Buzău, împotriva sentinţei civile 845 din 19 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta SC B.P. SA BUZĂU str. Şantierului, judeţul Buzău.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal şi motivat reclamantul P.M. Buzău, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând în esenţă prin reiterarea motivelor din apel sub forma criticilor de recurs, că instanţa de apel nu a analizat probatoriile existente la dosarul cauzei din care rezultă că litigiul are natură civilă şi este în competenţa de soluţionare a judecătoriei şi că terenul pe care este amplasat chioşcul metalic ce aparţine SC B. SA, aparţine statului român, aflat în administrarea R.M. Buzău.
În consecinţă, recurentul, fără a-şi preciza temeiul de drept, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, în scris, casarea deciziei şi a hotărârilor date de instanţele de fond cu rejudecarea cauzei de către judecătorie.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că, în mod corect şi judicios, ambele instanţe au analizat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate pronunţând hotărâri temeinice şi legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamant.
Criticile formulate de recurent că există la dosar înscrisuri care dovedesc că terenul în cauză îi aparţine, sunt lipsite de temei întrucât nu au fost depuse nici un fel de acte de proprietate asupra terenului.
În mod corect a reţinut instanţa de apel că pârâta-intimată a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în discuţie potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 0455 din 27 aprilie 1995 eliberat în temeiul H.G. nr. 834/1991, în a cărei anexă apare la poziţia 10 şi suprafaţa de teren aferentă unităţii 47 Buzău.
De asemenea, nici critica privind competenţa materială a judecătoriei de a soluţiona litigiul nu este întemeiată, instanţele, reţinând corect că litigiul fiind de natură comercială este de competenţa tribunalului conform sentinţei nr. 797 din 15 ianuarie 2007 a judecătoriei Buzău care şi-a declinat competenţa în favoarea tribunalului Buzău, hotărâre irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.M. Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.M. BRAŞOV împotriva deciziei nr. 219 din 5 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1835/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1843/2008. Comercial. Contestaţie la... → |
|---|
