ICCJ. Decizia nr. 2253/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2253/2008
Dosar nr. 18131/3/2006
Şedinţa publică de la 20 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la 15 februarie 2006, la Judecătoria sector 5 Bucureşti, reclamantul G.I. a solicitat obligarea pârâtului G.D. la restituirea sumei de 100.000 Euro pe care şi-a însuşit-o fără drept din contul bancar al cărui titular este, cu cheltuieli de judecată.
La data de 27 martie 2006 reclamantul şi-a precizat şi completat cererea în sensul că a cerut citarea în calitate de pârâtă şi a R.B. SA şi obligarea în solidar a acesteia împreună cu pârâtul G.D. la restituirea acestei sumei.
Judecătoria sector 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3297 din 8 mai 2006, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe invocată de pârâta R.B. SA şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, conform dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., având în vedere valoarea şi natura comercială a litigiului dedus judecăţii.
Prin sentinţa comercială nr. 5660 din 26 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia invocată de pârâta R.B. SA şi s-a respins, ca prematur formulată, cererea reclamantului împotriva acestei pârâte şi a pârâtului G.D.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a urmat anterior chemării în judecată a pârâtei R.B. SA procedura prealabilă a concilierii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Împrejurarea că datorită relaţiilor anterioare dintre reclamant şi pârâtul G.D., acesta din urmă avea cunoştinţă de înscrisurile care stau la baza pretenţiilor formulate nu îl exonerează pe reclamant de obligaţia privind parcurgerea procedurii prealabile a concilierii prevăzută de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 437 din 10 octombrie 2007, a admis apelul declarat de reclamantul G.I.împotriva sentinţei instanţei de fond pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
S-a reţinut în considerentele deciziei că iniţial acţiunea reclamantei a fost formulată împotriva pârâtului G.D., persoană fizică şi deci nu erau aplicabile dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
Faptul că ulterior reclamantul a chemat în judecată şi pe pârâta R.B. SA, în raport de care litigiul a devenit comercial şi nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., nu poate atrage sancţiunea prematurităţii acţiunii, deoarece pârâţii au cunoscut pretenţiile reclamantului concretizate prin cererea de chemare în judecată comunicată acestora de Judecătoria sector 5 Bucureşti.
Împotriva acestei decizii pârâţii R.B. SA şi G.D. au declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi au solicitat admiterea, modificarea în tot a acesteia şi respingerea acţiunii reclamantului ca prematur formulată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe.
În recursul său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta R.B. SA a susţinut că decizia instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., deoarece în cauză nu a fost îndeplinită procedura concilierii prealabile.
S-a invocat că aceste prevederi legale nu condiţionează aplicarea sancţiunii, respingerea cererii ca prematur formulată de existenţa unei vătămări care să fie dovedită de părţi, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.
Reclamantul avea obligaţia să comunice în scris părţilor adverse pretenţiile sale temeiul lor legal conform dispoziţiilor art. 7203 alin. (2) C. proc. civ. şi ulterior să promoveze acţiunea.
Pârâtul G.D. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa de apel a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., care prevăd în mod expres că încercarea de soluţionare a litigiului pe cale amiabilă se face înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Chiar dacă iniţial procesul a fost pornit între două persoane fizice tată – fiu, raportul de mandat invocat de reclamant în acţiune are un caracter strict comercial şi deci procedura concilierii directe era şi în acest sens obligatorie.
S-a invocat că reclamantul a convocat părţile la conciliere după formularea acţiunii pe rolul instanţelor judecătoreşti, deci cu încălcarea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate.
Criticile invocate de ambele recurente se referă la sancţiunea ce trebuie aplicată în cazul nerespectării dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., aşa încât acestea vor fi împreună examinate.
Potrivit dispoziţiilor art. 7201 alin. (1) C. proc. civ., în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În speţă, reclamantul G.I. a chemat în judecată la data formulării acţiunii 15 februarie 2006 pe pârâtul G.D., care este fiul său şi a solicitat obligarea la restituirea sumei de 100.000 Euro, însuşită fără drept din contul său bancar.
La data de 27 martie 2006 reclamantul şi-a precizat acţiunea şi a solicitat introducerea în cauză în calitate pârâtă şi a R.B. SA şi în raport de aceasta Judecătoria sectorului 5 Bucureşti unde a fost înregistrată acţiunea a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de această pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., reţinând natura comercială a litigiului dedus judecăţii.
Faţă de cele reţinute chiar dacă la data promovării acţiunii nu era îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., aceasta nu era obligatorie pentru că litigiul nu avea caracter comercial.
Pe de altă parte, nerespectarea prevederilor art. 7201 C. proc. civ., nu atrage automat respingerea acţiunii şi numai dacă partea dovedeşte o vătămare în sensul dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenţii – pârâţi nu numai că nu au făcut dovezi în acest sens, mai mult au cunoscut pretenţiile reclamantului formulate prin acţiunea înregistrată iniţial la Judecătoria sector 5 Bucureşti.
De menţionat că procedura prealabilă a concilierii directe prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., nu trebuie transformată într-o piedică în calea liberului acces la justiţie a părţilor şi nu trebuie privită într-un formalism excesiv.
În situaţia în care s-ar respinge acţiunea reclamantului ca prematur formulată, aceasta ar duce la încălcarea dreptului de acces la justiţie care este garantat de Constituţia României şi de art. 6 din C.E.D.O.
Pentru considerentele reţinute, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâţii G.D. şi R.B. SA - BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 437 din 10 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2215/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2490/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
