ICCJ. Decizia nr. 2044/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2044/2008
Dosar nr. 143/1371/2006
Şedinţa publică din 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 74/C din 24 mai 2007, Tribunalul Comercial Mureş a respins acţiunea formulată de SC S. SRL în contradictor cu pârâţii Statul Român prin M.F.E. ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale a reclamantei invocată de pârâta SC H.R. SA. S-au respins cererile de chemare în judecată a intervenienţilor în interes propriu SC B. SRL, SC G.B.A. SRL şi P.S.P. formulate de reclamantă precum şi cererea de intervenţie în interesul reclamantei formulate de intervenienta P.L.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că cererea de chemare în judecată care are natura juridică a unei acţiuni în anularea unei hotărâri A.G.A. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 132 din Legea nr. 31/1990 întrucât reclamanta, astfel cum rezultă din procesul - verbal din decembrie 1995, a participat la hotărârea A.G.A. a cărei anulare se solicită exprimându-şi votul pentru operaţiunile de majorare a capitalului social iar la momentul promovării acţiunii în anulare aceasta nu acea calitatea de acţionar al SC H.R. SA – şi deci nici calitate procesual activă.
Cererea prin care reclamanta a solicitat înscrierea în fals a actului adiţional autentificat la 5 martie 1996 în lipsa unei hotărâri prealabile a hotărârii A.G.A. SC N.P. SA a fost respins ca inadmisibil.
Obiectul procedurii înscrierii în fals vizează numai semnătura şi scrisul nu întocmirea actului adiţional în lipsa unei hotărâri prealabile a A.G.A. SC N.P. SA.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, prin Decizia nr. 73 din 23 octombrie 2007 a respins apelul declarat de reclamantă.
Instanţa de apel a reţinut că art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în mod corect a fost aplicat de prima instanţă întrucât la data luării hotărârii când reclamanta avea calitatea de acţionar, a participat la şedinţă şi a votat în favoarea luării hotărârii aşa încât nu mai avea dreptul de a ataca hotărârea.
S-a reţinut de asemenea că în mod corect au fost respinse cererile accesorii ca urmare a respingerii acţiunii principale şi că instanţa de fond a încadrat corect acţiunea în raport de art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Cât priveşte procedura de citare pentru termenul din 2 mai 2006 s-a reţinut a fi fost legal îndeplinită.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta care fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. dezvoltă criticile care urmează:
- calitatea procesuală activă trebuia analizată în raport de alin. (3) al art. 132 din Legea nr. 31/1990 iar nu de alin. (2) al aceluiaşi articol;
- pentru a proba calitatea de acţionar trebuia ca pârâta să prezinte registrul acţionarilor întrucât cesiunile de acţiuni nu se înregistrează la Registrul Comerţului;
- nulitatea care afectează majorarea de capital fără existenţa unei hotărâri A.G.A. este absolută, iar probele solicitate în dovedirea primului capăt de cerere nu au fost încuviinţate;
- greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 180 şi urm. C. proc. civ. prin reţinerea că doar scrisul şi semnătura atrag procedura falsului deoarece ca înscris oficial se pune şi problema realităţii consemnărilor pe care el le conţine.
În interesul recurentei a formulat cerere de intervenţie intimatul P.S.P. în a cărei motivare arată că nu a încheiat niciun contract de cesiune cu reclamanta aşa încât aceasta are calitate procesual activă iar nulitatea înscrisului autentic se justifică întrucât a fost încheiat în două versiuni diferite cu aceeaşi încheiere de autentificare, intervenţie admisă în principiu.
Intimatul Statul Român, prin M.F.E., prin D.G.F.P. Mureş, Târgu Mureş, a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca legală.
Intimata P.L.M. a depus, de asemenea, întâmpinare, aceasta solicitând admiterea recursului susţinând şi reiterând criticile formulate de recurentă.
Recursul nu este fondat.
1. Trebuie mai întâi precizat că recurenta deşi nu şi-a încadrat în drept criticile formulate, dezvoltarea lor permite conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. încadrarea în art. 304 pct. 9 prin raportare la aplicarea şi interpretarea prevederilor art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, şi art. 180 şi urm. C. proc. civ.
2. Este de observat, totodată, că referirile şi criticile cu privire la temeinicia hotărârii atacate, respectiv la administrarea şi aprecierea probelor nu pot fi analizate de instanţa de recurs ale cărei atribuţii art. 304 C. proc. civ. partea introductivă le limitează numai la un control de legalitate.
3. Cu privire la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, se reţine netemeinicia criticii formulate.
Cele trei alineate ale art. 132 din legea menţionată se interpretează sistematic în sensul că hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate de oricare dintre acţionari cu condiţia să nu fi participat la adunarea generală sau chiar dacă au participat să fi votat contra şi să fi cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al şedinţei [alin. (2)] iar când se invocă motive de nulitate absolută cererea poate fi formulată nu numai de aceştia ci şi de orice persoană interesată iar dreptul la acţiune este imprescriptibil [alin. (3)].
Drept urmare, prin Decizia atacată reţinându-se că reclamanta a participat la adunare şi a votat pentru iar nu contra în mod corect s-a constatat lipsa calităţii sale active, acţiunea la fond fiind respinsă pe această excepţie.
Cu privire la aplicarea prevederilor art. 180 şi urm. C. proc. civ. se constată că instanţele au procedat corect în raport de ceea ce s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată: „înscrierea în fals a înscrisului „act adiţional" încheiat în formă autentică fără existenţa unei prealabile hotărâri a adunării generale a acţionarilor societăţii" (...) fără a se declara că scrisul sau semnătura este falsă astfel cum impune art. 180 alin. (1) C. proc. civ.
Întrucât prin acţiunea formulată reclamanta - recurentă nu a solicitat să se constate nulitatea absolută a respectivului act adiţional criticile cu privire la aceasta nu au obiect.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat şi, pe cale de consecinţă, şi cererea de intervenţie accesorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 73/A din 23 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea de intervenţie formulată de P.S.P.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2042/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2045/2008. Comercial → |
|---|
