ICCJ. Decizia nr. 2045/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2045/2008
Dosar nr. 849/97/2007
Şedinţa publică din 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare, înregistrată la Tribunalul Hunedoara, contestatoarea SC F.D. SA Deva a solicitat în contradictoriu cu A.V.A.S., anularea actelor de executare silită, şi anume procesul - verbal de sechestru din 29 martie 2006 şi procesul - verbal de licitaţie din 20 martie 2007.
Contestatoarea în motivarea cererii, a precizat că actele de executare sunt emise cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 62 - art. 63 din OUG nr. 51/1998, creditoarea ignorând faptul că debitoarea se află în procedura de administrare specială şi supraveghere financiară prevăzută de art. 16 din Legea nr. 137/2002.
În atare situaţie fiind aplicabile şi dispoziţiile OUG nr. 88/1997.
Prin întâmpinare, creditoarea A.V.A.S. a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată pe considerentul că debitoarei nu îi sunt aplicabile dispoziţiile Ordinului M.E.C. nr. 668/2006 societatea nefiind menţionată în cuprinsul acestuia, astfel că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 137/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 658/CA/2007, pronunţată în dosarul nr. 849/97/2007, Tribunalul Hunedoara a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările cauzei Curtea prin sentinţa comercială nr. 188 din 1 octombrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 849/97/2007, a admis contestaţia anulând procesele - verbale întocmite de A.V.A.S., precizate de contestatoare în cerere, pentru următoarele considerente:
Prin protocolul din 28 iunie 2004 intervenit între SC F.D.F.F.E.E. Banat şi AVAS în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 51/1998 şi OUG nr. 37/2004, aşa cum a fost rectificat prin actul adiţional din 18 septembrie 2007 intimata A.V.A.S. a preluat creanţa în valoare de 15.432.242,92 lei consolidată 4.550.549 dolari S.U.A., conform art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, împotriva SC F.D. SA.
Prin adresa comunicată la 8 februarie 2007 debitoarea a fost notificată cu privire la organizarea licitaţiei, privind vânzarea activelor cu privire în procesul - verbal de aplicare a sechestrului din 29 martie 2006.
Prin HG nr. 509 din 12 iunie 2006 s-a aprobat strategia de restructurare, privatizare şi atragere de investiţii a CN C.A.F.M. SA Deva, în anexa 3 a Hotărârii de Guvern fiind indicate filialele companiei, inclusiv debitoarea SC F.D. SA.
În temeiul acestor prevederi, a fost emis Ordinul M.E.C. nr. 668 din 2 octombrie 2006 privind instituirea procedurii de administrare specială şi supraveghere financiară a Companiei, cu consecinţa suspendării oricăror măsuri privind executarea silită a creanţelor bugetare, până la transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor, conform art. 16 din Legea nr. 137/2002.
Instanţa a reţinut că în mod nejustificat, creditoarea a apreciat că aceste dispoziţii legale, nu se aplică şi filialelor CN C.A.F.M. SA Deva, întrucât acestea nu au fost cuprinse explicit în Ordinul M.E.C. nr. 668 din 2 octombrie 2006, deoarece el trebuie coroborat cu HG nr. 5902/2006 în cuprinsul căreia sunt indicate filialele Companiei, concluzie confirmată şi de precizările aduse prin Ordinul M.E.C. nr. 1600 din 26 martie 2007.
Aşa fiind, pentru aceste considerente instanţa a înlăturat susţinerile A.V.A.S. potrivit cărora suspendarea executării silite, în temeiul art. 16 din Legea nr. 137/2002 operează de la data emiterii Ordinului M.E.C. nr. 1600 din 26 martie 2007, întrucât această reglementare nu conţine dispoziţii de drept substanţial ci doar precizări a căror necesitate a fost determinată de interpretarea eronată a textului de lege.
S-a mai apreciat că în ceea ce priveşte procesul - verbal de aplicare a sechestrului din 29 martie 2006, act de executare în temeiul căruia s-a organizat vânzarea la licitaţie din 20 martie 2007 se constată că întocmirea lui s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 62 - art. 63 din OUG nr. 51/1998 privind obligativitatea descrierii bunurilor sechestrate, a valorii de inventar a acestora şi gradul de uzură.
Or, potrivit art. 16 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 137/2002, creditorii bugetari vor suspenda până la transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor, aplicarea oricărei măsuri de executare silită începută asupra societăţii comerciale şi nu vor face niciun demers pentru instituirea unor noi astfel de măsuri, dispoziţiile fiind aplicabile şi instituţiei publice implicate, dacă are calitatea de creditor.
Aşa fiind instanţa, pe baza acestor aprecieri a reţinut că la data instituirii procedurii administrării speciale şi supravegherii financiare, şi anume la 2 octombrie 2006, executarea silită era suspendată, astfel că actele de executare silită, şi anume cele două procese - verbale, sunt lovite de nulitate.
Împotriva sentinţei, în termen legal a introdus recurs creditoarea A.V.A.S., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care a solicitat modificarea acesteia şi pe fond respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.
În susţinerea recursului, recurenta a invocat, pe de o parte încălcarea de către instanţă a principiului disponibilităţii, constând în faptul că intimata - contestatoare nu a precizat că a solicitat şi anularea procesului - verbal de sechestru din 29 martie 2006 şi instanţa s-a pronunţat asupra legalităţii acestuia, iar pe de altă parte a invocat interpretarea şi aplicarea greşită a Ordinelor M.E.C. nr. 668 din 2 octombrie 2006 şi 1600 din 26 martie 2007, susţinând că procedura de administrare specială şi de supraveghere financiară a fost instituită la Companie, ulterior încheierii procesului - verbal de sechestru la filiala contestatoare.
Completarea Ordinului nr. 668/2006 cu Ordinul 1600 din data de 26 martie 2007, a avut consecinţa extinderii procedurii mai sus menţionate şi la filiale, însă ea nu are relevanţă juridică deoarece aceste dispoziţii au produs efecte doar pentru viitor şi pe cale de consecinţă, în mod greşit, pe cale retroactivă instanţa le-a extins şi actelor de executare ce fac obiectul contestaţiei şi care sunt anterioare.
Recurenta a invocat şi excepţia tardivităţii contestaţiei în raport de art. 401 C. proc. civ., deoarece aceasta a fost introdusă peste termenul de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că, în raport de dispoziţiile art. 399 C. proc. civ. contestaţia nu este tardivă, iar pe fond critica de nelegalitate este nefondată.
În cauză a făcut cerere de intervenţie în interesul recurentei SC B.T. SRL, invocând excepţia tardivităţii contestaţiei iar pe fond admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea contestaţiei ca nefondată.
Opinia Înaltei Curţi cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei la executare.
Prin adresa comunicată la 8 februarie 2007 debitoarea intimată a fost notificată cu privire la organizarea licitaţiei privind vânzarea activelor incluse în procesul - verbal de aplicare a sechestrului din 29 martie 2006.
Notificarea respectivă, constituie un act de executare silită.
Potrivit art. 399 coroborat cu art. 401 alin. (1) C. proc. civ. actele de executare silită se pot ataca cu contestaţie la executare în 15 zile, în condiţiile prevăzute şi în privinţa situaţiilor la care se referă cele trei împrejurări prevăzute de legiuitor.
În cauză curgerea termenului trebuie analizată în raport de împrejurarea legată de data când contestatorul a luat cunoştinţă de notificarea prin care i se aducea la cunoştinţă, vânzarea bunurilor la licitaţie.
Această notificare s-a făcut la 8 februarie 2007 iar contestaţia la executare s-a introdus la prima instanţă la 20 februarie 2007.
Aşa fiind excepţia ridicată este nefondată.
Opinia Înaltei Curţi cu privire la motivul de nelegalitate invocat, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa cum rezultă din considerentele sentinţei, instanţa a aplicat corect normele juridice în raport de care a admis contestaţia la executare.
Astfel, prin interpretarea adecvată a dispoziţiilor HG nr. 590/2006 şi a Ordinului nr. 668 din 2 octombrie 2006 s-a statuat justificat că, în cauză creditoarea A.V.A.S., recurenta de faţă a trecut la executarea creanţei ignorând dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării şi dispoziţiile HG nr. 590/2006 privind aprobarea „Strategiei de restructurare, privatizare şi atragerea de investiţii în vederea reabilitării activităţilor din minerit".
Ordinul M.E.C. nr. 668 din 2 octombrie 2006, coroborat cu Ordinul M.E.C. nr. 1600 din 26 martie 2007, a clarificat faptul că dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 137/2002 trebuiau respectate de A.V.A.S., deoarece executarea silită era suspendată de drept. Ca urmare licitaţia organizată la 20 martie 2007 nu are suport legal.
Susţinerea recurentei, în sensul că instanţa a încălcat principiul neretroactivităţii, dispoziţiilor din Ordinul nr. 668 din 2 octombrie 2006 este eronată, deoarece dacă s-ar fi interpretat că procedură de administrare şi de supraveghere financiară s-ar fi aplicat numai Companiei şi nu şi filialelor, respectiv şi intimatei, procedura de privatizare ar fi fost golită de conţinut.
Explicaţia dată ulterior prin Ordinul nr. 1600 din 26 martie 2007, cum că în Companie se regăsesc şi filialele este superfluă, fără relevanţă, juridică.
Aceste explicaţii incluse în ordinul respectiv, au avut doar menirea de a determina interpretarea corectă a Ordinului nr. 668/2006.
Aşa fiind urmează a se înlătura susţinerea recurentei că instanţa de fond a încălcat principiul neretroactivităţii legii civile.
Ca o consecinţă a anulării procesului - verbal de licitaţie s-a anulat şi procesul - verbal de sechestru, între cele două acte de executare, existând o legătură intrinsecă.
Din cuprinsul contestaţiei rezultă intenţia debitoarei intimate de a anula ambele procese - verbale situaţie corect interpretată de instanţa de fond, în raport de care a stabilit şi cadrul procesual al cauzei.
Aşa fiind, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 188 din 1 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2044/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2048/2008. Comercial → |
|---|
