ICCJ. Decizia nr. 2096/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2096/2008
Dosar nr. 26719/2/2005
Şedinţa publică din 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 2802 din 13 iunie 2005 a respins ca nefondată acţiunea reclamantei SC R.P.E. SRL Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC T. SA Bucureşti, prin care a solicitat să se ia act că între părţi a intervenit un contract de vânzare cumpărare pentru Hala 1 şi Hala 2 situate în Târgul Comercial Voluntari şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare pentru cele două hale; să fie obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi paşnică folosinţă Hala 1, construită pe terenul cu nr. cadastral 783/14; să se dispună obligarea pârâtei la contravaloarea folosinţei pentru Hala 1 şi a terenului aferent, evaluată provizoriu la suma de 15.000 dolari SUA, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 643 din 4 decembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond, reţinând lipsa de interes a reclamantei în clarificarea situaţiei imobilelor în cauză, a lipsei dovezilor care să ateste achitarea integrală a preţului convenit şi neîndeplinirii condiţiilor legale care să permită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare, principiul libertăţii contractuale nepermiţând suplinirea consimţământului părţii, când acesta nu e dat de bună voie.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta SC R.P.E. SRL Bucureşti a declarat recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii sale astfel cum a fost precizată.
În criticile formulate recurenta reclamantă, după o prezentare amănunţită a situaţiei de fapt susţine în esenţă următoarele.
- că instanţa de apel a interpretat greşit actele juridice deduse judecăţii, schimbând înţelesul lămurit al acestora (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) nereţinându-se achitarea integrală a preţului halelor.
Recurenta reclamantă susţine că faţă de actele încheiate de părţi în timp, contractul de vânzare cumpărare olograf din 20 decembrie 2002; contractul autentificat sub nr. 418 din 12 februarie 2003 de BNP M.S., înţelegerea de vânzare-cumpărare din 30 iunie 2003, faţă de împrejurarea că prin promisiunile bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2643 şi 2644 din 14 august 2003, de contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3670 şi 3671 din 11 octombrie 2003, prin care pârâta a înstrăinat terenurile altei persoane, este evident că sumele plătite în comun pentru hale şi terenuri nu pot avea decât destinaţia achitării halelor şi că faţă de vânzarea terenurilor unei terţe persoane, operează o compensare între sumele plătite de aceasta pentru terenuri şi diferenţa de preţ pentru cele două hale, astfel că la data sesizării instanţei, halele erau achitate integral.
Recurenta mai susţine interpretarea greşită a notificării nr. 555 din 11 aprilie 2006 şi a promisiunii de vânzare-cumpărare din 30 iunie 2003, în care nu se face vorbire despre vânzarea celor două hale în formă autentică, cerinţă care nu reprezintă o condiţie de validitate a vânzării lor.
- invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine că greşit a apreciat Curtea de Apel Bucureşti că refuzul încheierii vânzării promise nu permite pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, în raport de dispoziţiile art. 1077 şi art. 1073 C. civ. şi necesitatea formei autentice faţă de examinarea înţelegerii de vânzare-cumpărare din 30 iunie 2003, dată la care s-a realizat acordul de voinţă al părţilor pentru transferul dreptului de proprietate;
- în baza art. 296 teza II C. proc. civ., instanţa de apel expunând mai multe motive de respingere a acţiunii decât identificase instanţa de fond, a încălcat principiul non reformatio in pejus.
- hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, cu referire la ridicarea formei autentice la rangul de condiţie de validitate a actului de vânzare pentru hale, fără existenţa unei clauze în acest sens în actele încheiate de părţi.
Intimata reclamantă SC T. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, invocând totodată şi nulitatea recursului, excepţie asupra căreia Curtea s-a pronunţat astăzi.
Recursul reclamantei este întemeiat pentru următoarele considerente.
Înalta Curte analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea sunt de natură să conducă la casarea hotărârii recurate, în cauză fiind întrunite situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Hotărârea pronunţată de instanţa de apel este rezultatul unei interpretări greşite a actelor juridice deduse judecăţii, schimbând înţelesul lămurit al acestora cu privire la achitarea integrală a preţului halelor (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.).
Din perspectiva acestui motiv se constată că analiza naturii raporturilor juridice dintre părţile în proces, nu corespunde situaţiei de fapt care este foarte complexă în raport de actele încheiate de părţi, de contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată din 20 decembrie 2002, având ca obiect vânzarea-cumpărarea halelor 1 şi 2 din Târgul Comercial Voluntari împreună cu terenurile aferente; de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 418 din 12 februarie 2003 la BNP M.S.P., având ca obiect vânzarea cumpărarea terenurilor în suprafaţă de 1.147,14 mp cu nr. cadastral 783/14 şi de 1018,59 mp cu nr. cadastral 783/13 situate în intravilanul comunei Voluntari, şos. Afumaţi, notificările reclamantei aflate la dosar fond, făcută de reclamantă pârâtei de a se prezenta la notariat pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică a celor două hale; înţelegerea de vânzare cumpărare din 30 iunie 2003, de promisiunile de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3670 şi 3671 din 11 octombrie 2003 prin care au fost înstrăinate de pârâtă terenurile în cauză altei persoane, notificarea nr. 555 din 11 aprilie 2006.
Din acest punct de vedere al raporturilor juridice dintre părţi, prin Decizia atacată nu s-a lămurit care a fost în timp obiectul convenţiilor încheiate, achitarea în tot sau în parte a preţurilor de vânzare ale activelor în cauză, sumele rămase neachitate, ce terenuri s-au vândut şi cui, amplasarea acestora, legătura de cauzalitate dintre convenţii. Curtea de apel a fost sesizată cu soluţionarea căii de atac a apelului, prin care au fost aduse critici sentinţei de fond, atât pe chestiuni de drept cât şi de fapt.
Fiind sesizată ca instanţă de control judiciar, soluţia pronunţată de aceasta trebuia să reflecte întocmai faptul că s-a declanşat o cale de atac devolutivă care avea scopul de a antrena o rejudecare în fond a pricinii în întregul ei.
Deşi aflată într-un astfel de cadru, instanţa de apel trebuia să antreneze o rejudecare în fond a pricinii în întregul ei, fără restricţii în privinţa administrării probelor, dar în limita aspectelor criticate şi judecate de instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Ori Curtea de Apel Bucureşti a preluat motivarea instanţei de fond, fără să clarifice în ce măsură părţile şi-au respectat obligaţiile asumate prin contract, fără să verifice ce sume au fost plătite, pentru ce s-au plătit, dacă s-a acoperit preţul convenit pentru hala 1 şi 2 şi dacă halele erau achitate şi la ce dată.
Aceste verificări trebuiau făcute deoarece în raport de dispoziţiile art. 1295 C. civ. era suficient numai acordul părţilor pentru a opera transferul de proprietate asupra halelor, înţelegerile succesive dintre părţi cu privire la acest transfer trebuind a fi apreciate prin prisma acestor dispoziţii legale.
În cauză a mai fost invocat şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care recurenta susţine greşita aplicare a legii, în raport de situaţia de fapt şi de dispoziţiile art. 1073, art. 1077 C. civ., critică apreciată ca întemeiată, deoarece, în măsura în care s-ar fi stabilit că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, respectiv ar fi achitat integral preţul halelor, ea era îndrituită să ceară debitorului îndeplinirea întocmai a obligaţiei de transfer al dreptului de proprietate asumat prin convenţii.
Ori, în speţă, acest lucru nu a fost clarificat de instanţa de apel.
Avându-se în vedere situaţia creată şi că aspecte legate de fondul pricinii nu pot fi lămurite în recurs, întrucât potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăşte asupra fondului pricinii în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt care au fost deja stabilite, ori în Decizia recurată acestea nu au fost stabilite, urmează a se admite recursul şi a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Potrivit art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor, să dea părţilor ajutor activ în apărarea drepturilor şi intereselor lor, fiind totodată obligaţi să hotărască asupra celor ce formează obiectul pricinii deduse judecăţii.
Cu ocazia rejudecării apelului, instanţa urmează a răspunde criticilor formulate cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care recurenta reclamantă le-a invocat în acţiunea sa şi să ceară părţilor să administreze probele pe care le consideră necesare, pentru stabilirea clară a raporturilor contractuale dintre părţi.
În consecinţă, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va admite, Decizia va fi casată iar cauza trimisă spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.P.E. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 643 din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2094/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2097/2008. Comercial → |
|---|
