ICCJ. Decizia nr. 2334/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2334/2008
Dosar nr. 2023/91/2006
Şedinţa publică din 26 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 2023/91/2006 trimisă prin declinarea competenţei de către Judecătoria Focşani prin sentinţa civilă nr. 645 din 10 aprilie 2006, reclamantul A.A.A. a solicitat obligarea pârâtei SC A.T. SRL Focşani la plata sumelor de 826.000.000 lei echivalentul a 28.000 dolari SUA, reprezentând sumă împrumutată pârâtei prin contractul de împrumut încheiat la data de 26 aprilie 2001, cu dobânzi legale precum şi a sumei de 793.000.000 lei, echivalentul sumei de 26.000 dolari SUA reprezentând sumă împrumutată pârâtei prin contractul de împrumut încheiat la data de 18 iulie 2001 cu dobânzi legale, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că a împrumutat pârâtei sumele menţionate, care nu au fost restituite la termenele de 26 aprilie 2002, respectiv 18 iulie 2002.
S-a mai arătat că la data de 20 ianuarie 2003 s-a înregistrat la Tribunalul Bucureşti somaţia de plată ce avea ca obiect aceste sume de bani, formându-se dosarul comercial nr. 706/2003, acţiune respinsă la data de 12 martie 2003.
Prin sentinţa civilă nr. 13 din 22 februarie 2007 Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâta SC A.T. SRL Focşani şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A.A.A. pentru neefectuarea procedurii prealabile a concilierii directe prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei, în termen legal reclamantul a declarat apel, invocând că hotărârea ce i-a fost comunicată şi care constituie obiectul apelului nu poartă semnăturile judecătorului şi grefierului şi că somaţia de plată promovată împotriva intimatei pârâte ţine loc de procedură prealabilă, în sensul dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 71/A din 10 septembrie 2007 a respins ca nefondat apelul reclamantului cu motivarea în esenţă că în mod corect a reţinut instanţa de fond că somaţia de plată soluţionată la data de 12 martie 2003 de Tribunalul Bucureşti nu ţine loc de procedură prealabilă, în litigiile comerciale.
S-a mai reţinut cu privire la faptul că sentinţa comunicată de către instanţa de fond nu era semnată de judecător şi grefier, că potrivit art. 266 alin. (3) C. proc. civ. „hotărârea se va comunica părţilor în copie", aşa încât rezultă că sentinţa apelată este legală şi temeinică.
Cu petiţia înregistrată la 23 octombrie 2007, în termen legal reclamantul A.A.A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei nr. 71/A din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, iar în situaţia reţinerii cauzei spre rejudecare să dispună admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivul de recurs invocat, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul menţionează că instanţele au trecut cu vederea aspecte esenţiale în economia pricinii, sens în care arată că instanţa de fond după ce a intrat în chestiuni de fond ale pricinii şi aproape că cercetarea judecătorească se încheiase, a rămas în pronunţare pe excepţia invocată după ce se acordaseră nenumărate termene de judecată, excepţie asupra căreia intimata nu părea că are obiecţiuni.
În aceste condiţii, a mai arătat recurenta, apreciază că instanţa de fond s-a antepronunţat cu privire la fondul cauzei, fiind de notorietate că punerea în discuţie şi ulterior admiterea unei excepţii ca cea a prematurităţii, ar fi făcut de prisos intrarea în cercetarea fondului dreptului, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
Recurentul arată că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât eroarea de judecată este a instanţei de fond, care deşi a menţionat că va uni excepţia prematurităţii cu fondul cauzei la momentul în care se impuneau cercetări de fond asupra pricinii cu care fusese învestită, practic a administrat probe numai cu privire la excepţia prematurităţii.
Recursul declarat de reclamant nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Din analiza dispoziţiilor cuprinse în art. 7201 C. proc. civ. rezultă că în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris în care vor fi arătate pretenţiile reciproce referitoare la obiectul litigiului şi punctul de vedere al fiecărei părţi iar respectivul înscris se anexează la cererea de chemare în judecată.
Analizând Decizia atacată prin prisma dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte apreciază că hotărârea este legală, instanţa de apel ca de altfel şi instanţa de fond au făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor cuprinse în art. 7201 C. proc. civ.
Astfel, concilierea directă aşa cum este reglementată de art. 7201 C. proc. civ. reprezintă o procedură prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată, obligatorie, potrivit cu care părţile îşi comunică în scris pretenţiile lor cât şi temeiul legal, încercând evitarea unui eventual litigiu, în timp ce somaţia de plată, reglementată de OG nr. 5/2001 este o procedură specială la dispoziţia creditorului pentru realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.
În concluzie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A.A.A. prin mandatar M.A. împotriva deciziei nr. 71/A din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2333/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2335/2008. Comercial → |
|---|
