ICCJ. Decizia nr. 2335/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2335/2008
Dosar nr. 3993/2/2006
Şedinţa publică din 26 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 4751 din 8 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, dată în fond după casarea dispusă prin Decizia nr. 747 din 7 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, pentru necompetenţă, a fost admisă în parte acţiunea A.P.A.P.S. precum şi cererea reconvenţională a pârâtei SC S. SA şi în contradictoriu cu SC F.B. SA Urlaţi s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 1070 din 7 iulie 1997 încheiat între reclamantă şi SC S. SA, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară în sensul că pârâta a fost obligată să restituie reclamantei cele 148.892 acţiuni nominative ale SC F.B. SA Urlaţi, ceea ce reprezintă 40% din capitalul social al acestei societăţi.
Totodată pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei cu 941.823.437 lei (Rol) reprezentând dobânzi, plus 5.067.370.350 lei (Rol) reprezentând penalităţi de întârziere, fiindu-i respinsă reclamantei cererea privind obligarea pârâtei şi la plata avansului de 930.575.500 lei (Rol).
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea pârâtei SC S. SA pentru restituirea avansului reactualizat şi s-a disjuns cererea reclamantei prin care solicitase obligarea pârâtei SC F.B. SA Urlaţi la restituirea sumelor acordate în valoare de 558.345.000 lei (Rol) în cadrul procesului de privatizare, această societate aflându-se în procedura insolvenţei.
Apelul declarat de pârâta SC S. SA Bucureşti împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 206 din 25 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că pârâta nu a finalizat demersul său, făcut anterior promovării acţiunii de către reclamantă, pentru rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare aşa încât acţiunea reclamantei a fost corect admisă, fiind dovedit că deşi reclamanta a predat pachetul de acţiuni pârâtei, aceasta nu şi-a respectat obligaţia achitării la termen a ratelor din preţul stabilit.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că deşi OG 25/2002 şi OG 40/2003 s-au adoptat pe parcursul soluţionării cauzei, normele acestora se aplică şi contractelor în curs de derulare, conform art. 2 din OG 25/2002, aşa încât pârâta nu este îndreptăţită la restituirea avansului fiind sancţionată pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale prin reţinerea avansului de către A.V.A.S. potrivit acestor norme speciale în materie.
Deşi apelanta a criticat cuantumul dobânzilor şi penalităţilor acordate reclamantei, instanţa de apel a reţinut, în temeiul expertizei efectuate în această fază procesuală, că sumele datorate de pârâtă cu acest titlu sunt mai mari decât cele acordate la fond, dar cum A.V.A.S. nu a formulat apel, în propria cale de atac a pârâtei s-a reţinut că nu i se poate face o situaţie mai grea.
Nemulţumită de această decizie pârâta SC S. SA Bucureşti a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică încălcarea dispoziţiilor art. 969 C. civ. de către instanţa de apel şi greşita aplicare în speţă a dispoziţiilor OG 40/2003, act normativ ce nu poate retroactiva şi care s-a adoptat pe parcursul soluţionării cauzei.
De asemenea, instanţa de apel a ignorat adresa ei din 19 iulie 1999 prin care a solicitat reclamantei rezoluţiunea convenţională a contractului, acordând eronat penalităţi şi dobânzi până la 24 ianuarie 2003 şi nu până în 1999.
În final, recurenta critică greşita aplicare a dispoziţiilor OG 25/2002 şi sancţionarea sa cu nerestituirea avansului plătit, deşi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, iar ea a fost obligată să restituie acţiunile.
Cât priveşte cuantumul dobânzilor şi penalităţilor acordate, recurenta apreciază că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea 469/2002 potrivit cărora cuantumul penalităţilor nu pot depăşi cuantumul debitului, dispoziţii de ordin general, aplicabile şi A.V.A.S.-ului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă A.V.A.S., fostă A.P.A.P.S., a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata pârâtă SC F.B. SA Urlaţi faţă de care, la fond, s-a şi disjuns acţiunea reclamantei, nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, ea fiind citată prin lichidatorul său judiciar SC C.E. SRL Ploieşti.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Litigiul dintre părţi a fost înregistrat la 9 februarie 2000 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, instanţă a cărei necompetenţă în soluţionarea în fond a cauzei a fost stabilită prin Decizia nr. 747 din 7 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, când s-a dispus reluarea judecăţii în faţa Tribunalului Bucureşti.
Pe parcursul soluţionării litigiului s-au adoptat OG 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare, aprobată prin Legea 506/2002.
Potrivit art. 2 din OG 25/2002 normele sale se aplică şi contractelor aflate în derulare, noţiune în sfera căreia sunt cuprinse, potrivit art. 3 lit. c) inclusiv acele contracte care până la apariţia ordonanţei confereau Autorităţii anumite drepturi, inclusiv dreptul de a pretinde cumpărătorilor aducerea la îndeplinire a obligaţiilor asumate prin contract.
Totodată, potrivit art. 21 alin. (12) din OG 25/2002 astfel cum a fost modificată şi completată prin OG 40/2003 normele sale se aplicau şi proceselor în curs de judecată având ca obiect desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei.
În consecinţă, critica recurentei privind greşita aplicare în speţă a dispoziţiilor stipulate în OG 25/2002 şi OG 40/2003 sunt nefondate, aceste acte normative cuprinzând norme speciale, derogatorii de la dreptul comun, aplicabile executării contractelor de privatizare.
În atare situaţie recurenta critică neîntemeiat nerestituirea avansului din preţ achitat de ea, deoarece, potrivit art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002, Autoritatea era îndreptăţită să reţină de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate sau dobânzi.
Cât priveşte rezoluţiunea contractului criticile recurentei sunt nefondate deoarece, potrivit art. 1021 teza a II-a C. civ., rezoluţiunea nu poate fi cerută de partea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, caz în speţă.
Adresa recurentei din 19 iulie 1999 (fila 36 dosar fond) prin care solicită rezilierea unilaterală a contractului, nu a produs efecte juridice deoarece părţile nu au stipulat în contractul lor o asemenea posibilitate a denunţării unilaterale, ci numai prin acordul lor.
Neîntemeiată este şi critica privind cuantumul dobânzilor şi penalităţilor acordate intimatei-reclamante deoarece, potrivit art. 21 alin. (11) lit. a) din OG nr. 25/2002, astfel cum a fost modificată prin OG 40/2003, acestea se percep până la data desfiinţării contractului.
De asemenea, recurenta nu poate invoca încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, deoarece dispoziţiile acestei legi nu se aplică şi contractelor de privatizare, exceptate expres prin dispoziţiile art. 1 alin. (2) din lege, ele rămânând supuse normelor speciale emise în acest sens.
În consecinţă, recursul pârâtei este nefondat urmând a fi respins iar Decizia din apel menţinută ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 206 din 25 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2334/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2336/2008. Comercial → |
|---|
