ICCJ. Decizia nr. 2433/2008. Comercial. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2433/2008
Dosar nr. 41/195/2006
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brad sub nr. 677/2006, nr. nou 41/195/2006, creditoarea SC E.B.A. SRL Brad a chemat în judecată pe debitoarea SC O.A. SA, solicitând instanţei emiterea unei somaţii de plată, pentru suma de 58.708,14 lei RON, actualizată cu rata inflaţiei în raport de data plăţii efective.
Debitoarea a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională la dosar, solicitând respingerea cererii de somaţie de plată, iar, pe cale reconvenţională, să se constate nulitatea absolută a contractelor nr. 3885 din 2 martie 2005 şi nr. 3880 din 2 martie 2005, pentru lipsa cauzei şi a obiectului; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1053/2006, pronunţată în cauză de Judecătoria Brad, s-a disjuns cererea de somaţie de plată formulată de creditoarea SC E.B.A. SRL Brad, în contradictoriu cu debitoarea SC O.A. SA, de cererea reconvenţională formulată de debitoarea SC O.A. SA Argeş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii reconvenţionale formulată de debitoarea SC O.A. SA Argeş în contradictoriu cu creditoarea SC E.B.A. SRL Brad în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 11 octombrie 2006 sub nr. 41/195/2006.
Prin sentinţa nr. 816/CA/2007 din 22 mai 2007, pronunţată în cauză de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondată, acţiunea introdusă de reclamanta SC O.A. SA împotriva pârâtei SC E.B.A. SRL Brad.
În motivarea hotărârii, s-a reţinut, în esenţă, că nu există niciuna din cauzele care atrag nulitatea absolută a acestor contracte şi care privesc capacitatea persoanelor juridice, lipsa totală a consimţământului, sub toate aspectele, nelegalitatea actelor juridice sau când lipseşte cauza ori ea este ilicită sau eronată. De asemenea, s-a constatat că prin încheierea acestor contracte nu s-a încălcat ordinea publică şi nici nu s-a fraudat legea.
Împotriva sentinţei nr. 816 din 22 mai 2007 a declarat apel debitoarea SC O.A. SA, arătând, în esenţă, că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei, iar sentinţa atacată este nemotivată. Pretenţiile pârâtei sunt nejustificate. Contractele nu au fost executate de părţi. Pârâta nu a format persoanele care să constituie reţea de vânzare şi nu a asigurat reclamantei consultanţă. Din analiza actelor pârâtei rezultă că aceasta nici nu avea în obiectul de activitate o asemenea activitate. Contractul de mandat pentru negociere şi mijlocire de către pârâtă în contul reclamantei a contractelor de asigurare cu SC A.T.I. SRL este lipsit de cauză întrucât pârâta are ca acţionar majoritar pe SC A.T.I. SRL Mandatul este interzis, mandatarul neavând dreptul să încheie contracte cu terţii în scop personal, pe seama mandatarului. Reclamanta avea un contract încheiat cu SC A.T.I. SRL încă de la 8 februarie 2005. Nici acest contract nu a fost executat. Pârâta urmăreşte să primească un comision pentru poliţele încheiate în baza altui contract.
Prin decizia comercială nr. 75/A/2007 din 19 octombrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a respins drept nefondat apelul formulat de reclamanta SC O.A. SA Bucureşti, sucursala Hunedoara şi cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.
În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că obiectul contractului nr. 3885 din 2 martie 2005 este valabil şi determinat, iar cauzele de nulitate absolută a acestuia trebuie să existe anterior sau concomitent cu momentul încheierii actului juridic. Neexecutarea obligaţiei contractuale presupune existenţa valabilă a contractului şi nu constituie cauză de nulitate absolută, ci de rezoluţiune a contractului sinalagmatic.
În ce priveşte cauza celor două contracte, instanţa de control judiciar a constatat că aceasta există şi este morală şi licită. Faptul că pârâta are ca acţionar majoritar pe SC A.T.I. SRL nu atrage identitatea între cele două persoane juridice, critica bazată pe încheierea de către mandatar pe seama sa de contracte cu terţii având un interes personal nefiind fondată, iar împrejurarea că între reclamantă şi SC A.T.I. SRL există deja un contract de asigurare este irelevantă în ce priveşte cauza contractului de mandat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen debitoarea SC O. SA Bucureşti, prin sucursala Hunedoara, solicitând, în principal, casarea ambelor hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar, în subsidiar, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi, în consecinţă, să se constate nulitatea absolută a contractelor nr. 3885 din 2 martie 2005 şi nr. 3880 din 2 martie 2005 pentru lipsa cauzei şi a obiectului.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 7, 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., debitoarea, a invocat, în esenţă, următoarele motive:
1) Instanţa de apel şi cea de fond nu au analizat în concret obiectul cererii deduse judecăţii, raportat la actele a căror nulitate a solicitat-o; din cuprinsul contractului de consultanţă nr. 3885/2005, la art. 2, rezultă că obiectul acestuia este neclar şi nedeterminat, raportat la prevederile art. 948 C. civ., coroborate cu art. 964 C. civ., în sensul că nici măcar specia serviciilor nu este precizată.
2) Consultantul din contractul nr. 3885/2005 nu a avut asemenea obiect de activitate şi nici autorizarea şi capacitatea necesară pentru a asigura unui asigurator de profesie esenţa serviciilor oferite pe piaţă de acesta; prin urmare, şi cauza contractului lipseşte.
3) Din actele de la dosar, rezultă clar că doar în 29 iunie 2005 intimata şi-a precizat obiectul de activitate ca fiind activităţi auxiliare asiguraţilor, ori chiar instanţa de apel a afirmat în motivare că nulitatea trebuie analizată pentru motive existente încheierii actului juridic sau anterior încheierii acestuia, respectiv la 2 martie 2005, ceea ce nu a făcut în ce priveşte acest motiv.
4) Instanţa de fond nu a analizat deloc contractul nr. 3885/2005, la fel a procedat şi instanţa de apel, astfel încât se impune constatarea nulităţii ambelor hotărâri pentru lipsa considerentelor care au format convingerea instanţelor, invocând, încă o dată, fictivitatea şi frauda lege existentă în momentul semnării acestui contract de mandat.
5) Actele atacate nici nu puteau fi privite şi interpretate în mod separat unul de altul, ci evident că se află într-o strânsă interdependenţă şi maschează intenţia contractantului de a o constrânge să-i plătească un „comision” ilegal, independent de realizarea sau nu a evenimentelor asigurate real prin contractul nr. 2516/2005.
Este un mandat comercial gratuit în lipsa unor preţuri, deşi mandatul comercial este în esenţă oneros. Şi această „omisiune” relevă scopul ilicit al actului de mandat, acela ca mandatarul să poată intermedia pentru sine, adică pentru societatea sa mamă, nemaiavând, în esenţă, nevoie şi de remuneraţie în acest scop.
La data de 21 mai 2008, intimata - creditoare SC E.B.A. SRL Brad a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea în întregime a dispoziţiilor hotărârii atacate ca fiind legale şi temeinice.
Examinând recursul debitoarei, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Decizia atacată este una pronunţată în apel, astfel că recursul ce s-a declarat se află limitat la motivele expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ., la data pronunţării deciziei în apel, anume 19 octombrie 2007.
Aşa fiind, Înalta Curte nu ar putea cerceta hotărârea atacată de recurent decât în limitele îngăduite prin prevederile sus evocatului text de lege, neputând fi primite spre analiză motive de fapt care nu se circumscriu acelora legal prevăzute.
În cauză, recurenta şi-a întemeiat motivele de fapt ale recursului pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., însă, prin conţinutul lor, aceste motive invocate de recurentă tind la a critica modul în care instanţa de apel şi cea de fond au analizat, în concret, obiectul cererii deduse judecăţii, raportat la actele a căror nulitate a solicitat-o, respectiv contractele nr. 3885 din 2 martie 2005 şi nr. 3880 din 2 martie 2005, pentru lipsa cauzei şi a obiectului.
Pentru aceasta, recurenta trimite la probele administrate în cauză, probe în raport de care ar trebui conchis că obiectul şi cauza celor două contracte lipsesc, astfel încât se impune constatarea nulităţii absolute a acestora. Or, în felul acesta, recurenta propune o reapreciere în recurs a probelor cauzei, pentru a se trage, cu privire la un element de fapt al cauzei, o concluzie diferită de cea a instanţei de apel.
Aşadar, deşi recurenta invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestor motive de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greşită a vreunui act juridic dedus judecăţii, şi nici la lipsa de temei legal a hotărârii ori încălcarea sau aplicarea greşită a legii, ci la greşita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de modificare a deciziei.
Prin urmare, recurenta nu critică, sub acest aspect, decizia din apel pentru nelegalitatea ei, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ci pentru netemeinicie.
În aceste circumstanţe, instanţa de recurs nu se poate substitui instanţelor de fond (prima instanţă şi apel), pentru a stabili, în urma analizei şi evaluării probaţiunii, elemente de fapt ale pricinii.
Se impune, deci, respingerea acestor motive ale recursului, instanţa de apel fiind suverană în legătură cu stabilirea stării de fapt.
Nici celălalt motiv al recursului privind constatarea nulităţii ambelor hotărâri pentru lipsa considerentelor care au format convingerea instanţelor nu poate fi primit, el apărând ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti se dau în numele legii şi ele trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care înlăturat cererile părţilor.
Pentru a deveni incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se cere o nemotivare a hotărârii, în considerentele hotărârii nefiind arătate motivele de fapt şi de drept care au dus la soluţia pronunţată, în lipsa indicării unor asemenea motive instanţa de recurs neputând verifica legalitatea soluţiei primei instanţe.
În speţă, observă Înalta Curte că fără temei afirmă debitoarea - recurentă că instanţa de fond nu a analizat deloc contractul nr. 3880/2005, la fel procedând şi instanţa de apel, căci instanţele au menţionat în mod expres şi explicit, în considerentele hotărârilor date, care sunt argumentele în măsură să le susţină soluţia pronunţată, din perspectiva textelor normative aplicabile, ele fiind de natură să înlăture orice arbitrariu, să convingă părţile în litigiu de temeinicia şi legalitatea unei decizii, în sfârşit, să facă posibilă exercitarea controlului judecătoresc.
De altfel, indiscutabil, nu se cere instanţelor ca, procedând la motivarea soluţiei, să răspundă detaliat fiecărui argument invocat de părţi, în considerarea uneia şi aceleiaşi cereri ori a unuia şi aceluiaşi motiv de apel.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul debitoarei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de debitoarea SC O. SA Bucureşti - prin Sucursala Hunedoara împotriva deciziei comerciale nr. 75/A/2007 din 19 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2317/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2438/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
