ICCJ. Decizia nr. 2448/2008. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2448/2008
Dosar nr. 1973/62/2007
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 19 februarie 2007, sub nr. 1973/62/2007, reclamantul B.L.M. a chemat în judecată pe pârâta SC R.F. SA Făgăraş, pentru constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. din data de 6 februarie 2007 şi, pe cale de consecinţă, revenirea la situaţia anterioară adoptării hotărârii atacate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 24 aprilie 2007, în cauză a formulat cerere de intervenţie în interes propriu numita Asociaţia P.A.S. R. Făgăraş, în baza art. 49 şi următoarele C. proc. civ., solicitând admiterea în principiu a intervenţiei şi respingerea cererii formulate de reclamantul B.L.M.
Pârâta SC R.F. SA Făgăraş a depus întâmpinare la dosar, la data de 24 aprilie 2007, solicitând respingerea cererii pentru constatarea nulităţii absolute a Hotărârii A.G.A. din 6 februarie 2007, formulată de reclamantul B.L.M.
Prin sentinţa civilă nr. 34/ C din 27 aprilie 2007, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.L.M. în contradictoriu cu pârâta SC R.F. SA şi, în consecinţă: a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.O.A. din data de 6 februarie 2007 a societăţii pârâte; a dispus radierea din registrul comerţului a tuturor menţiunilor făcute în baza Hotărârii A.G.O.A. mai sus menţionate; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 336,80 lei cheltuieli de judecată şi a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta Asociaţia P.A.S. R. Făgăraş.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor SC R.F. SA nr. 1 din 6 februarie 2007 s-a adoptat cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, respectiv cele privind convocarea unei adunări generale, care are pe ordinea de zi alegerea administratorilor unei societăţi.
Astfel, convocarea iniţială făcută de pârâta SC R.F. SA pentru şedinţa A.G.O.A. din data de 6 februarie 2007 nu cuprinde ca punct pe ordinea de zi alegerea Consiliului de Administraţie (M.O. nr. 1/3.01.2007), iar completarea acestei convocări cu ordinea de zi a adunării privind revocarea membrilor Consiliului de Administraţie şi alegerea unui nou consiliu (M.O. nr. 208/18.01.2007) nu cuprinde menţiunea obligatorie, privind existenţa la dispoziţia acţionarilor a unei liste cu informaţii despre persoanele propuse ca administrator, listă ce poate fi consultată şi completată de acţionari, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, modificată.
A mai reţinut prima instanţă că Hotărârea A.G.O.A. încalcă şi dispoziţiile imperative ale art. 138 alin. (2), raportat la art. 139 alin. (1), pct. 6 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., întrucât la cererea expresă a reclamantului B.L.M. (adresa nr. 165 din 19 ianuarie 2007) de a i se pune la dispoziţie modelul de procură de reprezentare a acţionarilor pentru A.G.O.A. din data de 6 februarie 2007, pârâta a refuzat să-i pună la dispoziţie acest document, menţionând că modelele de procură pot fi găsite la orice notar public (adresa nr. 272 din 26 ianuarie 2007).
Cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta Asociaţia P.A.S. R. Făgăraş a fost respinsă de către instanţa de fond, ca o consecinţă a admiterii acţiunii formulată de reclamantul B.L.M.
Împotriva sentinţei nr. 34/ C din 27 aprilie 2007 au declarat apeluri pârâta SC R.F. SA Făgăraş şi intervenienta Asociaţia P.A.S. R. Făgăraş, solicitând admiterea apelurilor, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind radierea din Registrul Comerţului a menţiunilor făcute în baza Hotărârii A.G.O.A. din data de 6 februarie 2007.
S-a susţinut că măsura dispusă de instanţa de fond privind „radierea din Registrul Comerţului a tuturor menţiunilor făcute în baza Hotărârii A.G.O.A.” este ilegală, având în vedere dispoziţiile art. 132 alin. (1)0 din Legea nr. 31/1990, menţionarea în Registrul Comerţului a unei hotărâri judecătoreşti de anulare şi, consecutiv, radierea înregistrărilor făcute în baza hotărârii anulate putându-se face doar după ce aceasta a devenit irevocabilă.
Prin decizia nr. 13/ R din 31 ianuarie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a anulat, ca insuficient timbrate, apelurile declarate de apelantele SC R.F. SA şi Asociaţia P.A.S. R.
În motivarea acestei decizii, s-a reţinut, în esenţă, că, deşi apelantele au fost citate cu menţiunea de a face dovada plăţii taxelor judiciare de timbru datorate, respectiv 4 lei pentru fiecare cerere, acestea nu s-au conformat dispoziţiei instanţei.
Împotriva acestei decizii, au declarat recursuri în termen pârâta SC R. Făgăraş SA Făgăraş şi intervenienta Asociaţia P.A.S. R. Făgăraş, solicitând modificarea sau casarea hotărârilor pronunţate în dosarul nr. 1973/62/2007.
În recursurile lor (din analiza celor două recursuri, Înalta Curte constată că acestea au un conţinut identic), întemeiate în drept pe prevederile pct. 8 şi pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ., pârâta şi intervenienta au invocat, în esenţă, următoarele motive:
1) Instanţa interpretează greşit actul juridic dedus judecăţii, a ignorat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, aplecându-se asupra unei probleme de ordin formal, timbrarea completă a apelului, respingând cererea lor de a acorda un nou termen pentru completarea timbrării.
2) Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Pentru pârâtă şi intervenientă fiind primul termen, instanţa Curţii de Apel Braşov a respins cererea lor de a acorda un nou termen în vederea completării timbrării, aceasta fiind imposibil de realizat la termenul din 31 ianuarie 2008.
3) Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a Tribunalului Braşov a pronunţat sentinţa nr. 34/ C la data de 27 aprilie 2007, dar se constată că dezbaterile în fond asupra litigiului de faţă au avut loc în şedinţa publică din 4 septembrie, pronunţarea fiind amânată pentru data de 11 septembrie 2007, deci această hotărâre s-a dat cu 4 luni înainte de dezbaterile în fond, ceea ce, apreciază recurentele, este o gravă eroare materială, o dovadă a injustiţiei româneşti.
Examinând recursurile pârâtei şi intervenientei, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Primul motiv de recurs nu este fondat.
Deşi recurentele invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greşită a vreunui act juridic dedus judecăţii, ci la aspectul privind timbrarea completă a apelului.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că apelantele, deşi citate cu menţiunea de a face dovada plăţii taxelor judiciare de timbru datorate, acestea nu s-au conformat dispoziţiei instanţei, însă, faptul că a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 nu înseamnă că instanţa a schimbat natura actului sau înţelesul lămurit al acestuia, ci doar că a făcut aplicarea unor dispoziţii legale imperative, a căror nerespectare atrage anularea apelului şi fără ca instanţa să mai fie ţinută a analiza actul juridic dedus judecăţii.
2) Este nefondat şi cel de-al doilea motiv invocat, în sensul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Întrucât apelantele nu şi-au îndeplinit obligaţia de achitare a taxelor de timbru, nu au contestat modul de stabilire a taxei (potrivit art. 18 din Legea nr. 146/1997) şi nici nu au solicitat o scutire de taxă de timbru (în condiţiile art. 21 din aceeaşi lege), în mod corect curtea de apel a făcut aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea recurentelor privind respingerea de către Curtea de Apel Braşov a cererii lor de acordare a unui nou termen în vederea completării timbrării, căci, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, ”taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată”, termen pentru care apelantele au fost încunoştiinţate despre cuantumul corect al taxelor judiciare de timbru aferente apelului.
Mai mult, din cuprinsul deciziei recurate, din practicaua hotărârii, se constată că instanţa de apel chiar i-a pus în vedere reprezentantului apelanţilor, consilier juridic I.T., să îndeplinească obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru până la sfârşitul şedinţei.
În ce priveşte apărarea recurentelor, în sensul că a fost imposibil de realizat completarea timbrării apelurilor la termenul din 31 ianuarie 2008, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, la dosar nefiind depusă nicio dovadă din care să rezulte o asemenea imposibilitate.
3) Cea de-a treia critică evocată nu poate fi supusă analizei instanţei de recurs, căci, atunci când obiectul acestei căi de atac este reprezentat de o hotărâre pronunţată în apel, instanţa de recurs nu poate examina decât hotărârea atacată şi numai în limitele motivelor de recurs evocate.
Astfel fiind, rezultă că, în cazul exercitării unui recurs, doar acele motive ale recursului care în mod riguros corespund celor enunţate de art. 304 C. proc. civ., pot fi examinate pe fondul lor, pentru a se verifica dacă sunt fondate sau nu, în vreme ce acelea care exced limitelor stabilite de lege nu pot fi primite spre analiză.
Cele de mai sus conduc la concluzia că instanţa de recurs nu poate face o analiză a unei sentinţe pronunţate de instanţa de fond, atacată cu apel, câtă vreme o asemenea analiză nu poate fi circumscrisă vreunuia dintre motivele arătate de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursurile pârâtei şi intervenientei, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâta SC R.F. SA Făgăraş şi de intervenienta ASOCIAŢIA P.A.S. R. Făgăraş împotriva deciziei nr. 13/ R din 31 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2445/2008. Comercial. Contestaţie (art.31 şi... | ICCJ. Decizia nr. 2466/2008. Comercial. Nulitate act juridic.... → |
|---|
