ICCJ. Decizia nr. 2492/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2492/2008
Dosar nr. 1577/107/2006
Şedinţa publică de la 19 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Prin sentinţa civilă nrt.751/CA/2007 pronunţată în şedinţa publică din 29 mai 2007, Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins contestaţia la executare formulată de contestatorii G.I.F. şi G.C. în contradictoriu cu intimata L.B. SA şi a admis în parte contestaţia formulată de contestatorii C.G. şi C.M. în contradictoriu cu aceiaşi intimată, constatând nulitatea absolută parţială a contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 1652 din 17 iulie 2003 de B.N.P. A.F., doar în ceea ce priveşte consimţământul contestatorilor C.G. şi C.M. în calitate de titulari ai dreptului de uzufruct asupra imobilului situat în localitatea Petrileni Bihor; pe cale de consecinţă tribunalul a anulat formele de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr. 5/2004 de corpul executorilor bancari ai intimatei cu privire la contestatorii C. şi la dreptul lor de uzufruct asupra imobilului supus executării.
Prin aceiaşi sentinţă tribunalul a respins şi cererea de chemare în garanţie formulată de intimata L.B. SA împotriva notarului public A.F. (decedată), citată prin moştenitorul legal Ş.N.D.
Statuând asupra situaţiei de fapt, prima instanţă a reţinut că în vederea garantării creditului de 2.500.000.000 Rol acordat de SC L.B. SA – societăţii comerciale M.P. SRL reprezentată de administrator G.I., s-a încheiat la 17 iulie 2003 contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 1652 între contestatorii G.I.F. şi G.C., în calitate de garanţi şi proprietari ai imobilului situat în localitatea Petrileni, asupra căruia a fost instituită o ipotecă de rang 1, C.G. şi M. în calitate de beneficiari ai unui drept de uzufruct viager asupra imobilului respectiv şi intimata SC L.B. SA.
Cu privire la consimţământul contestatorilor C. la încheierea contractului de garanţie imobiliară, instanţa, faţă de concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză, apreciază că în condiţiile în care semnăturile de pe contract nu aparţin contestatorilor C., sancţiunea care se impune, în raport de dispoziţiile art. 948 alin. (2) C. civ., este nulitatea absolută parţială a contractului de garanţie faţă de absenţa acordului titularilor dreptului de uzufruct la încheierea ipotecii.
Examinând susţinerile contestatorilor G. care în calitate de titulari ai nudei proprietăţi asupra imobilului au semnat contractul de garanţie imobiliară în deplină cunoştinţă de cauză, prima instanţă concluzionează că în raport de aceştia actul de garanţie imobiliară este pe deplin valabil executarea putând continua împotriva acestora, în sensul valorificării ipotecii, cu respectarea dreptului de uzufruct conferit contestatorilor C.
2. Apelul declarat de cei patru contestatori împotriva sentinţei fondului, a fost respins, ca nefundat, de instanţa de control judiciar Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin decizia comercială nr. 92/ A din 9 noiembrie 2007.
Răspunzând motivelor de nelegalitate şi netemeinicie formulate, instanţa de apel apreciază că dispoziţiile art. 1774 C. civ., invocate de contestatori nu sunt incidente în cauză în condiţiile în care în contractul de garanţie se precizează expres calitatea garanţilor G., de proprietari ai imobilului respectiv ai nudei proprietăţi.
Şi critica privind valoarea adusă în garanţie prin contractul de ipotecă respectiv numai suma de 916.500.000 lei reprezentând 50 % din valoarea imobilului, este apreciată ca neîntemeiată, faţă de conţinutul contractului de garanţie, care la art. 1 lit. a) menţionează expres că obiectul contractului îl constituie garantarea obligaţiei de rambursare a creditului de 2.500.000.000 lei.
3. La data de 7 ianuarie 2008, contestatorii au declarat recurs, în termen legal, împotriva deciziei pronunţate în apel, invocând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează ipoteca convenţională, sub următoarele aspecte:
- excluderea de la garanţie a dreptului de uzufruct aparţinând contestatorilor C. şi a sarcinii de întreţinere notată în favoarea lor impunea aplicarea dispoziţiilor art. 1774 C. civ., în sensul constatării nulităţii absolute a întregului contract de garanţie urmare modificărilor suferite de obiectul şi valoarea ipotecii; atât valoarea imobilului menţionate la art. 1 lit. e) din contract cât şi valoarea luată în garanţie (916.500.000 lei) s-au diminuat prin înlăturarea dreptului de uzufruct, consecinţa înscriindu-se în dispoziţiile art. 1774 C. civ.;
- în mod greşit instanţa de apel a interpretat dispoziţiile art. 1 lit. a) din contract reţinând întreaga valoare a imobilului ca fiind adusă în garanţie, în condiţiile în care la art. 1 lit. e) se menţionează expres că valoarea adusă în garanţie este de 50 % din valoarea totală a imobilului.
În raport de criticile formulate, recurenţii au solicitat în principal constatarea nulităţii absolute integrale a contractului de garanţie imobiliară dedus judecăţii şi anularea tuturor formelor de executare silite pornite de intimata SC L.B. SA; în subsidiar, recurenţii au solicitat radierea din cartea funciară a ipotecii în valoare de 2.500.000.000 Rol asupra întregului imobil şi reînscrierea ei numai asupra dreptului de nudă proprietate pentru valoarea de 916.500.000 Rol aduse în garanţie.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Dispoziţiile art. 1774 C. civ., a căror încălcare este invocată prin prezentul recurs, consacră unul din principiile fundamentale în materie de ipotecă, respectiv specificarea anume a naturii şi situaţiei imobilului asupra căruia se consimte ipoteca cât şi suma pentru care se constituie aceasta.
Or, din examinarea contractului de garanţie imobiliară autentificat la 17 iulie 2003 sub nr. 1652 de B.N.P. A.F. rezultă fără putinţă de tăgadă respectarea cerinţelor impuse de principiul specializării ipotecii, imobilul asupra căruia se constituie ipoteca de rang 1 fiind individualizat sub aspectul localităţii, nr. de carte funciară nr. topo, suprafaţa de teren aferent construcţiilor şi enumerare clară şi explicită a construcţiilor edificate pe teren.
Totodată, se menţionează că dreptul de proprietate asupra imobilului aparţinând garanţilor G.I. şi C. este grevat de un drept de uzufruct viager şi o sarcină în favoarea beneficiarilor C.G. şi M., obiectul ipotecii fiind garantarea obligaţiei de rambursare a creditului de 2.500.000.000 lei.
Prin urmare ipoteza reglementată de art. 1774 C. civ., de natură să atragă nulitatea ipotecii, nu este îndeplinită în cauză.
Lipsa consimţământului beneficiarilor dreptului de uzufruct la constituirea ipotecii cu consecinţa anulării parţiale a contractului de garanţie imobiliară în ce-i priveşte pe aceştia, nu poate conduce la desfiinţarea contractului de garanţie în totalitate, în temeiul art. 1774 C. civ., de vreme ce, şi în aceste condiţii principiul specializării ipotecii este pe deplin respectat, elementele privind natura şi situaţia imobilului precum şi suma pentru care ipoteca este constituită păstrându-şi în continuare pe deplin valabilitatea.
2. Clauza inserată la art. 1 lit. e) din contractul de garanţie imobiliară care prevede că, valoarea luată în garanţie de bancă este de 50 % din valoarea imobilului stabilită prin raportul de evaluare, nu semnifică restrângerea garanţiei asupra unei cote părţi din imobil, aşa cum susţin contestatorii, ipoteca fiind constituită asupra întregului imobil pentru garantarea întregului credit.
De altfel, termenii utilizaţi în art. 1 lit. b) – h) cu referire la „imobilul ipotecat” sau „imobilul luat în garanţie” impun cu forţa evidenţei această concluzie.
Clauza înscrisă la art. 1 lit. e) are ca scop stabilirea gradului de acoperire a creditului, fiind deci o clauză în favoarea băncii, consimţită de părţi, care, în aceste condiţii, nu poate avea ca efect restrângerea ipotecii, aşa cum în mod eronat o interpretează recurenţii.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte constatând că nu subzistă nici una din criticile de nelegalitate formulate, va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, recursul declarat de reclamanţii C.G., C.M., G.I.F. şi G.C.M., împotriva deciziei nr. 92/A/2007 din 9 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2479/2008. Comercial. Procedură... | ICCJ. Decizia nr. 2493/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
