ICCJ. Decizia nr. 2523/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2523/2008
Dosar nr. 33911/3/2006
Şedinţa publică de la 23 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5120 pronunţată la 13 aprilie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA Bârlad împotriva pârâtelor B.R.D. - G.S.G. - sucursala Academiei, SC M.E.I. SRL Bucureşti şi SC B.C.R. SA - sucursala sector 5 Bucureşti acţiune prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de garanţie imobiliară încheiate cu pârâtele pentru garantarea împrumuturilor contractate de SC M.E.I. SRL Bucureşti.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că motivele de nulitate invocate prin acţiune au constat în lipsa consimţământului valabil exprimat al reclamantei, în raport de prevederile art. 111 lit. f) alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi cauza ilicită şi neconformă cu regulile de convieţuire socială.
Cu privire la primul motiv de nulitate s-a considerat că nu-şi găseşte aplicabilitate în cauză întrucât textul de lege invocat face referire exclusiv la gajul asupra unor bunuri mobile iar pe de altă parte - cu respectarea art. 146 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 35 din Decretul nr. 31/1954 - Consiliul de Administraţie, cu aprobarea A.G.E.A., a fost împuternicit legal să constituie garanţii asupra unor bunuri imobile ale societăţii şi a dat împuternicire preşedintelui pentru semnarea contractului de garanţie imobiliară.
În ce priveşte a doua cauză de nulitate s-a constatat că nu s-a dovedit şi că scopul, cauza încheierii celor două contracte de garanţie imobiliară a constatat în garantarea creditului acordat de B.C.R. pârâtei SC M.E.I. SRL Bucureşti, scop ce nu poate avea caracter ilicit.
Apelul formulat de reclamanta SC A. SA - prin lichidator judiciar M.R.L. Sprl a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 519 din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa apelului a reţinut că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinţei întrucât, aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia instanţei de fond, fiind analizate fiecare dintre cauzele de nulitate invocate prin acţiune, iar prin susţinerea că reprezentanţii reclamantei apelante ar fi încălcat anumite prevederi legale, aceasta nu face decât să-şi invoce propria culpă la încheierea contractului de garanţie.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta care a invocat motivele de recurs reglementate de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susţine următoarele:
- Decizia atacată este motivată superficial, nefiind arătate motivele de drept care au condus la formarea convingerii instanţei; fiind preluată motivarea hotărârii instanţei de fond.
- Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cauzei de nulitate absolută constând în frauda la lege şi nici asupra tuturor înscrisurilor şi normelor legale incidente.
- Nu a fost analizată incidenţa prevederilor art. 117 alin. (1) şi art. 130 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 asupra hotărârii generale extraordinare a acţionarilor, instanţa mulţumindu-se a arăta că art. 111 din acelaşi act normativ nu are incidenţă în cauză.
- Hotărârea A.G.E.A. din 2 aprilie 2003 a SC A. SA este semnată doar de preşedintele Consiliului de Administraţie, fără a fi semnată şi de secretarul ce trebuia ales dintre acţionarii prezenţi.
- Nu s-au avut în vedere prevederile art. 148 alin. (2) şi (3) din Legea Societăţilor Comerciale şi nici dispoziţiile art. 145, faptul că membrii Consiliului de Administraţie au încălcat flagrant aceste dispoziţii, situaţie care demonstrează frauda la lege.
- Dat fiind faptul că băncile pârâte au acceptat doar mandatul încredinţat de către Consiliul de Administraţie şi nu au solicitat şi hotărârea A.G.E.A., precum şi dovada publicării acesteia în M. Of. partea a IV-a rezultă că sunt părtaşe la fraudă iar cauza contractelor de ipotecă a fost ilicită potrivit art. 966 coroborat cu art. 968 C. civ.
- La încheierea convenţiilor de garanţie a fost deturnat interesul social al societăţii, privind interesul propriu al acţionarilor.
- Necercetarea tuturor actelor de la dosar, ci doar a contractului de garanţie imobiliară echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
- Cu privire la motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ce vizează ipoteza existenţei unei motivări, dar care este insuficientă pentru că nu răspunde tuturor cauzelor de nulitate se constată că susţinerile recurentei sunt nefondate, în contextul în care decizia curţii de apel cuprinde motivele de fapt şi de drept reţinute ca urmare a cercetării motivelor de apel care au stat la baza adoptării soluţiei.
De asemenea, se constată că instanţa apelului s-a pronunţat şi a argumentat şi cauza de nulitate constând în frauda la lege, considerând că prin aceasta reclamanta îşi invocă de fapt propria culpă.
- Nici criticile întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critici ce vor fi analizate grupat, nu pot fi primite în condiţiile în care reclamanta a invocat încălcarea unor dispoziţii ce ţin de legalitatea convocării şi ţinerii unor A.G.E.A. şi ale Consiliului de Administraţie, precum şi a hotărârilor adoptate de acestea întrucât nu fac obiectul acţiunii deduse judecăţii.
În mod corect s-a reţinut că prin susţinerea unor pretinse încălcări ale unor prevederi legale de către reprezentanţii - reclamantei - în faza premergătoare încheierii contractelor de garanţie imobiliară atacate - reclamanta nu face decât să-şi invoce propria culpă, nefiindu-i permis ca prin aceasta să obţină desfiinţarea actelor menţionate.
În ce priveşte pretinsa cauză ilicită şi neconformă cu regulile de convieţuire socială, Înalta Curte constată scopul încheierii contractelor de ipotecă este acela de a garanta creditul acordat de către banca pârâtă, iar garantarea unui credit nu poate fi considerată nici ilicită şi nici potrivnică regulilor de convieţuire sociale.
Conform celor expuse, Înalta Curte constată că decizia atacată este legală, reţinându-se corect valabilitatea contractelor de ipotecă contestate de reclamantă, motiv pentru care o va menţine prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SA Bârlad - prin lichidator M.R.L. Sprl Iaşi împotriva Deciziei comerciale nr. 519 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2521/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 2525/2008. Comercial. Nulitate act juridic.... → |
|---|
