ICCJ. Decizia nr. 2518/2008. Comercial. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2518/2008
Dosar nr. 2339/3/2006
Şedinţa publică de la 23 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 7031 din 23 mai 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind obligarea pârâtei la plata de daune interese reprezentând contravaloare gaj investiţie neefectuată pentru anul III investiţional.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese reprezentând contravaloare gaj investiţie neefectuată pentru anul III investiţional ca fiind prescris.
A admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind obligarea pârâtei la plata de daune interese reprezentând fonduri de restructurare în cuantum de 68.100 lei.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese reprezentând fonduri de restructurare în cuantum de 68.100 lei ca fiind prescris.
A respins capătul de cerere privind rezoluţionarea contractului formulat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC R.I. SA Bucureşti ca neîntemeiată.
A respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese, ca neîntemeiate.
A obligat recurenta la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC R.I. SA.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut în esenţă că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1020 - 1021 C. civ. pentru a se dispune rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare.
În ceea ce priveşte celelalte capete de acţiune, astfel cum acestea au fost completate şi precizate instanţa de fond a reţinut că în cauză nu se justifică obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând contravaloare gaj constituit în vederea garantării investiţiilor neefectuate pentru anii IV şi V.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 558 din 16 noiembrie 2007 a admis apelul formulat de apelanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 7031 din 23 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimata SC R.I. SA Bucureşti.
A desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut în esenţă că instanţa de fond respectând principiul disponibilităţii, trebuia să analizeze capătul principal de cerere - rezoluţiunea contractului şi ulterior în funcţie de soluţia pronunţată trebuia să se pronunţe şi pe cererea accesorie, respectiv cererea privind daunele interese, respingându-le sau admiţându-le total sau parţial.
Instanţa de fond în mod greşit a analizat fiecare capăt de cerere ca fiind un capăt principal, pronunţând o soluţie nelegală, echivalând cu o rezolvare a procesului fără a se intra în cercetarea fondului conform încadrării juridice arătate de reclamant.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâta SC R.I. SA Bucureşti susţinând în esenţă că instanţa de apel în mod greşit a admis apelul reclamantei - apelante A.V.A.S. şi a desfiinţat sentinţa comercială nr. 7031 din 23 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe considerentul că instanţa de fond în mod greşit a analizat fiecare capăt de cerere ca fiind un capăt principal, pronunţând o soluţie nelegală echivalând cu rezolvare a procesului fără a intra în cercetarea fondului conform încadrării juridice arătate de către reclamant”.
Recursul pârâtei este nul.
Din examinarea actelor de la dosarul cauzei rezultă că cererea de recurs este semnată prin avocat V.E. şi nu de reprezentantul legal al societăţii şi faţă de această situaţie prin încheierea din 13 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, i s-a pus în vedere recurentei - pârâte, să depună la dosar împuternicirea avocaţială a avocatului semnatar al recursului semnată şi ştampilată la rubrica „client” de conducerea societăţii sau o adresă semnată de conducerea societăţii şi pe care să fie aplicat sigiliul şi prin care aceasta să declare că îşi însuşeşte recursul declarat prin avocat, dispoziţie neîndeplinită până la termenul acordat în acest scop (fila 20 - dosar recurs).
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii şi semnătura, formalitate importantă căci în lipsa ei nu se poate stabili dacă recursul a fost declarat de persoana care are legitimitate procesuală.
În speţă cererea de recurs nu a fost semnată de conducerea societăţii.
Pe de altă parte, în speţă nu se constată nici existenţa unui mandat special prin care conducerea societăţii să împuternicească pe avocat să declare şi că semneze cererea de recurs în numele acesteia, astfel că în lipsa unei asemenea dovezi, persoana care a semnat cererea de recurs nu a probat calitatea sa de reprezentant al societăţii recurente.
În concordanţă cu dispoziţiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ. s-a pus în vedere recurentei să îndeplinească această cerinţă a legii dar ea nu s-a conformat nici până astăzi, consecinţa nerespectării fiind aplicarea sancţiunii legale a nulităţii acestui recurs, fapt care face de prisos examinarea motivelor de casare care vizează fondul cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC R.I. SA Bucureşti prin administrator judiciar R.M.C.P.I. Ipurl Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 558 din 16 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2517/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2519/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
