ICCJ. Decizia nr. 2527/2008. Comercial. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2527/2008
Dosar nr. 201/108/2007
Şedinţa publică de la 23 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 635 din 5 martie 2007, Tribunalul Arad, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii L.L., L.F.B., L.O.F. împotriva pârâtei SC A.I.G.L.A.R. SA având ca obiect anularea contractelor de asigurare încheiate cu aceasta în anul 2005.
Instanţa de fond, pe baza probelor administrate: înscrisuri şi depoziţia martorei broker al pârâtei a concluzionat în sensul că reclamanţii nu puteau fi în eroare asupra naturii juridice ori substanţei contractului de asigurare, încheiat cu pârâta, nefiind deci incidente prevederile art. 955 - 957 C. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială prin Decizia nr. 259/A din 19 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de reclamanţi, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis acţiunea şi a dispus anularea contactelor de asigurare în speţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reapreciat probele administrate şi a administrat noi probe statuând că reclamanţii au încheiat contractele de asigurare fiind încredinţaţi că acestea reprezintă garanţii în favoarea instituţiei de creditare pentru acordarea de credite. O dovadă că reclamanţii erau interesaţi în obţinerea de credite este şi faptul, reţine instanţa de apel, că aceştia aveau deja perfectate la data încheierii contractelor de asigurare în litigiu, contracte de asigurare pe viaţă, neavând interes practic în a contracta altele pentru acelaşi risc asigurat.
Prin urmare, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 953 şi 954 alin. (1) C. civ.
În contra deciziei menţionate pârâta SC A.I.G.L.A.R. SA a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
1. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Sub acest motiv recurenta critică hotărârea arătând că aceasta cuprinde motive contradictorii întrucât deşi reţine că reclamanţii au avut reprezentarea obiectului contractelor consideră că aceştia s-ar fi aflat în eroare asupra substanţei obiectului contractului.
Opinia Înaltei Curţi. Decizia recurată nu conţine motive contradictorii. Eroarea care a condus la anularea contractelor de asigurare nu a fost o eroare asupra naturii juridice a acestora – eror in negatio, ci eroarea viciu de consimţământ, respectiv error în substanţiam, nu eroarea obstacol.
2. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9. În dezvoltarea acestui motiv, recurenta arată că instanţa de apel a extins înţelesul noţiunii de „obiect al contractului” la circumstanţe, expectaţii, speranţe de ordin personal străine obiectului şi naturii contractului de asigurare aplicând şi interpretând greşit prevederile legii.
Opinia Înaltei Curţi. Cu privire la motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deşi recurenta nu indică textul de lege care a fost greşit aplicat de instanţa de apel, din dezvoltare se deduce că acesta este art. 954 C. civ.
Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 954 C. civ. în conformitate cu care: „Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanţei obiectului convenţiei”.
Legiuitorul nu s-a referit simplu la obiectul convenţiei, care se rezumă la conduita, acţiunea sau inacţiunea la care sunt îndrituite sau de care sunt ţinute părţile ci a nuanţat determinându-l pe acesta prin substanţa sa.
Substanţa obiectului convenţiei priveşte în cauza de faţă calităţile subiective ale obiectului contractului determinante pentru încheierea convenţiei.
Recurenta invocând că reclamanţii au cunoscut natura juridică a actului pe care l-au încheiat are în vedere eroarea asupra naturii sale juridice, numai că instanţa de apel şi-a întemeiat decizia pe eroarea viciu de consimţământ, ale cărei condiţii sunt îndeplinite în speţă. Elementul determinant în a încheia contractele de asigurare a fost pentru reclamanţi caracterul de garanţie al acestora pentru contractarea unor credite, nu asigurarea vieţii, risc deja asigurat prin contracte anterioare, iar pârâta prin brokerul său a cunoscut şi încurajat această percepţie eronată în care s-au aflat reclamanţii.
Drept urmare, criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi primite.
3. Aşa fiind, faţă de cele ce preced Înalta Curte va respinge recursul declarat de ca nefondat, menţinând ca legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.I.G.L.A.R. SA Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 259/A din 19 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă pârâta la plata sumei de 3.586 lei cheltuieli de judecată către intimaţii - reclamanţi: L.L., L.O.F., L.F.B.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2525/2008. Comercial. Nulitate act juridic.... | ICCJ. Decizia nr. 2529/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
