ICCJ. Decizia nr. 2547/2008. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2547/2008
Dosar nr. 3710/1/2006
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2008
Asupra cererii de recurs de faţă, în urma admiterii contestaţiei în anulare prin decizia nr. 3980 din 5 decembrie 2007;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. 3369/2003 reclamanta SC V.F. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S. SA să se constate că reclamanta este titulara dreptului de proprietate exclusiv asupra terenului în suprafaţă de 186,87 mp situat în Piteşti.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3191 din 15 septembrie 2003, Judecătoria Piteşti declină competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
Pe rolul Tribunalului Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, cauza a fost înregistrată sub nr. 1589/C/2004.
Prin Sentinţa civilă nr. 28/ C din 17 ianuarie 2005, Tribunalul Argeş „admite acţiunea formulată de SC V.F. SRL; constată că reclamanta este proprietară pentru suprafaţa de 186,87 mp teren situat în Piteşti, Cartier Trivale; obligă pârâta la plata sumei de 4.670.000 lei cheltuieli de judecată”.
Împotriva acestei sentinţe SC S. SA a declarat apel şi prin decizia civilă nr. 59/ A-C din 20 aprilie 2005 pronunţată în dosarul nr. 340/COM/2005, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ: „admite apelul declarat de SC S. SA împotriva Sentinţei civile nr. 28/ C din 17 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş; schimbă în tot sentinţa primei instanţe, în sensul că respinge acţiune a ca nefondată; obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 15.037.000 lei cheltuieli de judecată".
Împotriva acestei decizii SC V.F. SRL a declarat recurs critica fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta susţine că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că poate proceda la interpretarea actului juridic numai atunci când el cuprinde clauze contradictorii, în opinia recurentului principalul domeniu al interpretării actelor juridice îl constituie clauzele neclare.
Recurenta a mai susţinut că, prin hotărârea pronunţată au fost încălcate dispoziţiile art. 977 Cod civ. şi art. 979 Cod civ., astfel că, instanţa ar fi trebuit să aplice regulile instituite de aceste texte, observând că intenţia comună a părţilor a fost să divizeze parţial societatea, atribuindu-i fiecărui participant la procesul de divizare părţi individualizate din imobile în proprietate exclusivă, iar nu să creeze o stare de indiviziune prin alte legături juridice între societăţi.
Totodată, recurenta a mai apreciat că nu se putea înlătura proba cu expertiza tehnică topografică efectuată în cauză, pe motiv că aceasta este un element extrinsec al actului juridic, întrucât, pentru a se stabili care a fost intenţia comună a părţilor, instanţa trebuia să aibă în vedere modul în care acestea înţeleg să execute actul, expertiza lămurind faptul că SC V.F. SRL este singura care foloseşte terenul în litigiu.
Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea A.G.A. din data de 09 aprilie 2001 (M. Of. nr. 781/20.04.2001) s-a hotărât divizarea parţială a SC S. SA.
Prin Protocolul de Intenţie din data de 15 mai 2001, SC V.F. SRL şi-a exprimat opţiunea de a dobândi proprietatea asupra spaţiului comercial situat în Piteşti, Cartier Trivale, în schimbul acţiunilor ce le deţinea la SC S. SA, respectiv 52 pachete acţiuni.
Prin semnarea Protocolului de Intentie SC V.F. SRL este de acord să i se atribuie imobilul situat în Piteşti, Cartier Trivale, din schiţa 28, parţial 18, 9, 10, 11, 8, suprafaţă construită 156,56 mp, suprafaţă teren 346,33 mp din care suprafaţă exclusivă 156,56 mp, suprafaţă aferentă căii de transport 2,90 mp, suprafaţă curte indiviză 186,87 mp.
Proiectul de divizare a fost aprobat şi publicat (M. Of. nr. 1101/07.06.2001), iar SC V.F. SRL nu a formulat opoziţie în termenul prevăzut de Legea nr. 31/1990.
Prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat să se constate că este titulara dreptului de proprietate exclusiv asupra terenului în suprafaţă de 186,87 mp pe motiv că în proiectul de divizare a pârâtei s-ar fi strecurat o eroare prin menţiunea că această suprafaţă este în cotă indiviză. Terenul în litigiu trebuia să revină în totalitate reclamantei întrucât nu a fost precizată cota parte a acesteia şi nici ceilalţi coindivizari, iar reclamanta are calitatea de succesor cu titlu particular al pârâtei în ceea ce priveşte suprafaţa de 346,33 mp din care foloseşte netulburat 186,87 mp
În mod corect instanţa de apel reţine că acţiunea reclamantei este o acţiune în constatarea unui drept rezultat dintr-un act juridic, act din care aceasta susţine că s-ar deduce prin interpretare că ar fi proprietară exclusivă a terenului în suprafaţă de 186,87 mp.
Conform art. 969 Cod civ.: „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”, dar în cazul în care actul juridic este neclar el poate fi interpretat de către instanţă în vederea lămuririi raporturilor dintre părţi.
Nu poate fi reţinută nelegalitatea hotărârii atacate prin încălcarea dispoziţiilor art. 977 şi art. 979 C. civ., întrucât instanţa de apel a procedat la analizarea actului juridic, respectiv a actului prin care a fost divizată SC S. SA.
Art. 977 C. civ., prevede că: „Interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul litaral al termenilor”, iar conform art. 979 C. civ. : „Termenii succeptibili de două înţelesuri se interpretează în înţelesul ce se potriveşte mai mult cu natura contractului”.
Corecta soluţionare a prezentei cauze este legată de actul de divizare al SC S. SA, respectiv dacă acest act juridic conţine clauze neclare sau contradictorii ce necesită interpretări conform dispoziţiilor art. 977 şi art. 979 C. civ.
În considerentele hotărârii atacate, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că „verificând actul juridic prin care a fost divizată SC S. SA, la pct. 64 rezultă că SC V.F. SRL primeşte spaţiul construit de 156,56 mp şi terenul de 346,33 mp din care 156,56 suprafaţă exclusivă, 186,87 mp suprafaţă în indiviziune şi 2,90 suprafaţă aferentă căilor de transport”.
S-a constat, aşadar, că nu există contradicţie între dispoziţiile acestui act, drepturile reclamantei fiind clare în ceea ce priveşte faptul că din totalul de 346,33 mp teren 186,87 mp sunt în indiviziune.
Aşadar, este fără echivoc faptul că instanţa a analizat actul de divizare şi a constatat că acesta conţine dispoziţii clare, nesucceptibile de interpretări.
Nu poate fi reţinută critica potrivit căreia instanţa de apel a înlăturat de plano proba cu expertiză tehnică topografică, întrucât, Curtea a analizat temeinicia cererii în raport de acest mijloc de probă, concluzionând că expertiza este un element extrinsec al actului juridic ce nu poate duce la o altă interpretare a acestuia câtă vreme nu există nicio contradicţie între termenii actului. Actul juridic nu se interpretează cu ajutorul unei expertize topogafice, probă ce serveşte la stabilirea existenţei sau inexistenţei unui fapt juridic.
Modul de stăpânire a terenului în litigiu nu poate fi un criteriu de interpretare a actului şi nu creează neclarităţi care să ducă la concluzia unei greşeli de redactare a actului.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamanta SC V.F. SRL PITEŞTI prin administrator judiciar C.I. împotriva deciziei nr. 59/ AC din 20 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat, iar conform art. 274 C. proc. civ., va fi obligată recurenta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC S. SA Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.F. SRL PITEŞTI prin administrator judiciar C.I. împotriva deciziei nr. 59/ AC din 20 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat
Obligă recurenta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC S. SA Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2546/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 2550/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
