ICCJ. Decizia nr. 2584/2008. Comercial. Acţiune în revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2584/2008
Dosar nr. 2152/36/2007
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 321 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Tulcea, secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea principală prin care SC P. SA Tulcea, în calitate de proprietară a bunurilor ce au format obiectul contractului de vânzare - cumpărare în leasing imobiliar din 22 noiembrie 2000, solicitase obligarea SC S.I. SRL Craiova la predarea tuturor bunurilor din contract menţionate în anexele 1 şi 2 ale acestuia.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi constatată intervenită între părţi vânzarea - cumpărarea mijloacelor fixe enumerate în anexa 2 a contractului de leasing-imobiliar din 2000 dispunându-se totodată ca hotărârea să ţină loc de act de vânzare-cumpărare a respectivelor bunuri, cu cheltuieli de judecată aferente în sarcina reclamantei pârâte.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că obiectul contractului de leasing imobiliar din 2000 încheiat între părţi l-a constituit Amenajarea Piscicolă Litcov, situată în raza comunei Maliuc, judeţul Tulcea, având o suprafaţă de 700 ha, cu toate mijloacele fixe existente, menţionate în anexa 2, reclamanta, în calitate de vânzătoare, asumându-şi obligaţia ca la expirarea contractului să respecte opţiunea de cumpărare a pârâtei, după achitarea ultimei redevenţe, preţul stabilit fiind de 2.179.463.000 lei.
Deşi pârâta şi-a respectat şi îndeplinit toate obligaţiile contractuale, reclamanta a refuzat să-i transmită proprietatea asupra bunurilor, neînţelegerile dintre părţi pornind de la includerea sau neincluderea în preţul convenit şi a T.V.A.-ului.
Instanţa, făcând aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor art. 979 C. civ., art. 1073 C. civ., art. 1077 C. civ. a apreciat că reclamanta este cea culpabilă în neîndeplinirea obligaţiilor asumate, că nu a pus în întârziere pârâta că nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile convenite în art. 6 şi 7 din contract, aşa încât pactul comisoriu de gradul III nu şi-a produs efectele, consecinţa fiind aceea a respingerii acţiunii principale şi admiterii cererii reconvenţionale.
Apelul declarat de reclamanta pârâtă împotriva acestei sentinţe, apel aflat iniţial pe rolul Secţiei civile a Curţii de Apel Constanţa şi trimis apoi Secţiei comerciale a aceleeaşi instanţe, a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 178/Com din 3 septembrie 2004 a Curţii de apel Constanţa-Secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de apel a apreciat că excepţia tardivităţii cererii reconvenţionale a fost corect soluţionată de instanţa de fond la 6 octombrie 2006 deoarece depunerea ei s-a făcut la prima zi de înfăţişare, respectiv după stabilirea cadrului procesual şi obiectului acţiunii principale, reclamanta timbrându-şi cererea abia la acest termen.
Cât priveşte fondul litigiului, instanţa de apel a reţinut că expertiza dispusă în cauză s-a efectuat cu convocarea legală a părţilor (filele 88, 89 dosar fond) că obiectivele expertizei au fost puse în discuţia părţilor la 6 octombrie 2006, că în mod corect s-a reţinut că în preţul convenit intră şi T.V.A.-ul, neputându-se percepe mai mult decât ce s-a convenit, în absenţa unei clauze exprese, că legea nu poate suplini voinţa părţilor aşa încât reclamanta nu poate pretinde în plus T.V.A.
De asemenea s-a reţinut că pe durata contractului reclamanta nu a cerut rezilierea lui pentru neplata a două redevenţe, aşa încât să devină operabil pactul comisoriu de gradul III, ba, din contră, emiţând facturile aferente ratelor scadente şi încasând ulterior banii aferenţi acestora, şi-a exprimat opţiunea de a finaliza contractul.
Apreciindu-se că, potrivit art. 979 C. civ., contractul părţilor a fost corect interpretat, criticile apelantei au fost respinse în totalitate.
Nemulţumită de această decizie reclamanta pârâtă SC P. SA Tulcea a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică decizia din apel pentru că nu s-a pronunţat asupra unor apărări ale sale - lipsa calităţii procesuale a lichidatorului pârâtei, distinctă de cea a pârâtei, aşa încât acesta să poată fi considerat că a formulat în termen cererea reconvenţională - pentru că se sprijină pe motive străine de natura pricinii şi nu cuprinde motivele pe care se întemeiază - instanţele s-au pronunţat pe cererea reconvenţională fără să analizeze şi să stabilească prin probe dacă pârâta şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile - pentru că s-a pronunţat asupra obligaţiei de plată a T.V.A. deşi nu a fost investită cu o asemenea cerere - şi pentru că a aplicat greşit legea - atât cu privire la T.V.A. cât şi cu privire la clauzele contractului - şi a interpretat eronat contractul părţilor.
În drept motivele de recurs s-au încadrat şi dezvoltat pe motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinare intimata pârâtă-reclamantă a invocat nulitatea recursului pe nemotivarea lui în conformitate cu art. 303 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. iar pe fond respingerea lui ca nefondat.
Asupra excepţiei nulităţii Curtea s-a pronunţat astăzi aşa încât recursul urmează a fi analizat pe fond.
Prin încheierea nr. 3981 din 5 decembrie 2007, dată în Dosarul nr. 9394/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ataşat recursului de faţă, s-a dispus suspendarea executării deciziei recurate până la primul termen de recurs.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
Deşi recurenta şi-a întemeiat criticile pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., dezvoltând aceste motive de recurs la pct. 2, 3, 4 din recursul său, aceasta a dezvoltat şi critici dezvoltate la pct. 1 referitoare la nepronunţarea instanţei de apel asupra unor apărări ale sale, critici pe care Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. apreciază că se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. şi pe care nu le va analiza, acest motiv de recurs fiind abrogat la data declarării recursului.
De asemenea, critica invocată la pct. 2 din motivele de recurs, încadrată de recurentă în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea apreciază în temeiul art. 306 al.3 C. proc. civ. că, prin dezvoltările făcute de recurentă referitoare la neadministrarea tuturor probelor care vizau fondul cauzei, acestea nu se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ci tot în cel prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., aşa încât nu va analiza aceste critici pentru aceleaşi considerente.
Cât priveşte interpretarea actului dedus judecăţii, respectiv a contractului părţilor şi aplicarea şi interpretarea greşită a legii Curtea apreciază criticile ca fiind întemeiate pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la 22 noiembrie 2000 între părţi s-a încheiat contractul de leasing imobiliar, cu clauză de vânzare - cumpărare privind Amenajarea piscicolă Litcov din raza comunei Maliuc, judeţul Tulcea având o suprafaţă de 700 ha (anexa I) şi cu mijloacele fixe din anexa 2.
Contractul a fost încheiat pe termen de 5 ani vânzătoarea, recurenta - reclamantă de faţă, asumându-şi obligaţia ca la expirarea contractului să respecte opţiunea cumpărătoarei, intimata-pârâtă de faţă, de a cumpăra bunurile, vânzătoarea urmând să-i transmită dreptul de proprietate după achitarea ultimei redevenţe şi a valorii reziduale (art. 3 lit. c) din contract).
Potrivit art. 6 din contract preţul convenit este de 2.179.463.000 lei „valoare care conţine toate obligaţiile de plată ale locatarului cumpărător către locatorul vânzător”.
Prin aceeaşi clauză contractuală părţile au stipulat şi modalităţile de plată (prin virament, cu ordin de plată semestrial, cu excepţia redevenţelor care se vor achita lunar) data plăţilor (până la 10 ale lunii următoare pentru luna expirată) iar când redevenţa se va achita semestrial, va fi facturată semestrial de locatorul vânzător, suma facturată reprezentând suma avansurilor lunare adăugată la diferenţa ratei semestriale a redevenţei.
De asemenea, prin acelaşi art. 6 părţile au stabilit şi avansul şi cele nouă redevenţe, cu datele la care ele trebuiau achitate.
Din facturile depuse la dosarul de fond rezultă că recurenta a facturat intimatei şi T.V.A., că aceasta a achitat facturile emise, acceptându-le la plată, apărându-se în cauza de faţă, după depunerea expertizei, că nu datorează şi T.V.A.
Tocmai din acest considerent instanţa de apel, ca şi cea de fond, au făcut aprecieri şi în legătură cu T.V.A. fără însă a fi preocupate şi a verifica dacă plata preţului contractului s-a făcut conform celor convenite de părţi în art. 6 din contract, atât sub aspectul obligaţiilor ce reveneau vânzătoarei locatoare cât şi sub aspectul cumpărătoarei locatare.
Întrucât situaţia de fapt nu este pe deplin dezlegată şi cercetată de instanţa de apel care a preluat sub aspectul îndeplinirii obligaţiilor de plată concluziile instanţei de fond, reţinând că pârâta le-a îndeplinit întocmai, Curtea apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se verifica apărările părţilor pe acest aspect.
Casarea se impune cu atât mai mult cu cât aceeaşi instanţă de apel, în legătură cu acelaşi art. 6, interpretarea lui şi îndeplinirea obligaţiilor asumate de părţi, a ajuns la o soluţie contrară celei din cauza de faţă (a se vedea Decizia nr. 124/Com din 3 iulie 2008, depusă în recurs filele 39 - 42) soluţie care însă nu este irevocabilă.
În consecinţă, Curtea va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite spre rejudecare apelul aceleeaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC P. SA Tulcea împotriva Deciziei nr. 178/Com din 3 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2583/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 2586/2008. Comercial. Nulitate societate.... → |
|---|
