ICCJ. Decizia nr. 2587/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2587/2008
Dosar nr. 519/63/2007
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 mai 2006 reclamantul B.G. cheamă în judecată pe pârâta SC G. SRL Craiova solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să-i predea autorizaţia în baza căreia a executat lucrările de construcţie a acoperişului la blocul din Craiova şi să execute lucrările de finalizare a acoperişului, iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul să facă demersurile necesare obţinerii autorizaţiei şi lucrările de remediere a acoperişului pe cheltuiala pârâtei, precum şi să fie obligată pârâta la plata sumei de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii până la executarea obligaţiilor asumate, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 11241 din 20 decembrie 2006 Judecătoria Craiova declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia comercială, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 3866 din 6 iulie 2007 Tribunalul Dolj, secţia comercială, admite în parte cererea reclamantului şi obligă pe pârâtă să predea reclamantului autorizaţia în baza căreia a executat lucrările de finalizare a acoperişului la imobilul în cauză şi să execute lucrările de finalizare a acoperişului la imobilul menţionat, iar în caz de refuz autorizează reclamantul să le execute pe cheltuiala pârâtei, respinge cererea privind obligarea la plata daunelor cominatorii şi ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Reţine instanţa pentru a decide astfel incidenţa dispoziţiilor art. 969 C. civ. - în condiţiile în care reclamantul a achitat întreaga contravaloare a lucrării, deşi nu s-a semnat procesul verbal de recepţie finală întrucât lucrarea s-a executat cu deficienţe calitative, iar pârâta s-a obligat prin contractul încheiat cu reclamantul şi la obţinerea autorizaţiei pentru executarea lucrării a cărei bună execuţie a garantat-o pentru 20 de ani, angajându-se să remedieze defecţiunile apărute.
Prin Decizia nr. 6 din 10 ianuarie 2008 Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, respinge ca nefondat apelul reclamantului împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând, în acest sens, că instanţa de fond a acordat reclamantului ceea ce acesta a cerut prin cererea introductivă de instanţă, respectiv să fie autorizat să facă demersurile necesare obţinerii autorizaţiei şi să execute lucrările de remediere a acoperişului pe cheltuiala pârâtei, astfel că nu mai putea să oblige pe pârâtă şi la plata de daune cominatorii ca mijloc de constrângere pentru executarea obligaţiei de finalizare a acoperişului, precum şi că, prin concluziile puse în faţa instanţei de fond cu ocazia judecăţii, apărătorul reclamantului a renunţat la cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamantul formulează recurs, solicitând admiterea acestuia şi modificarea în parte a sentinţei instanţei de fond, în sensul admiterii în totalitate a cererii sale, şi criticând decizia recurată pentru nelegalitate, dat fiind că instanţa de apel în mod greşit nu a obligat pe pârâtă la plata de daune cominatorii ce puteau fi transformate în creanţă lichidă şi exigibilă în cazul unei acţiuni în daune interese în ipoteza în care debitorul nu înţelege să-şi execute obligaţia, recurentul reclamant neînţelegând să folosească alternativa oferită de lege a posibilităţii aducerii la îndeplinire de către el a obligaţiei pârâtei pe cheltuiala acesteia.
Examinând recursul reclamantului sub aspectul regularităţii formulării acestuia se constată că, în dispreţul dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., cererea de recurs nu este însoţită de dovada achitării taxei de timbru conform legii, taxe care - conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, modificate, se plătesc anticipat.
Mai mult, deşi - făcându-se aplicare dispoziţiilor art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997 - recurentul a fost legal citat cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (fila 7), acesta nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor instanţei, astfel că, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, recursul recurentului reclamant împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva Deciziei nr. 6 din 10 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2586/2008. Comercial. Nulitate societate.... | ICCJ. Decizia nr. 2588/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
