ICCJ. Decizia nr. 2581/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2581/2008
Dosar nr. 229/36/2007
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 octombrie 2005 reclamanta SC D. SRL Constanţa cheamă în judecată pe pârâta SC C. SA Constanţa solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtei de a încheia contractul de vânzare cumpărare având ca obiect unitatea situată în Constanţa, cu cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a respins prin încheierea din 13 septembrie 2006 excepţiile netimbrării, inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, invocate de către pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 6992/Com din 25 octombrie 2006 Tribunalul Constanţa, secţia comercială, admite acţiunea reclamantei, obligă pe pârâtă, în favoarea reclamantei, la încheierea contractului de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul menţionat, cu 461 lei cheltuieli de judecată, reţinând - în acest sens - că prin sentinţa civilă nr. 195/Com/2001, aşa cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 738/2001 a Curţii de Apel Constanţa, s-a dispus transformarea contractului de asociere în participaţiune în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, ale cărui elemente esenţiale sunt stabilite în considerentele Deciziei nr. 262 din 26 ianuarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, făcându-se referire la procesul verbal din data de 9 aprilie 1999 şi la mandatul special nr. 253/283/1999 al F.P.S. în care se prevede redevenţa la 411.550.890 lei, pe o durată de 36 luni, în sarcina pârâtei subzistând obligaţia de a vinde activul utilizat în sistem de leasing imobiliar câtă vreme manifestarea opţiunii de cumpărare a activului şi-a produs efectele juridice, iar plata redevenţei a fost acceptată tacit de către pârâtă.
Prin Decizia civilă nr. 95/Com din 12 aprilie 2007 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel reţine că obiectul acţiunii reclamantului nu este evaluabil în bani - cum corect a stabilit instanţa de fond, când a respins întemeiat excepţiile invocate de pârâtă, respectiv aceea a netimbrării cererii şi a lipsei concilieri prealabile, precum şi că elementele contractului de leasing, inclusiv termenul acestuia, fiind stabilite numai prin considerentele Deciziei nr. 262 din 26 ianuarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru contractul derulat în perioada 1999-2002 dreptul la acţiune al reclamantei nu ar fi putut fi exercitat decât începând de la data pronunţării menţionatei decizii care este şi data naşterii dreptului său la acţiune, astfel că acţiunea a fost formulată în interiorul termenului de prescripţie, excepţia invocată de pârâtă fiind corect respinsă ca nefondată; mai reţine instanţa că sumele achitate de intimata reclamantă nu pot fi considerate decât redevenţă datorată de aceasta în baza contractului de leasing, neachitarea integrală a redevenţei stabilite neîmpiedicând exercitarea dreptului reclamantei de a cumpăra bunul în baza clauzei irevocabile de vânzare, clauză care subzistă câtă vreme contractul de leasing în care a fost inserată nu a fost reziliat, nerespectarea menţionatului contract de către reclamantă neputând fi invocată de către apelantă întrucât lipsesc clauze exprese stabilite de părţile la contract cu privire la termenul şi modalităţile de plată a redevenţei şi a valorii reziduale, iar apelanta a refuzat să încheie un înscris care să cuprindă clauzele contractuale menţionate, inclusiv termenul în care reclamanta ar fi trebuit să-şi manifeste opţiunea de cumpărare.
Împotriva deciziei instanţei de apel pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate şi respingerea acţiunii reclamantei.
În fundamentarea recursului său pârâta recurentă critică instanţa de apel pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ. şi ale Legii nr. 146/1997 prin respingerea excepţiei netimbrării şi inadmisibilităţii acţiunii, ignorând caracterul evaluabil în bani al obiectului cauzei, neobligând - astfel - greşit pe reclamantă să timbreze cererea în mod corespunzător şi nereţinând că în speţă reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. şi nu a efectuat procedura concilierii directe. Cât priveşte respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, recurenta critică instanţa de apel pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958 prin ignorarea faptului că termenul de prescripţie curge, în cauză, de la data de 23 august 2001, data pronunţării de către Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a Deciziei nr. 738/2001 în Dosarul nr. 972/Com/2001, definitivă şi executorie, prin care s-a admis acţiunea SC D. SRL - reclamanta intimată de faţă - împotriva SC C. SA - recurenta de faţă - şi s-a constatat transformat contractul de asociere în participaţiune din 7 octombrie 1996 în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, astfel că termenul de prescripţie fusese împlinit la data introducerii acţiunii.
Recurenta critică instanţa de apel şi pentru încălcarea dispoziţiilor art. 969-970, 1110, 1322-1323 C. civ., ale art. 87 din H.G. nr. 55/1998, instanţa ignorând, astfel, că în perioada aprilie 1999 - august 2002 reclamanta intimată a plătit suma minimă garantată prevăzută în contractul de asociere şi nu redevenţe din contractul de leasing, precum şi că neachitarea redevenţei împiedică exercitarea dreptului de opţiune vizând cumpărarea, opţiune ce trebuie manifestată până la încetarea contractului, contract care - în speţă - a încetat la 9 aprilie 2002, respectiv la 36 de luni de la data procesului verbal de negociere din 9 aprilie 1999 cum acceptase reclamanta prin acesta.
Recursul recurentei este fondat şi urmează a fi admis.
Examinând cu prioritate criticile recurentei vizând greşita respingere de către instanţa de apel a excepţiilor invocate constant de către pârâta recurentă, se constată că excepţiile netimbrării şi a inadmisibilităţii acţiunii au fost corect respinse de către instanţele de fond şi de apel, fiind corect stabilit caracterul neevaluabil în bani al obiectului acţiunii prin care reclamanta intimată a formulat-o vizând o obligaţie de a face, respectiv obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare cumpărare a unui imobil utilizat în leasing.
În schimb excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de recurenta pârâtă este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune, ori pentru reclamanta intimată dreptul la acţiune s-a născut la data de 23 august 2001, dată la care Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a pronunţat Decizia civilă, definitivă, nr. 738/2001 prin care a constatat transformarea contractului de asociere din 7 octombrie 1996 în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare în condiţiile stabilite în şedinţa A.G.A. a pârâtei din 26 februarie 1999, decizie în considerentele căreia se reţin determinate cuantumul redevenţei la 411.550.890 lei şi termenul de 36 de luni cu începere din 9 aprilie 1999, ca şi acceptul reclamantei în acest sens (fila 15 dosar de fond), în lumina dispoziţiilor art. 7204 C. proc. civ. decizia fiind şi executorie.
Este incorectă aprecierea instanţei de apel conform căreia termenul contractului de leasing de la împlinirea căruia s-a născut dreptul reclamantei de a opta şi de a cere vânzarea bunului a fost stabilit numai prin considerentele Deciziei nr. 262 din 26 ianuarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta deoarece instanţa supremă evocă, doar, procesul verbal din 9 aprilie 1999 prin care părţile au convenit asupra cuantumului redevenţei datorate la 411.550.890 lei şi asupra duratei de 36 de luni pentru contractul de leasing privind imobilul în cauză, proces verbal semnat de ambele părţi la aceeaşi dată de 9 aprilie 1999 (filele 68-69) şi ale cărui elemente fuseseră reţinute - cum am arătat - şi în considerentele Deciziei nr. 738 din 23 august 2001 a Curţii de Apel Constanţa.
Aşadar termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune al reclamantei intimate curge - în speţă - de la data de 23 august 2001, dată prin raportare la care introducerea acţiunii reclamantei la data de 10 octombrie 2005 s-a făcut după împlinirea termenului de prescripţie, la data de 23 august 2004, excepţia invocată de recurenta pârâtă urmând astfel a fi admisă, motivul de recurs întemeiat pe greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958 fiind fondat.
Faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. cercetarea criticilor vizând greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 96-970, 1110, 1322-1323 C. civ. şi ale art. 87 din H.G. nr. 55/1998 este de prisos.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recursul recurentei pârâte urmează a fi admis şi, în consecinţă, decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei primei instanţe care urmează a fi schimbată în sensul că acţiunea reclamantei urmează a fi respinsă ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Constanţa împotriva Deciziei nr. 95/Com din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi declarat împotriva sentinţei nr. 6992/Com din 25 octombrie 2006 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, pe care o schimbă în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC D. SRL Constanţa ca prescrisă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2580/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2582/2008. Comercial. Rezoluţiune contract.... → |
|---|
