ICCJ. Decizia nr. 2637/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2637/2008
Dosar nr. 4127/2/2007
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 13 mai 2005, reclamanta A.D.S. a chemat în judecată pe pârâtul C.C., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 2.935.360.672 lei reprezentând preţul asocierii neachitat şi penalităţi de întârziere, a se constata rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 4 iunie 2003 şi obligarea pârâtului la plata penalităţilor până la data stingerii debitului.
Prin sentinţa comercială nr. 856 din 08 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis în parte cererea şi a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumelor de 224.057.917 lei preţ asociere şi 85.506.070 lei penalităţi de întârziere calculate până la 14 martie 2005, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în continuare, până la achitarea integrală a debitului.
Instanţa a constatat rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 2003 încheiat între părţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că la data de 04 septembrie 2003, între părţi s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune având ca obiect asocierea în vederea exploatării terenului cu destinaţie agricolă în suprafaţă de 1.409,42 ha, aflat în administrarea SC A. SA pe teritoriul administrativ al comunelor Fundeni, Frumuşani, Vasilaţi şi Plătăreşti, conform procesului-verbal de punere în posesie încheiat la 11 septembrie 2003.
Că, pârâtul nu a achitat, pentru anul agricol 2002-2003, din cota de asociere cuvenită reclamantei, suma de 224.057.917 lei.
A fost respinsă apărarea pârâtului în sensul că nu datora cota de asociere pentru această perioadă, faţă de clauza contractuală, care nu a exclus anul agricol 2002-2003-
S-a mai reţinut că pentru întârzierea plăţii, pârâtul datorează penalităţi conform clauzei contractuale, în sumă de 85.506.070 lei, calculate până la 14 martie 2005.
Apelurile declarate de ambele părţi au fost respinse de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, cu Decizia nr. 444 din 17 octombrie 2007, reţinându-se, în principal, că soluţia primei instanţe este temeinică şi legală faţă de clauzele contractuale şi în raport cu situaţia de fapt stabilită prin expertiza judiciară dispusă de instanţă.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs ambele părţi.
Recurenta reclamantă a invocat art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ, solicitând admiterea pretenţiilor în totalitate şi formulând următoarele critici:
- instanţele au interpretat greşit clauzele contractuale, întrucât sumele pretinse reprezintă daune interese, ca urmare a rezilierii contractului de asociere în participaţiune, la 22 aprilie 2004, datorită neexecutării obligaţiilor asumate prin contract, daune cuantificate la nivelul preţului asocierii şi al penalităţilor aferente, pe perioada 1 octombrie 2003-22 aprilie 2004;
- greşit s-a reţinut că A.D.S. nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, pentru perioada 1 octombrie 2003 - 22 aprilie 2004, întrucât conform contractului, art. 4.1 obligaţia predării suprafeţei contractate, a fost îndeplinită, scriptic şi faptic;
- diminuarea suprafeţei contractate ca urmare a retrocedărilor de teren către proprietarii acestora, nu constituie motiv pentru neplata preţului asocierii.
Recurentul pârât şi-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ, formulând următoarele critici:
- nu datorează suma la care a fost obligat, întrucât terenurile s-au predat, scriptic şi nu faptic, după cum rezultă şi din probele dosarului;
- nu a realizat producţia agricolă estimată, din culpa A.D.S., astfel că nu datorează preţul asocierii.
Recursurile urmează să fie respinse întrucât:
Privitor la recursul reclamantei
Susţinerea reclamantei în sensul că obiectul acţiunii priveşte daune interese echivalente cu preţul asocierii şi al penalităţilor prevăzute în contractul de asociere în participaţiune din 4 septembrie 2003, este de respins fiind contrară conţinutului acţiunii introductive.
Prin cererea înregistrată la 10 mai 2005, la Tribunalul Bucureşti, A.D.S., pe lângă rezilierea contractului de asociere, a cerut 2.420.274.615 lei reprezentând preţul asocierii şi 515.086.057 lei, penalităţi de întârziere.
Ca urmare, faţă de obiectul cererii, întemeiat instanţele au analizat contractul de asociere, respectarea clauzelor acestuia privind obligaţiile părţilor legat de preţul asocierii şi a penalităţilor de întârziere.
Nu s-au solicitat daune de către A.D.S. şi, oricum, între părţi fiind încheiate raporturi contractuale, acordarea daunelor peste sumele cuvenite în temeiul răspunderii contractuale, se poate analiza numai în condiţiile dovedirii acestora.
Sunt fără temei şi contrare expertizei judiciare şi probelor din dosar susţinerile recurentei în sensul îndeplinirii obligaţiei faptice a predării terenului pe perioada 1 octombrie 2003 - 22 aprilie 2004.
De altfel, chiar recurenta recunoaşte retrocedarea terenurilor către proprietarii de drept, iar susţinerea acesteia în sensul că, chiar şi în această situaţie, pârâta datorează preţul asocierii, încalcă prevederile contractuale.
Privitor la recursul pârâtei
Prin criticile formulate recurenta pârâtă nesocoteşte clauzele contractuale, obligaţia asumată de a plăti preţul asocierii, chiar de la semnarea contractului, fără a se ţine seama de producţia realizată.
Chiar dacă aceste clauze sunt înrobitoare şi nu respectă un echilibru al obligaţiilor reciproce dintr-o asociere, atât timp cât şi le-a asumat, recurenta trebuie să ştie că instanţele nu pot modifica voinţa părţilor, ci sunt sesizate cu verificarea şi stabilirea răspunderii contractuale.
De asemenea, susţinerea recurentei în sensul că nu i s-au predat terenurile decât scriptic nu poate fi primită faţă de semnarea procesului verbal prin care se menţionează predarea faptică.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.D.S. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 444 din 17 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de pârâtul C.C. împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2635/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2638/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
