ICCJ. Decizia nr. 2638/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2638/2008
Dosar nr. 11063/1/2007
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 198/C din 1 martie 2001, Tribunalul Vâlcea a admis acţiunea formulată de SC T. SA Braşov împotriva pârâtei SC S.A.A.F. SA Bucureşti, aşa cum a fost precizată şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 94.965.566.000 lei către reclamantă, reprezentând contravaloarea unor scuturi metalice blocate în subteran şi a unor lucrări nedecontate reclamantei. A dispus rezilierea contractului de antrepriză din 1992 încheiat între părţi şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtă. A obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 990.223.660 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Prin Decizia nr. 444/A/C din 27 iunie 2001, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate, iar prin Decizia nr. 1097 din 15 februarie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a respins, ca nefondat recursul pârâtei împotriva deciziei curţii de apel.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a constatat că tronsonul de cale ferată Albeni - Seciuri - Alunu a fost transferat pârâtei SC S.A.A.F. SA, situaţie confirmată în anexa 3 la contractul de activitate al C.F.R., dar şi prin motivele de recurs depuse de recurentă. În consecinţă, a reţinut că transferul obiectivului de investiţie în administrarea pârâtei conferă acesteia calitatea procesuală pasivă, ca fiind succesoarea în drepturi a SC S.N.C.F.R. SA divizată şi reorganizată prin O.U.G. nr. 12/1998. Mai mult, a reţinut instanţa, prin Hotărârea din 2000 a A.G.A., SC C.N.C.F. C.F.R. SA a fost aprobat transferul tronsonului de cale ferată în litigiu, pârâtei, conferindu-i administrarea acestuia.
La 5 octombrie 2006, SC S.A.A.F. SA a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 444/A/C din 27 iunie 2001, solicitând retractarea deciziei şi pe fond admiterea apelului şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, invocând art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Revizuienta a susţinut că tronsonul Seciuri - Alunu ar aparţine SC C.N.C.F. C.F.R. SA şi nu revizuientei, aşa cum greşit a reţinut instanţa, deoarece în 1998 linia de cale ferată arătată ar fi fost împărţită între SC S.A.A.F. SA şi SC C.N.C.F. C.F.R. SA şi că ulterior soluţionării apelului a descoperit înscrisuri prin care dovedeşte cele arătate.
Prin Decizia nr. 114/A/C din 17 octombrie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de SC S.A.A.F. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 444/A/C din 27 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut în esenţă că toate cele trei instanţe din ciclul procesual al judecării fondului şi-au întemeiat hotărârile pe acte normative şi au reţinut că pârâta a intrat în proprietatea tronsonului de cale ferată, obiect al litigiului, în baza unui act normativ (H.G. nr. 595/1999 şi art. 3 al H.G. nr. 698/1999), iar actele invocate de apelanta-pârâtă sunt acte interne care nu au o forţă juridică mai mare decât cea a actului normativ; instanţa de revizuire a mai constatat că nu poate modifica această linie de raţionament care a intrat în puterea lucrului judecat şi că, de altfel, puţine dintre actele invocate de revizuientă sunt apte de a fi prezentate ca acte noi şi dintre acestea, o parte sunt emise ulterior deciziei Curţii de Apel, aceasta pronunţându-se în anul 2001, iar celelalte nu au puterea de a contrazice o hotărâre de guvern.
Împotriva deciziei curţii de apel, mai sus menţionate, a declarat recurs revizuienta SC S.A.A.F. SA Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.
În susţinerea recursului, revizuienta arată că instanţa de recurs, pe lângă motivele expuse în cererea de revizuire, ar trebui să ia în considerare în esenţă şi următoarele aspecte care conduc la admiterea cererii de revizuire:
Toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei în sprijinul revizuirii sunt acte noi, iar caracterul de noutate al înscrisurilor care se poate raporta doar la ceea ce priveşte admisibilitatea revizuirii a fost constatat irevocabil de Înalta Curte; linia de raţionament a instanţelor de la primul ciclu procesual nu are puterea de lucru judecat, tocmai acesta fiind scopul revizuirii; susţinerea potrivit căreia documentele invocate nu au puterea de a contrazice o hotărâre de guvern este absolut gratuită, întrucât întreaga suită de înscrisuri prezentate contrazice cele reţinute la prima judecare a fondului cauzei; în fapt, dreptul de proprietate al revizuientei asupra tronsonului de cale ferată nici nu este precizat în cuprinsul hotărârii de guvern, ci într-o anexă a acesteia, iar susţinerea că obiectivul respectiv a fost transferat revizuientei prin hotărâre de guvern este neîntemeiată, fiind doar o încercare de inducere în eroare a instanţelor.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea motivelor de recurs invocate de revizuientă în cererea de recurs se constată că acestea nu se circumscriu temeiului de drept indicat prin cerere - art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ele vizând netemeinicia hotărârii atacate, iar nu nelegalitatea acesteia, astfel cum ar fi impus textul legal menţionat.
Oricum, susţinerile recurentei-revizuiente, raportate la soluţia pronunţată de curtea de apel nu sunt fondate.
În acest sens, referitor la caracterul de noutate al înscrisurilor, se constată că, prin decizia recurată, curtea de apel a reţinut corect că numai înscrisurile enumerate la primele 9 poziţii sunt anterioare datei de 15 februarie 2002, când s-a pronunţat hotărârea, în timp ce înscrisurile de la poziţiile 10-12 sunt datate după data pronunţării hotărârii şi nu au putut fi avute în vedere de instanţă. În fine, instanţa a reţinut corect că se impune a fi verificat, în revizuire, doar documentul de la poziţia 3, dar cum acesta este o simplă adresă, care nu are legătură cu obiectul cauzei, nu sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Pe de altă parte, în ce priveşte temeiul de drept invocat în cererea de revizuire, art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este de observat că Înalta Curte a mai soluţionat o cerere de revizuire formulată de recurentă, identică, cu aceeaşi motivare şi cu invocarea aceloraşi înscrisuri, Decizia nr. 2588 pronunţată în Dosarul nr. 13893/1/2006, la data de 29 iunie 2007.
Curtea de apel, ca instanţă de revizuire, a reţinut, de asemenea, corect că nu poate modifica o linie de raţionament care a intrat în puterea lucrului judecat, potrivit căreia revizuienta a intrat în proprietatea tronsonului de cale ferată în baza unui act normativ, iar actele invocate sunt acte interne ce nu pot avea o forţă juridică mai mare decât a unui act normativ.
În consecinţă, neexistând nici un motiv de recurs întemeiat, care în condiţiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută şi se va respinge recursul revizuientei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat de recurenta SC S.A.A.F. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 114 din 17 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2637/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2639/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
