ICCJ. Decizia nr. 2630/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2630/2008
Dosar nr. 4304/45/2006
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr. 1678/2006, reclamanta SC G.I.D.G. SRL Iaşi a chemat-o în judecată pe pârâta SC M.U. SA Iaşi, solicitând să se constate nulitatea absolută a facturilor fiscale de penalităţi emise în perioada 20 februarie 2004 - 30 noiembrie 2004, deoarece conţin menţiuni ce nesocotesc normele legale.
Prin sentinţa civilă nr. 432/E din 12 aprilie 2006, Tribunalul Iaşi a respins cererea de conexare a Dosarului nr. 7906/2005 înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi la Dosarul nr. 1678/2006 al aceleiaşi instanţe şi a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Prin Decizia nr. 100 din 15 octombrie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a respins cererea apelantei-reclamante privind suspendarea judecării cauzei conform art. 244 pct. 1 cpc şi a respins apelul reclamantei împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a păstrat-o.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 10 cpc.
Examinând actele dosarului, rezultă că deşi pentru termenul de astăzi, recurenta-reclamantă a fost citată cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei, aceasta nu a dat curs obligaţiei ce-i revenea potrivit legii şi dispoziţiei instanţei, achitând numai timbrul judiciar în sumă de 0,15 lei.
Constatând astfel că recursul formulat de reclamantă nu a fost legal timbrat pentru termenul de judecată de astăzi 30 septembrie 2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 30 pct. 1 şi 5 din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea recursului, ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta SC G.I.D.G. SRL Iaşi împotriva Deciziei nr. 100 din 15 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, ca insuficient timbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 2629/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2631/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
---|