ICCJ. Decizia nr. 2631/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs

Decizii ICCJ - Secţia comercială (2008)


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 2631/2008

Dosar nr. 5541/59/2006

Şedinţa publică de la 30 septembrie 2008

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Caransebeş sub nr. 3783 din 27 septembrie 2005, reclamanta SC M.C. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC G.S. SA reprezentată de lichidatorul desemnat, SC F.C. SA, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la respectarea clauzelor contractuale din contractul de închiriere din 22 octombrie 2003 şi din actul adiţional încheiat la data de 15 noiembrie 2004.

Judecătoria Caransebeş prin sentinţa nr. 472 din 9 februarie 2006 a declinat competenţa de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş Severin.

Tribunalul Caraş Severin prin sentinţa nr. 1573 din 24 mai 2006 a respins acţiunea formulată de reclamantă.

Curtea de Apel Timişoara prin Decizia nr. 46 din 22 februarie 2007 a respins apelul declarat de reclamantă.

Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamanta fără a indica temeiul de drept al cererii sale.

Recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că lichidatorul societăţii intimate nu a respectat clauzele contractuale, nepunând la dispoziţie holdele închiriate, ceea ce a atras pentru recurentă imposibilitatea de desfăşurare a activităţii de exploatare a parcelelor care erau închiriate altor societăţi comerciale. Recurenta a mai arătat că intimata-pârâtă a denunţat unilateral contractul de închiriere şi actul adiţional, urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către societatea recurentă, aşa cum a înţeles societatea intimată.

Recursul este nefondat.

Este de observat că, în susţinerea recursului recurenta reiterează, în totalitate, criticile aduse prin cererea de apel instanţei de fond, extinzându-le, parţial, şi asupra instanţei de apel, fără a le detalia cu privire la aceasta din urmă.

De asemenea, este de subliniat că recurenta nu a dezvoltat (structurat) motivele de recurs conform cerinţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi nu a precizat relevanţa pe care o au afirmaţiile vizând fondul cauzei şi criticile aduse instanţei de fond, faţă de decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Aspectele evidenţiate în recursul formulat de către recurenta-reclamantă se constituie într-o succesiune de afirmaţii, ce vizează exclusiv fondul pricinii, nerelevante spre a determina casarea ori modificarea deciziei atacate.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL Reşiţa împotriva Deciziei nr. 46 din 22 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 2630/2008. Comercial. Constatare nulitate act....  ICCJ. Decizia nr. 2633/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2631/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs