ICCJ. Decizia nr. 2656/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2656/2008
Dosar nr. 593/1259/2006
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Argeş, la data de 30 iunie 2006, sub nr. 593/1259/2006, reclamanţii P.L., B.E. şi I.G. au chemat în judecată pe pârâta SC C.A. SA Piteşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună: 1) Anularea Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor nr. 3 din 19 mai 2006, 2) Suspendarea executării Hotărârii A.G.A. nr. 3 din 19 mai 2006 până la judecarea cauzei, pe cale de ordonanţă preşedinţială şi 3) Anularea actelor de „cesionare” a acţiunilor care au condus la modificarea numărului de acţiuni deţinute de acţionari şi cu care au votat în A.G.A. din data de 19 mai 2006.
La data de 31 octombrie 2006, acţionarul B.D. a formulat cerere de intervenţie accesorie, prin care a arătat că înţelege să susţină apărarea pârâtei SC C.A. SA.
La data de 24 noiembrie 2006, acţionarii D.R. şi D.D. au formulat şi ei cerere de intervenţie accesorie, prin care au arătat, în primul rând, faptul că susţin cererea reclamanţilor P.L., B.E. şi I.G., în sensul că solicită şi ei anularea Hotărârii A.G.A. din 19 mai 2006, pentru aceleaşi motive invocate de reclamanţi.
La aceeaşi dată, 24 noiembrie 2006, a formulat cerere de intervenţie accesorie şi acţionarul G.T., arătând, de asemenea, că susţine cererea reclamanţilor şi că solicită, la rândul său, anularea Hotărârii A.G.A. din 19 mai 2006.
La data de 28 noiembrie 2006, numita T.E. a formulat şi ea cerere de intervenţie accesorie în sprijinul reclamanţilor, arătând că este acţionar al societăţii, că solicită anularea Hotărârii A.G.A. din 19 mai 2006.
Prin încheierea de şedinţă din 29 noiembrie 2006, instanţa a disjuns capătul 2 al cererii introductive, având ca obiect ordonanţa preşedinţială prin care se solicită suspendarea executării Hotărârii A.G.A. nr. 3 din 19 mai 2006 până la soluţionarea cererii privind anularea acesteia, formându-se dosarul nr. 1222/1259/2006.
Apoi, prin încheierea de şedinţă din 7 februarie 2007, s-a disjuns şi capătul 1 al cererii introductive, având ca obiect cererea de anulare a hotărârii A.G.A. a SC C.A. SA adoptată în şedinţa din 19 mai 2006 şi cererile de intervenţie accesorie făcute de intervenienţi în sprijinul reclamanţilor sau al pârâtei, cât priveşte acest petit, formându-se dosarul nr. 300/1259/2007.
Cât priveşte cauza de faţă, al cărei singur obiect a rămas capătul 3 al cererii introductive, aşa cum a fost precizat de către reclamanţi, precum şi cererile de intervenţie formulate şi precizate de intervenienţi, prin care se solicită anularea modificărilor efectuate în Registrul Acţionarilor SC C.A. SA, instanţa a admis la data de 8 februarie 2007 excepţia litispendenţei şi a trimis dosarul prezent la Curtea de Apel Piteşti în vederea soluţionării lui împreună cu dosarul nr. 198/1259/2006.
Cauza a fost restituită, la data de 28 februarie 2007, cu adresă în vederea continuării judecării lui, întrucât Curtea de Apel Piteşti a respins cererea de întrunire a pricinilor în temeiul litispendenţei.
Prin sentinţa comercială nr. 449/ C din 25 aprilie 2007, Tribunalul Comercial Argeş a respins cererea formulată de reclamanţii P.L., B.E. şi I.G. împotriva pârâtei SC C.A. SA, ca neîntemeiată.
A respins cererile de intervenţie accesorie în interesul reclamanţilor formulate de intervenienţii D.R., D.D., G.T., V.I. şi T.E., ca neîntemeiate.
A respins cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei, formulată de intervenientul B.D., ca nedovedită.
A obligat reclamanţii la plata sumei de 1010,3 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii P.L., I.G., B.E. şi intervenienţii D.R., D.D., G.T., V.I. şi T.E. la data de 31 mai 2007, motivele de apel fiind depuse la dosar, în termen, la aceeaşi dată.
Intimata - pârâtă SC C.A. SA Piteşti a formulat întâmpinare la data de 13 septembrie 2007, solicitând respingerea apelului, ca nefondat, cu obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr. 92/ A/C din 19 septembrie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanţii P.L., B.E. şi I.G. şi de intervenienţii D.R., D.D., G.T., V.I. şi T.E. şi a obligat pe apelanţii – reclamanţi să plătească intimatei – pârâte suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele aspecte:
Cesiunea acţiunilor s-a făcut între alţi acţionari decât reclamanţii, pe de o parte, şi acţionarul C.N., pe de altă parte, şi s-a făcut după ce a fost plătită ultima rată către F.P.S. (februarie 2005) pentru acţiunile cumpărate de Asociaţia C. (înşişi reclamanţii recunoscând data ultimei plăţi).
Prin urmare, nefiind vorba de acţiunile lor, reclamanţii nu pot cere anularea menţiunilor de cesiune. Totodată, nu pot cere anularea menţiunilor de cesiune pentru pretinsa încălcare a dreptului lor de preempţiune pentru aceleaşi considerente: 1. dreptul de preempţiune nu a fost încălcat câtă vreme, după repartizarea individuală a acţiunilor în cadrul Asociaţiei C., cedentul şi cesionarul erau membrii Asociaţiei C.; 2. dreptul de preempţiune a încetat după plata ultimei rate din preţul acţiunilor către F.P.S. (februarie 2005).
Astfel, instanţa de fond a respectat dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., iar împrejurarea că a pronunţat sentinţa fără să aibă la dosar actele în baza cărora s-au făcut menţiuni în Registrul Acţionarilor SC C.A. SA nu afectează temeinicia şi legalitatea hotărârii.
Examinarea directă a actelor respective nu era necesară pentru soluţionarea cauzei câtă vreme motivul pentru care au fost contestate în justiţie s-a referit la nevalabilitatea cesiunii pentru nerespectarea dreptului de preempţiune.
În plus, legalitatea distribuirii acţiunilor nu poate fi invocată de reclamanţi în cauza de faţă în care este adusă în discuţie cesiunea acţiunilor altor membrii ai Asociaţiei decât reclamanţii.
Deci, reclamanţii nu au calitatea de a invoca nelegalitatea distribuirii unor acţiuni către alţi membri ai Asociaţiei decât ei înşişi, în măsura în care pretinsa nelegalitate nu se referă la ei şi la acţiunile lor.
Reclamanţii nu au calitatea procesuală activă de a cere desfiinţarea cesiunii şi modificarea Registrului Acţionarilor, fiind terţi faţă de cesiune.
Curtea a mai reţinut împrejurarea potrivit căreia calitatea procesuală activă a reclamanţilor P.L., B.E. şi I.G. a fost cercetată şi în dosarul nr. 198/1259/2006 al Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în care a fost pronunţată decizia de apel nr. 25/ A-C din 21 februarie 2007.
Atât prima instanţă a Tribunalului Comercial Argeş, prin sentinţa nr. 39/CC/2006, cât şi instanţa de apel a Curţii de Apel Piteşti prin decizia sus arătată au constatat că reclamanţii nu au calitate procesuală activă în privinţa pretenţiilor legate de anularea modificărilor efectuate în Registrului Acţionarilor la data de 10 ianuarie 2006.
În privinţa apelanţilor intervenienţi, Curtea a constatat că prima instanţă a soluţionat temeinic şi legal cererile lor de intervenţie accesorie, cereri care au avut menirea de a sprijini apărarea reclamanţilor şi în care nu se puteau emite pretenţii proprii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen reclamanţii P.L., I.G., B.E. şi intervenienţii D.R., D.D., G.T., V.I. şi T.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esenţă, următoarele:
a) Reţinerea instanţei de apel, în sensul că cesiunea acţiunilor s-a făcut între alţi acţionari decât reclamanţii, pe de o parte, şi acţionarul C.N., pe de altă parte, şi în al doilea rând că cesiunea s-a făcut după ce a fost plătită ultima rată către F.P.S. (februarie 2005) este nefondată şi nelegală.
Nu reiese faptul că cesiunea s-a făcut după plata ultimei rate, întrucât actele de cesiune nu au fost depuse în instanţă, deşi reclamanţii au solicitat constant depunerea acestor acte, atât în faţa instanţei de fond, cât şi la instanţa de apel, iar instanţa de apel reţine că acţiunile nu au fost cesionate către un terţ faţă de asociaţi, ci către un membru al acesteia, C.N.
b) S-a solicitat constant la instanţa de fond şi de apel ca pârâţii să depună la dosar actele în baza cărora s-a modificat Registrul Acţionarilor, fără respectarea dispoziţiilor legale şi, cu toate acestea, în lipsa acestor acte, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, fără să facă aplicarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi fără a putea examina aceste acte şi implicit legalitatea lor, s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere.
Atâta timp cât instanţa nu a avut la dispoziţie documentele respective de cesionare, nu putea să-şi dea seama care contract este înainte de februarie 2005 şi care act de cesiune este ulterior, astfel încât este nelegală şi incorectă aprecierea instanţei de apel în sensul că pentru cesiunile ulterioare lunii februarie 2005 nu se impunea respectarea pretinsei preempţiuni, iar pentru cele anterioare lunii februarie 2005 s-a constatat că dreptul respectiv a fost respectat, câtă vreme şi cedentul şi cesionarul erau membri ai Asociaţiei C.
c) Instanţa de apel se află în eroare atunci când conchide că reclamanţii nu au calitatea de a invoca nelegalitatea distribuirii unor acţiuni către alţi membri ai Asociaţiei decât ei înşişi, în măsura în care pretinsa nelegalitate nu se referă la ei şi la acţiunile lor, greşit instanţa de control reţinând că acţiunile cumpărate de Asociaţia C. au fost repartizate acţionarilor în urma hotărârii A.G.A. şi a hotărârii Consiliului de Administraţie al SC C. din data de 12 noiembrie 2004.
d) Din moment ce dosarul nr. 198/1259/2006, la care face trimitere instanţa de control judiciar, nu este soluţionat irevocabil, recursul declarat împotriva deciziei nr. 25/A-C/2007, pronunţată în acel dosar, aflându-se spre soluţionare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod greşit preia instanţa de apel motivarea existentă în acel dosar şi consideră că, argumentele apelanţilor fiind deja verificate şi respinse, atunci acestea nu pot fi ignorate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 13 februarie 2008, intimata - pârâtă SC C. SA Piteşti a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Decizia atacată este una pronunţată în apel, astfel că recursul ce s-a declarat se află limitat la motivele expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ., la data pronunţării deciziei în apel, anume 19 septembrie 2007.
Aşa fiind, Înalta Curte nu ar putea cerceta hotărârea atacată de recurenţi decât în limitele îngăduite prin prevederile sus-evocatului text de lege, neputând fi primite spre analiză motive de fapt care nu se circumscriu acelora legal prevăzute.
În cauză, recurenţii şi-au întemeiat motivele de fapt ale recursului pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă, prin conţinutul lor, aceste motive invocate de recurenţi tind la a critica modul în care instanţa de apel şi cea de fond au analizat, în concret, obiectul cererii deduse judecăţii, raportat la actul a cărui nulitate au solicitat-o, respectiv Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor SC C.A. SA Piteşti, din data de 19 mai 2006.
Pentru aceasta, recurenţii trimit la probele administrate în cauză sau, respectiv, solicitate a fi administrate, probe în raport de care ar trebui conchis că Hotărârea A.G.A. nr. 3 din 19 mai 2006 a fost adoptată fără respectarea prevederilor imperative ale Legii nr. 31/1990, republicată, astfel încât se impune constatarea nulităţii absolute a acesteia. Or, în felul acesta, recurenţii propun o reapreciere în recurs a probelor cauzei, pentru a se trage, cu privire la un element de fapt al cauzei, o concluzie diferită de cea a instanţei de apel.
Aşadar, sub aspectul arătat, faţă de caracterul nondevolutiv al căii de atac, nu se poate analiza legalitatea hotărârii decât prin raportare la situaţia de fapt deja stabilită şi la dispoziţiile legale incidente.
Cât priveşte valabilitatea hotărârii A.G.E.A. şi a actelor de cesiune, Înalta Curte constată că acestea s-au făcut cu respectarea prevederilor legale şi statutare.
Dispoziţiile art. 14 din Statutul SC C. SA prevăd atribuţiile A.G.A., Ordinară şi Extraordinară, în timp ce art. 12 reglementează modul de cesionare a acţiunilor, acest articol constituind sediul materiei cât priveşte cesiunea acţiunilor. Or, după achitarea ultimei rate către A.V.A.S., devin incidente prevederile art. 12 alin. ultim din statut, care trimit la condiţiile expres prevăzute de lege, respectiv art. 98 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
De asemenea, este greşită şi susţinerea recurenţilor în sensul că instanţa ar fi făcut o confuzie între faptul că s-a hotărât să se voteze de către acţionari cu acţiunile subscrise, dar că aceste acţiuni nu ar fi fost repartizate până în prezent, această susţinere fiind contrazisă de tabelele cu structura acţionariatului şi de certificatele de acţionar.
Mai mult, transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor a operat la 10 ianuarie 2006, astfel încât nu interesează, în speţă, dacă anterior acestei date cesionarul şi cedentul au încheiat vreo convenţie privitor la această cesiune, cât timp valabilitatea actului se analizează la momentul înscrierii în registrul acţionarilor, şi nicidecum anterior sau ulterior.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamanţilor P.L., I.G. şi B.E. şi intervenienţilor D.R., D.D., G.T., V.I. şi T.E., ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenţii să plătească intimatei - pârâte SC C.A. SA Piteşti suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii P.L., I.G. şi B.E. şi de intervenienţii D.R., D.D., G.T., T.E. şi V.I. împotriva deciziei nr. 92/ A/C din 19 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenţii să plătească intimatei – pârâte SC C.A. SA Piteşti suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2570/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2676/2008. Comercial → |
|---|
