ICCJ. Decizia nr. 2741/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2741/2008
Dosar nr. 134/99/2007
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1010/ E din 4 aprilie 2007 a Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis excepţia calităţii procesuale pasive a pârâţilor C.L.M. IAŞI şi P.M. IAŞI şi au fost respinse excepţiile privind lipsa capacităţii de folosinţă a P.M. IAŞI şi a nelegalităţii Hotărârii nr. 28/2000 a C.J. IAŞI.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă acţiunea reclamantei şi a fost obligată pârâta P.M. IAŞI: la plata sumei de 82.511,76 lei cu titlu preţ facturi neachitate, aferente lunii ianuarie 2004, la plata sumei de 52.251,38 lei reprezentând penalităţi calculate la factura lunii ianuarie 2004, de la data scadentă şi până la achitarea sumei restante, a mai fost obligată pârâta la 4.047,46 lei cheltuieli de judecată. A fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii C.J. IAŞI şi P.M. IAŞI, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Tribunalul a reţinut că:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.L.M. Iaşi a fost admis, întrucât aceşti pârâţi nu au fost părţi în contractul de furnizare a serviciilor de apă canal.
Excepţiile privind lipsa capacităţii de folosinţă a P.M. Iaşi şi a nelegalităţii Hotărârii nr. 28/2000 a C.J. Iaşi au fost respinse, ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
- în ceea ce priveşte lipsa capacităţii de folosinţă a P.M. Iaşi, tribunalul a apreciat că semnatara contractului de furnizare este numai P.M. Iaşi şi având în vedere dispoziţiile art. 969 C. civ. şi art. 970 din acelaşi cod, convenţiile legal încheiate au putere de lege între părţile contractante;
- cealaltă excepţie s-a apreciat ca fiind neîntemeiată, deoarece aceasta şi-a produs efectele prin emiterea Ordinului nr. 29/ N din 23 decembrie 1993 de către C.J. Iaşi, acest ordin nefiind atacat, în termen util, pe calea contenciosului administrativ.
Având în vedere că a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.L.M. Iaşi şi a P.M. Iaşi, acţiunea formulată de reclamantă împotriva acestora a fost respinsă, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pârâta P.M. IAŞI nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a contravalorii prestaţiilor efectuate conform contractului nr. 2500/1995, având ca obligaţie principală aceea de a achita preţul în ziua şi la locul stabilit prin contract, pârâta neachitând diferenţa de preţ în sumă de 82.511,38 lei, ce reprezintă restul de plată a facturii nr. 86699/20 din 21 ianuarie 2004, cu o valoare totală de 82.511,38 lei emisă de reclamantă, în care erau incluse serviciile contractuale prestate de reclamantă în perioada ianuarie 2004.
Ca urmare a neachitării de către pârâtă a debitului datorat, pârâta a fost obligată şi la plata penalităţilor de întârziere, conform actului adiţional încheiat de părţi în martie 1998;
Apelul declarat de P.M. IAŞI împotriva sentinţei a fost admis prin decizia nr. 96 din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi, pe care a schimbat-o, în parte, şi, în consecinţă:
A fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a P.M. IAŞI şi a fost respinsă acţiunea formulată de R.A.J.A.C. IAŞI în contradictoriu cu pârâta P.M. IAŞI.
A fost admisă acţiunea formulată de R.A.J.A.C. IAŞI în contradictoriu cu P.M. IAŞI şi acesta a fost obligat la plata sumei de 82.511,76 lei reprezentând preţ la facturile neachitate aferente lunii ianuarie 2004, la plata sumei de 57.251,38 lei penalităţi aferente facturii din luna ianuarie 2004, calculate de la scadenţă şi până la achitarea integrală a sumei restante, cu 4.047,46 lei cheltuieli de judecată.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-a apreciat că P.M. IAŞI nu are capacitate procesuală pasivă pentru a putea fi parte în judecată, conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ., situaţie, în care, în mod greşit tribunalul a respins această excepţie.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a P.M. IAŞI, instanţa de apel a apreciat că în raport de dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 primăria este o structură funcţională cu activitate permanentă, care soluţionează problemele curente ale colectivităţii locale, neavând capacitate procesuală de folosinţă pentru a putea fi parte în judecată, conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ.
Referitor la excepţia nelegalităţii Hotărârii Consiliului Judeţean Iaşi nr. 28/2000 curtea de apel a apreciat că, în mod corect, a fost respinsă de către tribunal, având în vedere că pârâţii nu au precizat în susţinerea excepţiei care sunt normele legale încălcate cu prilejul adoptării H.C.L. nr. 28/2000.
S-a mai reţinut de instanţa de apel că împrejurarea neexistenţei vreunei prevederi referitoare la apa meteorică în Ordonanţa nr. 29/ N din 23 decembrie 1993 nu duce la nelegalitatea hotărârii adoptată de C.J., interpretarea fiind dată cu respectarea dispoziţiilor art. II din Legea nr. 262/2007.
Instanţa de apel, faţă de admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a P.M. Iaşi, motivele de apel formulate de P.M. Iaşi nu mai produc o eficienţă juridică asupra actului juridic dedus judecăţii.
Prin urmare, instanţa de apel a constatat că P.M. IAŞI are calitate procesuală pasivă, potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001, respectiv acesta reprezintă unitatea administrativ teritorială în relaţie cu alte autorităţi publice, cu persoanele juridice sau fizice române sau străine, precum şi capacitatea de a reprezenta unitatea administrativ teritorială în justiţie.
S-a reţinut, pe fondul cauzei, că modificarea duratei contractului nr. 2500/2002, din art. 3, Cap. III nu este certificată prin semnăturile ambelor părţi, precum şi interpretarea art. 6 alin. (2), Cap. IV din contract privind perceperea penalităţilor de întârziere de 0,2 % pe zi pentru neplată.
S-a apreciat că sumele contestate de pârâtă, cu titlu de preţ şi penalităţi de întârziere, acestea nu fac precizări în sensul cuantificării sumelor datorate, în condiţiile în care P.M. IAŞI a beneficiat de serviciile reclamantei R.A.J.A.C. de alimentare cu apă potabilă şi canalizare. Se concluzionează, de către instanţa de apel în considerentele deciziei recurate, că lipsa unui contract încheiat între părţi, atâta timp cât aceasta a beneficiat de furnizarea acestor servicii, nu o exonerează de la plata serviciilor efectuate; în această situaţie, P.M. Iaşi trebuie obligat să le achite, deoarece are capacitate procesuală pasivă ca reprezentant al primăriei în relaţiile cu terţii.
În contra celei din urmă hotărâri a declarat recurs P.M. Iaşi.
1. O primă critică vizează greşita soluţionare a excepţiei de nelegalitate invocată, în sensul că instanţa trebuia să discute admisibilitatea în principiu, după care să analizeze dacă se impunea suspendarea judecăţii şi trimiterea dosarului la instanţa competentă să se pronunţe asupra excepţiei de nelegalitate. Referitor la taxele speciale pentru colectarea apei meteorice acestea nu puteau fi stabilite în anul 2000, decât conform celor prevăzute de legea în vigoare, or, la acea dată competent să stabilească aceste taxe era C.L., C.J. Iaşi nu era competent să instituie taxe, ci numai C.L. Iaşi. În concluzie, recurenta mai arată că taxa pentru colectarea apei meteorice nu are temei legal, întrucât hotărârea C.J. nr. 28/2000 nu avea o bază legală privind această taxă.
2. O a doua critică formulată de recurentă se referă la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a P.M. Iaşi, în argumentarea căreia arată că acesta nu este parte în contractul de prestări servicii, împrejurare ce rezultă din cuprinsul acestuia în sensul că la rubrica beneficiar figurează P. Iaşi iar nu P.M. Iaşi.
3. Recurenta a formulat a treia critică care se referă la factura emisă de partea potrivnică, care nu a fost acceptată la plată, deşi a fost întocmită în baza contractului nr. 2500/1995.
În susţinerea acestei critici recurentul arată că acest contract şi-a încetat valabilitatea la data de 15 martie 2002, când părţile au încheiat un alt contract pe un an de zile, astfel acesta a încetat la data de 15 martie 2002. Prin urmare, la data emiterii facturii între părţi nu exista un contract încheiat, astfel că nu putea fi obligat la plata serviciilor de colectare a apei meteorice. Referitor la anexele contractului iniţial, acesta mai arată că nu erau semnate de reprezentanţii legali ai P. Iaşi; faţă de această împrejurare, în opinia recurentului, factura nu a fost acceptată la plată. Totodată, mai susţine că suprafeţele despre care face vorbire partea adversă sunt spaţii verzi, parcuri de pe suprafaţa cărora nu poate fi colectată apa meteorică. De asemenea, recurenta critică soluţia dată şi sub aspectul neanalizării modului de calcul folosit în determinarea, stabilirea contravalorii serviciilor de colectare şi epurare a apelor meteorice, pentru a se putea verifica „corectitudinea” facturii de către client.
4. Ultima critică a recurentei vizează penalităţile pretinse de reclamantă, în susţinerea căreia arată că reclamanta nu precizează modul de calcul al sumei, iar din listele depuse de aceasta nu rezultă suma cerută. Suma cerută cu acest titlu este pretinsă în temeiul unor acte normative care reglementează creanţele bugetare din impozite şi taxe; or, tariful precizat de reclamantă pentru colectarea apei meteoric nu are natura unui impozit sau taxă, ci ea reprezintă contravaloarea unui serviciu prestat materializat în preţul inclus în contract.
În argumentare motivelor de recurs se invocă ca motiv de casare pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul este fondat, conform considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 59 din Legea nr. 69/1991, în vigoare la data încheierii contractului de prestări servicii:„Primarul, viceprimarul, secretarul comunei, oraşului sau municipiului, împreună cu aparatul propriu al consiliului local constituie primăria comunei, oraşului sau municipiului, instituţie publică cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local şi soluţionează problemele curente ale colectivităţii locale în care funcţionează”.
Instanţa de apel, în virtutea rolului său activ cu respectarea principiului disponibilităţii, trebuia să analizeze actul juridic dedus judecăţii în raport de dispoziţiile legale menţionate, precum şi din perspectiva dispoziţiilor art. 969 C. civ.
Astfel, potrivit acestui text de lege convenţiile legal făcute au putere de lege. Textul de lege precitat reprezentând legea părţilor, în virtutea liberului consimţământ al acestora, niciuna dintre părţile contractante nu se poate sustrage obligaţiilor contractuale, fără consimţământul celeilalte părţi.
Ca urmare, un contract odată încheiat, nu este facultativ, ci este obligatoriu, pacta sunt servanda, pentru părţile contractante, în sarcina cărora s-au consimţit drepturi şi obligaţii reciproce, nerespectarea acestuia fiind sancţionată prin clauzele contractuale, în condiţiile legii.
În speţă, raporturile comerciale dintre părţi au fost stabilite prin contractul încheiat la data de 01 ianuarie 1995, prelungit ulterior, prin care reclamanta, R.A.J.A.C. Iaşi, s-a obligat să furnizeze pârâtei, P.M. Iaşi, servicii de alimentare cu apă potabilă şi canalizare, iar pârâta, la rândul său, s-a obligat să-i plătească contravaloarea serviciilor furnizate, cu obligarea la plata unor penalităţi de 2 % pe fiecare zi de întârziere.
Potrivit dispoziţiilor art. 969 C. civ., contractul nr. 2500/2002 a fost încheiat de reclamantă şi P.M. Iaşi, aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă.
Faţă de argumentele mai susmenţionate în mod greşit instanţa de apel a apreciat că P.M. Iaşi nu are calitate procesuală pasivă.
Având în vedere că P.M. Iaşi are calitate procesuală pasivă, conform considerentelor anterior expuse, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul şi se va modifica decizia atacată în sensul că se va respinge apelul reţinându-se ca legală sentinţa atacată.
Cum împotriva sentinţei tribunalului recurentul nu a declarat apel, acesta nu poate pe de o parte omisso medio să o critice sub alte aspecte decât cel reţinut de instanţa de recurs, aşa încât celelalte critici pe care acesta le-a formulat nu vor fi analizate, iar pe de altă parte lipsind interesul, recursul a fost făcut în nume propriu şi s-a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a recurentului.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul, cu consecinţa modificării deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de P.M. Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul P.M. IAŞI împotriva deciziei nr. 96 din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de P.M. Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2690/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2767/2008. Comercial → |
|---|
