ICCJ. Decizia nr. 2669/2008. Comercial. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2669/2008
Dosar nr. 2255/90/2007
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
R eclamanta SC A.M. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC A.L. I.F.N. SA Bucureşti şi SC B.T. SA - Sucursala Vâlcea, pentru ca instanţa să constate că biletul la ordin cu termen de scadenţă la 13 mai 2007 a devenit nul, prin achitarea integrală a acestuia la data scadenţei, iar banca pârâtă să fie obligată să solicite Centralei Incidentelor de Plăţi anularea incidentului de plată produs cu biletul sus-menţionat.
La data de 7 septembrie 2007, reclamanta a solicitat chemarea în judecată a intervenientei SC A.M. SRL, potrivit dispoziţiilor art. 57 alin. (4) C. proc. civ.
Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ fiscal, prin sentinţa nr. 1273 din 14 decembrie 2007, a respins cererea principală formulată de reclamanta SC A.M. SRL Râmnicu Vâlcea, precum şi cererea de chemare în judecată formulată faţă de intervenienta SC A.I. SRL Râmnicu Vâlcea.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin Decizia nr. 30/A/C din 14 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că nulitatea este o sancţiune care intervine pentru nerespectarea, la momentul încheierii actului juridic, a condiţiilor legale necesare pentru încheierea valabilă a acestuia, iar nu pentru împrejurări intervenite ulterior acestui moment, care pot constitui cauze de ineficacitate a actului juridic, dar nu de nulitatea acestuia.
Faptul că părţile au denumit convenţional o anumită împrejurare ca fiind cauză de nulitate, nu poate avea semnificaţia unei cauze de nulitate a biletului la ordin care excede dispoziţiilor Legii nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin completată cu Normele cadru nr. 6/1994 emise de B.N.R. privind comerţul făcut de societăţile bancare şi celelalte societăţi comerciale de credit, cu cambii şi bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 deoarece potrivit dispoziţiilor art. 969 alin. (1) C. civ., numai „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”.
Prin urmare, faţă de cauzele de nulitate astfel cum sunt prevăzute în dispoziţiile pct. 509 din Normele cadru, respectiv art. 89 raportat la art. 106 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin, cauza de nulitate prevăzută de părţi respectiv „dacă utilizatorul remite plata la data scadenţei atunci biletul la ordin referitor la această plată devine nul” nu poate produce aceste efecte juridice faţă de dispoziţiile art. 969 C. civ. raportat la art. 5 C. civ., care fac referire la convenţiile legal întocmite.
Cât priveşte soluţia dată celui de al doilea capăt de cerere, s-a reţinut că, întrucât, la data solicitării înregistrării incidentului de plată erau îndeplinite toate condiţiile legii cu privire la existenţa incidentului de plată, aşa cum este definit de art. 2 din Regulamentul B.N.R., banca pârâtă, în calitate de persoană declarantă, a procedat legal, cu atât mai mult cu cât nici reclamanta nu a contestat că la momentul instituirii incidentului nu mai avea bani în cont.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. arătând că instanţa de apel a denaturat voinţa părţilor, contractul trebuind interpretat după intenţia comună a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor.
Or, este evident că părţile au avut în vedere faptul că, dacă se efectuează plata, prin alt mijloc de plată, instrumentul bancar devine lipsit de eficienţă, şi beneficiarului îi este interzis să se mai folosească de el.
De altfel, în cadrul contestaţiei la executarea silită intimata - pârâtă a arătat că nu mai insistă în executare, arătând că suma a fost achitată.
Faţă de această situaţie de fapt şi în raport de dispoziţiile art. 36 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., instanţa de apel trebuia, deci, să admită şi cel de al doilea capăt de acţiune.
Intimata pârâtă SC B.T. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând, recursul se găseşte nefondat.
În ceea ce priveşte critica legată de interpretarea clauzei din contract, cu raportare la dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că nu se poate reţine incidenţa acestui motiv de recurs, nefiind vorba de o interpretare greşită a voinţei părţilor din contract, recurenta reclamantă prin cererea de recurs confirmând implicit ceea ce instanţa a stabilit, anume că, nu se poate reţine nulitatea biletului la ordin faţă de conţinutul clauzei.
Instanţa de apel a menţinut soluţia instanţei de fond de respingere a primului capăt de acţiune în constatarea nulităţii, faţă de limitele investirii, cu respectarea sancţiunea nulităţii care operează pentru neîndeplinirea unor cerinţe de formă la data întocmirii neputând fi confundată cu situaţia liberării de obligaţie prin plată, care nu are ca efect nulitatea biletului la ordin, ci obligarea la restituirea titlului de credit, cerere cu care instanţa nu a fost investită.
Cât priveşte critica legată de soluţionarea celui de al doilea capăt de cerere, aceasta se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu art. 304 pct. 8 C. proc. civ., şi este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, banca a procedat conform dispoziţiilor legale, respectiv Regulamentului nr. 1/2001 al B.N.R. în condiţiile în care biletul la ordin a fost refuzat la plată pentru lipsa disponibilului în cont la 14 mai 2007, fapt care a atras incidentul de plată.
Aşa fiind, recursul este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.M. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva Deciziei nr. 30/A/C din 14 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2666/2008. Comercial. întoarcere executare.... | ICCJ. Decizia nr. 2672/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
