ICCJ. Decizia nr. 2675/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2675/2008
Dosar nr. 5116/45/2006
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi prin sentinţa civilă nr. 1815/E din 30 mai 2006 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC E.O.N.M. SA Sucursala Iaşi în contradictoriu cu pârâtele SC C.E.T. SA Iaşi şi S.C T.S. SA Iaşi.
A respins excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune şi lipsei calităţii procesuale pasive a SC T.S. SA Iaşi ca nefondate.
A obligat pârâta S.C. CET S.A. Iaşi la plata către reclamantă a sumei de 3.080.039.306 lei cu titlu de penalizări şi majorări de întârziere.
A obligat pârâta SC T.S. SA la plata către reclamantă a sumei de 30.990.00 lei cu titlu de majorări şi penalizări de întârziere.
A obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 6.554 lei cheltuieli judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în urma expertizei efectuate în cauză a rezultat faptul că SC T.S. SA a preluat obligaţiile de plată ale locatarilor în sumă de 303.738.224 lei; că suma datorată reclamantei de către pârâta SC C.E.T. SA Iaşi este de 3.080.039.306 lei ca urmare a plăţii preţului cu întârziere; că diferenţa până la suma totală solicitată prin acţiune este de 30.990.000 lei şi este datorată de pârâta SC T.S. SA Iaşi.
Împotriva sentinţei au formulat apel pârâtele SC C.E.T. SA Iaşi şi SC T.S. SA Iaşi şi prin Decizia nr. 21 din 5 martie 2007 Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a respins apelurile.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că în baza contractului din 3 august 2000 reclamanta a furnizat energie electrică către RA T. SA, la data de 14 mai 2005 aceasta schimbându-şi denumirea în R.A.D.E.T. Iaşi, iar în baza H.C.L. Iaşi nr. 145/2001 aceasta se divide în patru unităţi: SC T.S. SA Iaşi ce a preluat obligaţiile de plată (debite şi penalizări) ale locatarilor, SC T.G. SA, SC A.S. SA şi R.A.D.E.T.
În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă, din concluziile căreia rezultă că, SC T.S. SA a preluat obligaţiile de plată ale locatarilor, aceasta având calitate procesuală pasivă, conferită de preluarea debitelor restante de la R.A.D.E.T.
Apelanta - pârâtă SC T.S. SA a formulat obiecţiuni la protocol de divizare a RA T. SA Iaşi, însă acestea nu au vizat cuantumul debitului, ci faptul că nu s-au menţionat blocurile care îi reveneau în administrare şi că instanţa de fond a reţinut corect că pârâta SC C.E.T. SA Iaşi nu a contestat preluarea debitului de la R.A.D.E.T. şi a apreciat că, în aceste condiţii, debitele nu sunt prescrise.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC C.E.T. SA Iaşi şi SC T.S. SA.
Pârâta SC C.E.T. SA Iaşi a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului pârâtei şi pe fond respingerea pretenţiilor reclamantei faţă de societatea pârâtă.
În dezvoltarea în fapt a recursului, s-a susţinut că în mod netemeinic şi nelegal a fost obligată să achite reclamantei suma de 3.080.039.306 lei penalizări şi majorări de întârziere, că greşit i-au fost respinse apărările formulate printre care şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru suma de 158.444,98 lei, că instanţa de apel greşit menţine concluziile instanţei de fond şi în ceea ce priveşte neaplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 37/2004 pentru suma de 149.558,96 lei, că în condiţiile acestui act normativ a îndeplinit la data de 30 iunie 2004, deci în termenul legal singura obligaţie care-i revenea potrivit O.U.G. nr. 37/2004, respectiv achitarea obligaţiilor curente şi restante pentru energia electrică consumată în scopul de a beneficia de scutirea la plată a penalităţilor de întârziere pentru care a fost acţionată în judecată.
Pârâta SC T.S. SA a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta - pârâtă a susţinut că a luat fiinţă prin H.C.L. nr. 145/2001 însă nu a preluat obligaţiile de plată ale locatarilor ci doar ceea ce ţine de Administraţia de Clădiri, obiectul său de activitate fiind administrarea de imobile pe bază de tarife sau contract, că a preluat doar activitatea de administrator a asociaţiilor de locatari şi de intermediar între furnizorii de utilităţi care emit facturi şi consumatorii finali sau beneficiarii utilităţilor care achită aceste facturi, societatea efectuând activitatea de calcul şi repartizare a cheltuielilor pe fiecare apartament şi persoană din condominiul administrat şi că reclamanta nu a făcut dovada că are exerciţiul drepturilor civile.
Pârâta SC T.S. SA a formulat precizări prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a reclamantei pentru sumele calculate anterior datei de 24 martie 2001.
Reclamanta - intimată SC E.O.N.M. SA Iaşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâte şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursurile declarate de pârâte.
Recurentele pârâte nu şi-au motivat în drept recursul, dar din dezvoltarea acestuia rezultă că se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de apel a făcut o interpretare şi aplicare legală a dispoziţiilor art. 969 C. civ., O.U.G. nr. 37/2004, Decretului nr. 167/1958 şi Legii nr. 143/1999.
Cât priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune instanţele au reţinut în mod corect că prin recunoaşterea debitului termenul de prescripţie a fost întrerupt, fiind incidente dispoziţiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Respectând echitatea în raporturile juridice legiuitorul a prevăzut că în cazul în care debitorul a recunoscut datoria, prescripţia să se întrerupă, iar de la acel moment să curgă un nou termen sancţionator, de stingere a dreptului la acţiune.
În cauză nu se poate reţine aplicabilitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 37/2004 deoarece potrivit art. 13 facilităţile de natura ajutorului de stat se acordă cu respectarea legislaţiei din domeniul ajutorului de stat, respectiv Legea nr. 143/1999 după autorizarea de către Consiliul Concurenţei. Pârâta S.C. CET nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor impuse de Legea nr. 143/1999.
SC T.S. SA Iaşi a luat fiinţă prin reorganizarea RA T. SA Iaşi şi a preluat obligaţiile de plată ale asociaţiilor de locatari existente în evidenţa RA T. SA la data divizării.
Excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a reclamantei invocată de recurenta SC T.S. SA Iaşi nu poate fi primită având în vedere că S.N. SC E. SA Bucureşti a delegat o parte din atribuţiile sale sucursalelor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursurile pârâtelor ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâtele SC C.E.T.I. SA Iaşi şi SC T.S. SA Iaşi împotriva Deciziei nr. 21 din 5 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2674/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2677/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
