ICCJ. Decizia nr. 2688/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2688/2008
Dosar nr. 6504/1285/2006
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa comercială nr. 174 din 18 ianuarie 2007, a respins cererea formulată de reclamanta SC Z.C. SRL cu sediul social în Cluj-Napoca judeţul Cluj în contradictoriu cu pârâta SC G.H.M.M. SRL cu sediul social în Cluj-Napoca judeţul Cluj, cerere având ca obiect constatare nulitate absolută facturi şi anulare menţiune efectuată pe facturi.
Ulterior, prin sentinţa comercială nr. 2392 din 12 aprilie 2007 aceiaşi instanţă a admis cererea pârâtei SC G.H.M.M. SRL în contradictoriu cu reclamanta SC Z.C. SRL şi în temeiul art. 281 alin. (2) C. proc. civ., a dispus completarea dispozitivului sentinţei comerciale nr. 174 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj cu obligarea pârâtei şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 Ron.
Instanţa de fond a reţinut în principal, că la data de 12 aprilie 2006, reclamanta a emis o comandă fermă către pârâtă de livrare şi aprovizionare a şantierului din localitatea Căpuşa Mare cu beton rutier, în cantitate de 300 m.c pentru data de 13 aprilie 2006 şi respectiv 300 m.c la data de 14 aprilie 2006, comanda fiind înregistrată la sediul reclamantei sub nr. J12/1669/1996. Pârâta i-a livrat reclamantei cantitatea de beton solicitată, fapt pe care aceasta nu l-a contestat, emiţând ulterior în sarcina beneficiarei o serie de facturi fiscale.
Pentru marfa livrată reclamanta a emis şi o filă CEC care a fost depusă în bancă şi refuzată la plată, aspect invocat de emitentul filei, ulterior fila fiind investită cu formulă executorie şi pusă în executare.
Pârâta a promovat o acţiune întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 5/2001, iar prin Ordonanţa nr. 3455 din 5 septembrie 2006 a fost obligată debitoarea SC Z.C. SRL la plata sumei de 309.577,72 Ron cu penalităţi de 3 % pe zi de întârziere către creditoarea SC G.H.M.M. SRL.
Urmare a respingerii cererii în anulare, ordonanţa mai sus precizată a fost investită cu formulă executorie.
Susţinerile reclamantei potrivit cărora facturile emise de către pârâtă nu pot fi calificate ca un contract încheiat între părţi sânt reale, însă între părţi s-a încheiat un contract valabil la momentul la care a fost acceptată comanda fermă făcută de reclamantă, iar pârâta şi-a executat obligaţiile ce-i reveneau, respectiv a livrat marfa solicitată prin comandă, devenind aplicabile dispoziţiile art. 36 C. com.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 203 din 3 octombrie 2007, a respins apelul formulat de reclamanta SC Z.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 174 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj, obligând apelanta să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Instanţa de apel a preluat toate argumentele primei instanţe, stabilind, în esenţă, că din verificarea actelor nu rezultă lipsa consimţământului sau că acesta ar fi viciat, toate criticile apelantei fiind nefondate.
Împotriva deciziei civile nr. 203 din 3 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta SC Z.C. SRL, societate aflată în procedura insolvenţei, prin administrator judiciar SC A.E. SPRL şi administrator statutar B.I., care în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost depusă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că ordonanţa privind somaţia de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi iar factura nu întruneşte majoritatea condiţiilor cerute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 469/2002 pentru a fi considerată un veritabil contract comercial.
Intimata pârâtă SC G.H.M.M. SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente:
Apare fără echivoc că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC Z.C. SRL a solicitat constatarea nulităţii absolute a facturilor emise de pârâta SC G.H.M.M. SRL ca şi contract încheiat între părţi şi calificarea acestora ca instrumente de decontare bancară şi nu ca şi contracte de vânzare-cumpărare în formă simplificată conform menţiunii de pe factură, precum şi anularea paragrafului de pe facturi referitor la calificarea actului emis de către pârâtă, scadenţă şi penalităţi de întârziere.
Amplu documentat şi bine argumentat, printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit că între părţi a fost încheiată o convenţie valabilă, formă simplificată urmată de executare, că a existat o manifestare de voinţă şi aceasta nu a fost viciată, manifestare de voinţă în contextul căreia intimata şi-a asumat obligaţia livrării mărfii cerută prin comandă iar reclamanta obligaţia plăţii în condiţiile livrării mărfii.
Cu rigurozitate au fost analizate şi efectele juridice ale ordonanţei nr. 3455 din 5 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr. 4134/1285/2006, prin care a fost admisă cererea creditoarei SC G.H.M.M. SRL şi somată debitoarea SC Z.C. SRL să plătească suma de 309.577,72 lei cu penalităţi de 3 % pe zi de întârziere în termen de 20 de zile de la data comunicării acestei ordonanţe.
De remarcat că, prin sentinţa comercială nr. 4366/12 octombrie 2006, Tribunalul Comercial Cluj a respins cererea în anularea ordonanţei nr. 34455 din 5 septembrie 2006 a Tribunalului Comercial Cluj, reţinându-se că este reală împrejurarea că după pronunţarea ordonanţei atacate, respectiv la 13 septembrie 2006, 14 septembrie 2006 şi 15 septembrie 2006 debitoarea a achitat debitul, aspect necontestat de creditoare, situaţie care însă nu este în măsură să conducă la anularea ordonanţei pronunţate pe calea somaţiei de plată, plata debitelor de bunăvoie sau pe calea executării silite vizând finalitatea hotărârii judecătoreşti.
Apare de necontestat faptul că reclamanta datorează pentru marfa livrată contravaloarea acesteia, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 36 şi 48 C. com.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei SC Z.C. SRL Cluj-Napoca prin administrator judiciar împotriva deciziei civile nr. 203 din 3 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC Z.C. SRL Cluj-Napoca prin administrator judiciar SC A.E. SPRL, împotriva deciziei nr. 203 din 3 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 2 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2671/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 2708/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
