ICCJ. Decizia nr. 2719/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2719/2008
Dosar nr. 9624/197/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC E. SA a chemat-o în judecată pe pârâta A.V.A.S. Bucureşti şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună anularea titlului executoriu reprezentat de înştiinţarea din 12 noiembrie 2003, să anuleze adresa de comunicare a titlului executoriu şi a oricăror acte de executare silită efectuate de pârâtă contra reclamantei în baza OUG nr. 95/2003.
În argumentarea cererii de chemare în judecată reclamanta a susţinut că titlul executoriu şi adresa de comunicare a titlului executoriu au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare care statuau exonerarea de plata obligaţiilor bugetare restante.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 197 din 5 octombrie 2007 a admis în parte contestaţia la executare formulată de reclamantă şi în consecinţă a anulat titlul executoriu reprezentat de înştiinţarea de plată din 12 noiembrie 2003 emis de A.V.A.S. precum şi adresa de comunicare a titlului executoriu. Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea pentru anularea oricăror acte de executare silită efectuate de A.V.A.S. în baza OUG nr. 95/2003, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă Curtea de Apel, secţia comercială, a reţinut că înlesnirile la plată au fost cuprinse în contractul de privatizare, respectiv în art. 3 pct. 1.1 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 26 septembrie 2003, potrivit dispoziţiilor art. 969 C. civ. A mai reţinut aceeaşi instanţă că OUG nr. 115/2003 privind privatizarea SC R. SA Braşov şi constituirea parcului industrial pe platforma SC R. SA, a prevăzut acelaşi lucru şi anume scutirea de la plata dobânzilor şi a penalităţilor de orice fel aferente obligaţiilor restante, datorate şi neachitate la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor deţinute de stat. Prima instanţă în analiza sa a înlăturat şi susţinerile pârâtei referitoare la faptul că înlesnirile la plată ar fi inoperante pentru motivul că nu s-a emis un ordin comun al creditorului bugetar cu A.V.A.S., pe considerentul că aceste susţineri vizează modalitatea administrativă de aducere la îndeplinire a obligaţiilor din actul normativ.
Împotriva sentinţei nr. 197 din 5 octombrie 2007 a declarat recurs, pârâta A.V.A.S. prin care în temeiul art. 3041, art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. a solicitat modificarea hotărârii primei instanţe în sensul respingerii contestaţiei la executare formulată de reclamanta SC E. SA.
În esenţă, recurenta a susţinut că instanţa de fond a analizat cu superficialitate şi în contradicţie cu dispoziţiile legale, cauza dedusă judecăţii. Pentru a argumenta aceste susţineri recurenta a arătat că, în conformitate cu art. 24 din OUG nr. 115/2003, A.V.A.S. trebuia să notifice Consiliului Concurenţei scutirea la plată chiar dacă aceste scutiri au fost acordate prin act normativ societăţii contestatoare. A doua critică vizează neexaminarea tardivităţii formulării contestaţiei la executare în raport de prevederile art. 401 lit. c) C. proc. civ. În conformitate cu articolul menţionat recurenta a arătat că cererea pentru anularea formelor de executare a fost introdusă de contestatoare cu depăşirea termenului de 15 zile, termen care a început să curgă de la data când a fost primită înştiinţarea de plată. Cu alte cuvinte înştiinţarea de plată, a arătat recurenta, a fost primită la data de 28 noiembrie 2003 iar contestaţia la executare a fost introdusă după data de 14 decembrie 2003 când se împlinea acest termen.
Intimata prin întâmpinare a invocat excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ., iar în ce priveşte motivele de recurs, după o analiză punctuală a criticilor aduse sentinţei, a solicitat respingerea acestora şi menţinerea sentinţei primei instanţe.
Înalta Curte analizând excepţia invocată de intimată în conformitate cu art. 137 raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. reţine că aceasta este neîntemeiată.
Mai întâi, se impune precizarea că recursul a fost promovat şi în considerarea art. 3041 C. proc. civ. cât şi a art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
Nu este mai puţin adevărat că deşi s-au indicat mai multe motive de nelegalitate în realitate s-a argumentat în termen numai motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. care vizează aplicarea greşită a legii.
Faptul că celelalte două motive (pct. 7 şi 8) prin recursul introdus în termen nu au fost argumentate sau au fost argumentate după ce intimata a depus întâmpinare nu atrage nulitatea prevăzută de art. 3021 lit. c) C. proc. civ. ci numai analiza motivelor de recurs prin prisma nelegalităţii invocate în termen. Totodată Înalta Curte va avea în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ. în examinarea recursului.
Analizând criticile formulate de recurentă prin prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea corectă a legii.
Astfel, art. 401 lit. c) C. proc. civ. prevede că termenul de 15 zile pentru contestator începe să curgă de la data când acesta în calitate de debitor a primit somaţia sau de la data când acesta a luat cunoştinţă de primul act de executare. Din acest punct de vedere al momentului de la care începe să curgă termenul pentru introducerea contestaţiei la executare, recurenta a afirmat că data primirii titlului de către debitor este 28 noiembrie 2003, fără să observe că trimiterea la care se referă nu poartă nicio menţiune în legătură cu felul său şi cu persoana primitorului. Aceste dovezi i-au fost solicitate expres în recurs însă până la data pronunţării acestea nu au fost depuse la dosarul cauzei. Afirmaţia recurentei este de altfel în contradicţie şi cu comunicarea aflată la dosar de fond din care rezultă comunicarea prin fax a titlului executoriu care poartă data de 8 noiembrie 2006 (12:52).
Aşadar, critica nu va fi reţinută întrucât sesizarea instanţei la data de 24 noiembrie 2006 s-a făcut cu respectarea termenului legal.
Cea de-a doua critică prin care se invocă încălcarea OUG nr. 115/2003 va fi de asemenea respinsă.
În adevăr, art. 24 din menţionata ordonanţă prevedea expres, prin derogare de la prevederile Legii nr. 143/1999 (abrogată încă din 2006), că A.P.A.P.S. era mandatată să notifice Consiliului Concurenţei în numele ministerelor şi a celorlalte instituţii de stat ajutoarele de stat. Recurenta nu-şi poate invoca propria neîndeplinire a acestor obligaţii aşa încât critica nu poate fi primită. Din acest punct de vedere instanţa de fond a reţinut corect că aceste obligaţii au caracter administrativ şi trebuiau îndeplinite de fostul A.P.A.P.S., care ulterior a devenit A.V.A.S.
De asemenea recurenta nu poate înlătura nici prevederea din contractul de privatizare şi nici incidenţa OUG nr. 115/2003, prin care se reconfirmă (prin art. 3.1) scutirea de plată în legătură cu obligaţiile menţionate expres la lit. a), b), c), cuprinse de altfel în contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni art. 3.1.1 care are putere de lege între părţile contractante. Din acest punct de vedere natura raporturilor juridice a fost bine determinată şi analizată de instanţa a cărei hotărâre a fost criticată, iar fundamentarea soluţiei se găseşte atât în contract cât şi în dispoziţiile OUG nr. 115/2003 care au fost bine aplicate.
În fine, dezvoltarea celorlalte critici (pct. 7 şi 8) peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. nu poate fi primită întrucât recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar dacă se analizează recursul şi prin prisma art. 3041 C. proc. civ. se constată că sentinţa recurată cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia şi că analiza apărărilor pârâtei s-a făcut în concordanţă cu actul dedus judecăţii cu natura şi înţelesul acestuia aşa cum au statuat părţile la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni ale cărui clauze au fost reconfirmate prin OUG nr. 115/2003 aşa cum s-a stabilit de altfel prin art. 3.1.1.
În consecinţă faţă de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti, împotriva sentinţei comerciale nr. 197 din 5 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2555/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2723/2008. Comercial → |
|---|
