ICCJ. Decizia nr. 2726/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2726/2008
Dosar nr. 3109/1/2008
Şedinţa publică din 3 octombrie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii M.G. şi SC M.E. SRL au chemat în judecată pe pârâtul M.N. şi au solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună excluderea pârâtului din societate, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti investit cu soluţionarea cauzei, prin sentinţa comercială nr. 2003 din 17 aprilie 2006 a respins ca neîntemeiată acţiunea reţinând că în cauză au apărut neînţelegeri grave între asociaţi care împiedică realizarea obiectului de activitate al societăţii, ceea ce constituie un motiv de dizolvare al acesteia potrivit art. 222 lit. b) şi e) din Legea nr. 31/1990. Totodată a considerat că nu se poate stabili fără echivoc că asociatul - pârât s-a folosit de semnătura socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora, potrivit dispoziţiilor art. 222 lit. d), astfel că acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. În baza art. 274 C. proc. civ., reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 2003 din 17 aprilie 2006 au declarat apel reclamanţii M.G. şi SC M.E. SRL Bucureşti criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin Decizia comercială nr. 387 din 17 septembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul reclamanţilor, a schimbat în tot sentinţa apelată şi pe fond a admis acţiunea reclamanţilor în sensul că a dispus excluderea pârâtului M.N. din SC M.E. SRL şi ca urmare a excluderii a constatat că asociat unic este M.G. Pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată către M.G.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut ca urmare a completării probatoriului în calea de atac cu înscrisuri noi şi proba cu expertiză contabilă, că în cauză s-a făcut dovada că intimatul - pârât a fraudat SC M.E. SRL prin faptele sale de a vinde bunuri ale societăţii la preţuri subevaluate în condiţiile în care nu avea acordul celuilalt asociat, de a vinde autovehicule din patrimoniul firmei fără a returna acesteia preţul încasat şi de a retrage bani din conturile societăţii deschise la bancă fără a mai restitui aceşti bani în patrimoniul SC M.E. SRL. Aceste fapte au cauzat societăţii pagube şi denotă intenţia intimatului - pârât de a frauda societatea, astfel că a constatat că sunt întrunite condiţiile art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 pentru a se dispune excluderea din SC M.E. SRL a intimatului - asociat M.N.
Împotriva deciziei comerciale nr. 387 din 17 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul M.N. întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 9 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea în tot a deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie investită cu soluţionarea recursului, prin Decizia nr. 1162 din 20 martie 2008 a făcut aplicarea art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din OG nr. 32/1995, modificată şi, în consecinţă, a anulat ca netimbrat recursul. Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a constatat că recurentul - pârât nu a achitat taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar deşi a fost citat cu această menţiune şi că astfel a încălcat prevederile legii taxelor de timbru.
Împotriva acestei decizii pârâtul M.N. a formulat contestaţie în anulare prin care a invocat prevederile art. 317 pct. 1 C. proc. civ. în argumentarea cărora a susţinut că procedura de citare nu a fost îndeplinită întrucât citarea s-a efectuat la o altă adresă decât la cea indicată şi astfel nu a avut cunoştinţă de obligaţia depunerii taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
Contestaţia în anulare este întemeiată.
În susţinerea contestaţiei în anulare a fost invocat art. 317 pct. 1 potrivit căruia Decizia pronunţată de o instanţă de recurs mai poate fi atacată cu contestaţie în anulare atunci când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Verificând legalitatea deciziei prin prisma motivului de contestaţie invocat şi a dispoziţiilor procedurale referitoare la citare se constată că în adevăr au fost încălcate prevederile art. 85, art. 107 C. proc. civ. prin care se dispune că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor. De asemenea preşedintele are obligaţia să amâne pricina ori de câte ori constată că partea nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege. Din examinarea dovezilor de citare aflate la dosarul de recurs se constată că pentru termenul din 20 martie 2008, când a fost pronunţată Decizia de anulare a recursului ca netimbrat, M.N. a fost citat la o altă adresă şi nu la cea precizată la dosarul de fond prin care se indica sector 2, Bucureşti. În aceste condiţii se va reţine că şi comunicarea dispoziţiei ca până la primul termen, să se depună taxa de timbru şi timbrul judiciar nu a ajuns la cunoştinţa recurentului, din moment ce nu i-a fost înmânată citaţia în condiţiile procedurale prevăzute de art. 92 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, se constată că procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat recursul nu a fost îndeplinită, astfel că se va admite contestaţia în anulare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.N. împotriva deciziei nr. 1162 din 20 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, anulează Decizia contestată şi fixează termen pentru judecarea recursului la data de 12 decembrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2723/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2727/2008. Comercial → |
|---|
