ICCJ. Decizia nr. 2729/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2729/2008
Dosar nr. 11182/3/2005
Şedinţa publică din 3 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 martie 2005 astfel cum a fost precizată reclamanta SC V. SA cu sediul în Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu A.P. sector 6 Bucureşti şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, să se dispună obligarea în solidar la plata sumei de 99.792 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă asupra suprafeţei de 231 mp situată în C.C. Crângaşi din Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 5844 din 28 iunie 2006 a respins cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 239 din 9 mai 2007 a Curţii de Apel, secţia a VI-a comercială.
S-a reţinut în considerentele deciziei că recurenta - reclamantă deţine suprafaţa de 231 mp din imobilul în litigiu în indiviziune cu intimaţii - pârâţi şi nu are un drept de proprietate ale căror prerogative să le exercite în mod exclusiv asupra unei suprafeţe determinate din imobil.
Acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât nu s-a dovedit că intimata A.P. sector 6 Bucureşti a folosit întreaga suprafaţă din imobil, şi astfel a împiedicat-o pe apelantă să-şi exercite dreptul său asupra suprafeţei de teren cu privire la care i s-a recunoscut dreptul de proprietate.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC V. SA cu sediul în Bucureşti a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii instanţei de apel în sensul admiterii apelului schimbarea în tot a sentinţei instanţei de fond şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinările depuse intimatele au solicitat respingerea recursului întrucât reclamanta deţine o cotă ideală de 231 mp din imobilul aflat în C.C. Crângaşi şi nu a dovedit că a formulat o acţiune privind ieşirea din indiviziune cu privire la acest teren.
În primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi nu ca nedovedită cât timp aceasta a încuviinţat în condiţiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ. completarea probei cu înscrisuri şi interogatorii în baza cărora acţiunea a fost dovedită, deci fiind întemeiată, trebuia să fie admisă.
Critica nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În speţă, aceste prevederi legale nu se regăsesc, pentru că în realitate, recurenta este nemulţumită de faptul că în urma completării probelor, instanţa de apel a menţinut soluţia instanţei de fond prin care i s-a respins acţiunea ca neîntemeiată şi nu ca nedovedită cum recurenta a susţinut.
Prin motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta a susţinut că instanţa de apel prin respingerea acţiunii a încălcat dispoziţiile legale imperative referitoare la dreptul de proprietate, deoarece aceasta a dovedit că este proprietara suprafeţei de teren de 231 mp deţinută în indiviziune cu intimatele care este folosită şi ocupată de intimata A.P. sector 6.
S-a invocat faptul că hotărârea instanţei de apel încalcă dispoziţii legale imperative, respectiv art. 480, art. 482, art. 485 şi urm. C. civ. referitoare la dreptul de proprietate şi art. 992 C. civ. privind îmbogăţirea fără just temei.
Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Instanţa de apel a reţinut că recurenta - reclamantă este proprietara suprafeţei de teren de 231 mp din imobilul C.C. Crângaşi situat în Bucureşti, sector 6, imobil aflat în indiviziune forţată cu intimatele - pârâte, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 604 din 15 ianuarie 1999 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti rămasă irevocabilă.
Sub acest aspect nu poate fi reţinută critica recurentei în sensul că instanţa i-ar fi contestat dreptul de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren deoarece acţiunea a fost respinsă pe considerentul că reclamanta nu a dovedit că pârâtele folosesc spaţiul proprietatea sa, aflat în indiviziune forţară.
Criticile recurentei prin care s-a invocat că hotărârea instanţei de apel încalcă dispoziţiile legale prevăzute de art. 480, art. 482, art. 485 şi urm. C. civ. şi ale art. 992 nu pot fi analizate direct în recurs, deoarece s-ar încălca principiul „non omisso medio", întrucât nu au făcut obiectul verificărilor instanţei de apel.
Pentru considerentele reţinute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 239 din 9 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2727/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2730/2008. Comercial → |
|---|
