ICCJ. Decizia nr. 2723/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2723/2008
Dosar nr. 1826/3/2007
Şedinţa publică din 3 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC C.HG SRL prin acţiunea introdusă la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a chemat în judecată SC U.I.T. SRL solicitând să se constate rezilierea contractului de închiriere semnat la 17 iulie 2006 pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a chiriei din culpa exclusivă a pârâtei, reziliere ce a operat la data notificării din 30 noiembrie 2006. A mai solicitat de asemenea, urmare a constatării rezilierii din vina exclusivă a pârâtei, obligarea acesteia la plata sumei de 59.460,49 lei reprezentând penalitate conform art. 17.2 din contract şi cheltuieli de judecată.
Pârâta SC U.I.T. SRL prin întâmpinare cerere reconvenţională a invocat excepţia netimbrării capătului 2 din acţiune, iar în ipoteza achitării taxei de timbru a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi a se constata reziliat de drept la data de 26 iulie 2006 contractul de închiriere din 2006 în baza pactului comisoriu de gradul III – instituit în art. 10 pct. 1 din contract.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 4348 din 29 martie 2007, a admis în parte acţiunea reclamantei - pârâte SC C.HG SRL, a admis în parte cererea reconvenţională, a constatat intervenită rezilierea contractului de reziliere din 2006 la data de 30 iunie 2006 şi a obligat pârâta reclamantă SC U.I.T. SRL la plata sumei de 12.454 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că prin încălcarea prevederilor contractuale aşa cum s-a stipulat la art. 17.1, contractul se reziliază de drept cu plata unor penalizări echivalente cu valoarea chiriei pe şase luni inclusiv cheltuielile de întreţinere şi T.V.A. în sarcina locatarului existând posibilitatea solicitării unei compensaţii pentru daunele provocate (art. 17.2 din contract).
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională prin care s-a solicitat de către pârâtă, să se constate reziliat de drept contractul dar începând cu data de 26 iulie 2006 în baza pactului comisoriu de gradul III instituit în art. 10.1 din contract, instanţa a apreciat că odată ce a operat tacita relocaţiune în temeiul art. 1437 C. civ. prin continuarea folosirii spaţiului de către pârâtă şi s-a emis facturile semnate până la 30 noiembrie 2006 când societatea reclamantă a comunicat intenţia de reziliere a contractului, a constatat intervenită rezilierea contractului la data de 30 noiembrie 2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 526 din 7 noiembrie 2007 a admis apelul formulat de reclamanta SC C.HG SRL Bucureşti, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 59.460,49 lei penalizare, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.230 lei.
În argumentarea acestei soluţii instanţa de control judiciar a reţinut că în art. 17.2 din contract s-a stipulat că prin încălcarea prevederilor art. 17.1, contractul se reziliază de plin drept cu plata unor penalităţi echivalente cu valoarea chirie pe şase luni inclusiv cheltuielile de întreţinere şi T.V.A. Din tabelul de calcul al sumelor restante rezultă că, cuantumul sumei reprezentând penalităţi în temeiul art. 17.2 din contract este de 59.460,49 lei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta SC C.HG SRL Bucureşti cât şi pârâta SC U.I.T. SRL Ilfov.
1. Reclamanta SC C.HG SRL a criticat Decizia pronunţată la soluţionarea apelului pentru neacordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.042,01 lei plus T.V.A. (total 5.999,99 ron). În drept a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. în argumentarea cărora a susţinut că instanţa de apel a apreciat din eroare că nu este făcută dovada cheltuielilor de judecată solicitate, întrucât la ultimul termen de judecată s-a făcut dovada încasării dar şi a cuantumului cheltuielilor de judecată cu copia facturii şi a extrasului de cont, semnate pentru conformitate cu originalul.
2. Pârâta SC U.I.T. SRL a solicitat prin recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel, ca soluţia să fie modificată în parte în sensul menţinerii dispoziţiilor referitoare la rezilierea contractului de închiriere semnat la 17 iulie 2006 şi respingerea cererii privind obligarea recurentei la plata sumei de 59.460,49 lei reprezentând penalităţi calculate conform art. 17.2 din contract.
1. Recursul reclamantei SC C.HG SRL este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând hotărârea recurată în raport de motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a dat eficienţă prevederilor art. 274 C. proc. civ. şi a acordat cheltuieli de judecată în sumă de 1.230 lei reprezentând taxele judiciare de timbru.
Critica privitor la faptul că instanţa de apel nu a acordat cheltuielile solicitate de reclamantă în baza copiilor facturii şi a extrasului de cont depuse la dosar este nefondată. Astfel instanţa de apel în urma verificărilor efectuate a constatat în mod corect că pe înscrisurile depuse în dovedirea cheltuielilor de judecată aflate la dosar apel, este menţionat numărul altui dosar (15236/3/2007) şi nu numărul de dosar sub care a fost înregistrată cauza supusă judecăţii. În această situaţie instanţa de apel nu putea acorda cheltuieli de judecată fără documente justificative care să ateste că acestea erau cuvenite (au fost făcute în cauza supusă judecăţii).
Deşi Înalta Curte a verificat dacă au existat acte justificative pentru acordarea cheltuielilor de judecată, va reţine ca motiv esenţial pentru respingerea recursului declarat de SC C.HG SRL, faptul că au fost indicate două motive de nelegalitate - respectiv art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. care nu au fost argumentate în fapt şi în drept. Sub aspectul pct. 8, interpretarea actului dedus judecăţii nu se referă la probele care pot justifica sau nu cheltuielile de judecată ci la izvorul obligaţiilor care au constituit temeiul obligaţiilor în cererea introductivă.
Cel de-al doilea motiv – 304 pct. 9 C. proc. civ. care vizează aplicarea greşită a legii nu a fost argumentat în drept, ceea ce echivalează cu o nemotivare. Întrucât recursul nu are caracter devolutiv, Înalta Curte nu se va substitui părţii pentru a imagina eventuale încălcări ale legii cu referire la neacordarea cheltuielilor de judecată în cuantumul pretins.
Distinct de aceasta aprecierea asupra cheltuielilor de judecată revine instanţei care a pronunţat soluţia care se critică.
Prin urmare nu se poate reţine că acest motiv poate să constituie temei pentru modificarea deciziei pronunţată de instanţa de apel şi conform art. 312 C. proc. civ. recursul reclamantei va fi respins.
2. În ceea ce priveşte recursul pârâtei SC U.I.T. SRL Ilfov, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 şi art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia netimbrării, cererii de recurs şi a reţinut:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ diferenţiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani.
Taxele judiciare astfel determinate, potrivit art. 20 alin. (1) din aceeaşi lege, se plătesc anticipat, iar dovezile de plată conform art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. se ataşează la cererea de recurs.
Înalta Curte a constatat că taxele nu au fost achitate deşi i s-a pus în vedere recurentei, în condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 să plătească taxele de timbru datorate până la termenul de judecată din data de 3 octombrie 2008, fiind citată cu această menţiune.
Având în vedere că dovezile de plată nu au fost depuse la dosar, precum şi prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din Ordonanţa nr. 32/1995 aprobată prin Legea nr. 106/1995, care sancţionează „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit„ cu anularea cererii, recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.HG SRL Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 526 din 7 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Anulează recursul declarat de pârâta SC U.I.T. SRL Ilfov împotriva aceleiaşi decizii, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2719/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2726/2008. Comercial → |
|---|
