ICCJ. Decizia nr. 2747/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2747/2008
Dosar nr. 39909/3/2006
Şedinţa publică din 7 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1205 din 19 ianuarie 2005, la Judecătoria Sector 1 Bucureşti, reclamantul R.I. a chemat în judecată pe pârâta SC A.N.B. SA pentru a fi recalculat consumul de apă aferent pe perioada 8 octombrie 2003 – 22 ianuarie 2004, în funcţie de media consumului înregistrat anterior.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâta a înlocuit apometrul din locuinţa sa, consumul înregistrat la data de 22 ianuarie 2004 fiind de 69 mc apă, consum nereal, situaţie în care a sesizat societatea pârâtă şi A.N.P.C.
Prin sentinţa civilă nr. 9823 din 11 octombrie 2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului reţinându-se în considerente că acesta nu a solicitat verificarea metrologică a apometrului în cauză – conform capitolul V pct. 4 din contractul din 19 februarie 1995 încheiat de părţi - şi nu a dovedit că acesta este defect. S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel.
Prin Decizia nr. 49 din 13 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admis apelul reclamantului cu consecinţa desfiinţării sentinţei judecătoriei şi a depus reţinerea cauzei, în fond, spre rejudecare reţinându-se în considerentele deciziei că în raport de obiectul cauzei dedus judecăţii – obligarea pârâtei la recalcularea consumului de apă aferent perioadei 8 octombrie 2003 - 22 ianuarie 2004 – competent să soluţioneze pricina este Tribunalul conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
În fond, după rejudecare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 1187 din 31 ianuarie 2007 a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
S-a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada susţinerilor sale deşi avea această obligaţie conform clauzelor înserate în contractul încheiat de părţi, precum şi prevederilor art. 1169 C. civ. care dispune „cel ce face o propunere în faza judecăţii trebuie să o dovedească".
Împotriva hotărârii Tribunalului, reclamantul a declarat recurs, pe care instanţa de judecată l-a calificat ca fiind apel, în Şedinţa publică din data de 22 iunie 2007.
Prin Decizia nr. 536 din 9 noiembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa atacată, cu consecinţa admiterii acţiunii formulată de reclamant şi a fost obligată pârâta la recalcularea consumului de apă stabilit în sarcina reclamantului, în perioada 8 octombrie 2003 – 22 ianuarie 2004.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut în considerente că pârâta şi-a încălcat obligaţiile contractuale prevăzute în capitolul V din contractul din 16 februarie 1995, în sensul expertizării apometrului pentru a stabili dacă aparatul era sau nu funcţional şi cine urmează să suporte cheltuielile intervenţiei; iar în situaţia funcţionării defectuoase a apometrelor consumurile facturate sunt calculate pe baza mediei consumurilor citite în cursul anului precedent, conform dispoziţiilor art. 15 din H.C.G.M.B. nr. 108/1997. S-a constatat că factura din 27 ianuarie 2004, contestată de reclamantă, emisă pentru un consum de 69 mc apă, s-a dovedit a fi dublă faţă de cel normal, împrejurare ce a rezultat atât din facturile emise de pârâtă cât şi din răspunsurile la interogatoriul administrat la soluţionarea cauzei în fond.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs criticând-o pentru greşita interpretare a normelor privind funcţionarea defectuoasă a apometrului, în sensul obligării sale de a verifica din propria iniţiativă funcţionarea apometrului, atâta timp cât reclamantul nu a solicitat această verificare, aspect asupra căruia s-a pronunţat şi A.N.P.C.
Printr-o altă critică, pârâta arată că în mod greşit s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de recalculare a consumului de apă, întrucât această obligaţie i-ar fi revenit în situaţia constatării apometrului ca fiind defect, or, în speţă, funcţionarea defectuoasă a apometrului nu a fost dovedită de reclamant, societatea pârâtă şi A.N.P.C. nu a constatat că apometrul funcţionează corect. În acelaşi sens, mai arată recurenta că trebuiau aplicate dispoziţiile art. 1169 C. civ. reclamantul având obligaţia de a dovedi susţinerile sale, însă reclamantul nu a solicitat verificarea metrologică a apometrului şi nu a făcut dovada că apometrul este defect. În cazul în care reclamantul era nemulţumit sau contesta valoarea indexului, avea la dispoziţie măsuri prevăzute de acte normative privind verificarea metrologică a contoarelor (pe care recurenta le indică) şi pe care pârâta le-a îndeplinit prin înlocuirea contorului la data de 8 octombrie 2003; aşa încât greşit a reţinut instanţa de apel obligaţia sa să procedeze la verificarea apometrului, în opinia sa, reclamantul trebuia să ceară, pe cheltuiala sa, efectuarea unor verificări suplimentare.
În consecinţă, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamant şi menţinerea hotărârii tribunalului ca temeinică şi legală.
Recursul este nefondat.
În ce priveşte critica întemeiată pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizând interpretarea eronată a clauzelor contractului încheiat de părţi Înalta Curte urmează să o respingă ca nefondată conform următoarelor considerente.
Potrivit contractului din 16 februarie 1995 în capitolul V pct. 3 când se constată defectarea contorului, societatea pârâtă (fostul R.G.A., în prezent SC A.N.B. SA) are obligaţia să înlocuiască contorul şi numai după verificarea metrologică urmează să stabilească după caz, în sarcina cui revenea obligaţia de plată aferentă acestei operaţiuni.
Din examinarea clauzelor contractului, Înalta Curte constată că acestea în mod corect au fost interpretate de instanţa de apel, fără a fi schimbate natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de modificare din perspectiva art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Referitor la critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată neaplicarea prevederilor art. 1169 C. civ. invocată de recurentă se reduce la administrarea şi aprecierea probelor în stabilirea culpei reclamantei activităţi de atributul exclusiv al instanţei de apel, controlul instanţei de recurs fiind limitat la nelegalitatea hotărârii atacate.
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., motiv pentru care urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.N.B. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 536 din 9 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2707/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2748/2008. Comercial → |
|---|
