ICCJ. Decizia nr. 2707/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2707/2008
Dosar nr. 260/2/2007
Şedinţa publică din 2 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, contestatoarea SC T.E.P. SA Galaţi a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti, solicitând anularea anunţului de vânzare la licitaţie publică a unor bunuri proprietatea sa, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (2) din OUG nr. 51/1998.
Prin cererea înregistrată la data de 12 martie 2007, contestatoarea a înţeles să completeze cererea de chemare în judecată, solicitând şi anularea parţială a executării îndreptată împotriva debitoarei A.V.A.S., C. SA Galaţi, iar în situaţia în care până la soluţionarea contestaţiei, vânzarea la licitaţie a fost făcută, anularea şi a procesului verbal de licitaţie şi repunerea sa în situaţia anterioară prin întoarcerea executării.
Prin sentinţa nr. 61 din 27 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, invocată de către intimata A.V.A.S. Bucureşti şi a respins ca rămasă fără obiect acţiunea iniţială privind anularea anunţului de vânzare prin licitaţie publică de la data de 19 ianuarie 2007. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a admis în parte contestaţia la executare, în sensul că a dispus anularea formelor de executare efectuate prin oferta de vânzare prin licitaţie publică din 18 decembrie 2006 numai pentru bunurile specificate la pct. 1 din ofertă, respectiv pentru cabină pod basculă şi cuvă pod basculă. A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea executării pentru bunurile înscrise la pct. 2 şi 3 din oferta de vânzare prin licitaţie publică din 18 decembrie 2006, respectiv pentru instalaţii şi echipamente tehnologice şi mijloace fixe sector mecanic. Totodată, a fost respins, ca prematur formulat, capătul de cerere având ca obiect anularea procesului - verbal de licitaţie şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin întoarcerea executării.
Sentinţa instanţei de fond a fost recurată atât de contestatoarea SC T.E.P. SA Galaţi, cât şi de intimata A.V.A.S. Bucureşti.
Recurenta SC T.E.P. SA Galaţi a criticat sentinţa recurată sub următoarele aspecte:
- instanţa a pronunţat o soluţie greşită în ceea ce priveşte bunurile identificate la pct. 2 al anunţului de vânzare la licitaţie, constatând că instalaţiile şi echipamentele tehnologice existente în incinta silozului, nu au format obiectul vânzării la licitaţie şi prin urmare nu au intrat în proprietatea contestatoarei;
- instanţa nu a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză şi hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente în speţă.
Faţă de criticile formulate, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii în totalitate a contestaţiei la executare.
În argumentarea motivelor de recurs, recurenta A.V.A.S. Bucureşti a susţinut că:
- SC T.E.P. SA Galaţi nu este proprietara bunurilor scoase la licitaţia publică din 19 ianuarie 2007, astfel încât nu are calitate procesuală activă în prezenta contestaţie la executare;
- în procesul - verbal din 4 iulie 2006, au fost trecute din eroare bunurile „cabina pod basculantă şi cuvă pod basculantă", aspect clarificat prin actul adiţional din 9 octombrie 2006.
În temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei recurate, în sensul respingerii contestaţiei la executare.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate de contestatoare şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, rezultă că instanţa de judecată, în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi materialul probator, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
Aşa cum rezultă din actele dosarului şi din motivarea hotărârii pronunţate în cauză, instanţa de judecată a reţinut în mod judicios că bunurile specificate la pct. 2 şi 3 din oferta de vânzare, respectiv instalaţii şi echipamente tehnologice existente în incinta silozului şi mijloace fixe sector mecanic, nu au format obiectul procesului - verbal de licitaţie din 4 iulie 2006, astfel încât, contestatoarea, nu a făcut dovada calităţii de adjudecatar, terţ proprietar pentru aceste bunuri şi pe cale de consecinţă, nici incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 468 – art. 469 şi art. 488 C. civ. În urma adjudecării, s-a întocmit procesul - verbal de licitaţie din 4 iulie 2006, care constituie titlul de proprietate al contestatoarei şi care individualizează bunurile vândute prin licitaţie publică, potrivit ofertei de vânzare.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurenta A.V.A.S. Bucureşti, referitoare la lipsa calităţii procesuale active a contestatoarei, ca o consecinţă a faptului că nu este proprietara bunurilor individualizate, Curtea constată de asemenea că sunt nefondate. Analizând Decizia recurată şi sub acest aspect, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut de către instanţa fondului că SC T.E.P. SA Galaţi, în calitate de proprietar al bunurilor specificate prin oferta de vânzare emisă îin 18 decembrie 2006, este parte interesată, vătămată prin măsurile de executare pornite de intimata A.V.A.S. Bucureşti.
Mai mult decât atât, chiar şi după emiterea actului adiţional din 9 octombrie 2006, printr-un înscris ce emană chiar de la intimata A.V.A.S. Bucureşti, respectiv adresa din 5 martie 2007, aceasta confirmă faptul că SC T.E.P. SA Galaţi a fost declarată adjudecatar al activului, compus din siloz, clădire laborator şi pod basculă.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia instanţa fondului ar fi avut în vedere la pronunţarea soluţiei, sentinţa nr. 67 din 15 martie2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, din motivarea sentinţei recurate rezultă că instanţa a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză şi nu numai această hotărâre. De altfel, prin sentinţa sus menţionată, se constată nulitatea actului adiţional întocmit de către A.V.A.S. Bucureşti, soluţie ce a fost menţinută de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 77 din 18 ianuarie 2008.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea SC T.E.P. SA Galaţi, împotriva sentinţei nr. 61 din 27 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de recurenta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 2 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2702/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2747/2008. Comercial → |
|---|
