ICCJ. Decizia nr. 2749/2008. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2749/2008
Dosar nr. 3076/1/2008
Şedinţa publică din 7 octombrie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3076/1/2008 pe rolul acestei instanţe, la data de 7 octombrie 2008, SC I. SA Iaşi a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata SC U.E. SRL Slatina să se dispună anularea deciziei nr. 265 din 31 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În drept, contestatoarea a indicat ca temei prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Motivând contestaţia, contestatoarea susţine că instanţa de recurs nu a analizat motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi art. 6 pct. 1, art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, raportată la art. 21 şi art. 148 din Constituţia României.
Contestatoarea consideră că trebuia să se constate că Decizia dată de Curtea de Apel Craiova (nr. 96 din 16 aprilie 2007) are o motivarea contradictorie, fiind neargumentată şi, din oficiu, instanţa trebuia să reţină că dispoziţiile C.E.D.O. sunt prioritare şi obligatorii, referindu-se la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.
De asemenea, se arată că opinia separată este corectă şi nu cea minoritară.
Analizând Decizia atacată prin prisma susţinerilor invocate de contestatoare, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia în anulare.
Astfel, prin Decizia nr. 265 din 31 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – în opinia majoritară – a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I. SA Iaşi împotriva deciziei nr. 96 din 16 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, reţinându-se în considerente că, deşi recurenta a înţeles să-şi întemeieze criticile pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., acestea privesc de fapt greşita aplicare şi interpretare a legii, încadrându-se în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a reţinut de asemenea, că ceea ce critică recurenta nu este contradictorialitatea motivării şi neargumentarea soluţiei, ci contradictorialitatea măsurilor procedurale luate de instanţă, ceea ce vizează – în final – aplicarea corectă a legii.
Având în vedere această situaţie, precum şi prevederile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia în anulare.
Potrivit textului de lege mai sus menţionat, hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Astfel, motivele de casare pentru neexaminarea cărora se justifică introducerea unei contestaţii în anulare sunt numai cele invocate de parte.
Or, în cauză, instanţa recursului nu a omis a cerceta motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ci a considerat că – deşi a fost indicat în cuprinsul cererii de recurs – niciuna din criticile recurentei nu a putut fi încadrată acestuia, constatându-se că de fapt, ceea ce se critică este contradictorialitatea măsurilor procedurale dispuse de instanţă, motiv pentru care au fost încadrate motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În atare situaţie nu se poate reţine incidenţa prevederilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., contestatoarea tinzând – prin argumentele folosite – la anularea unei hotărâri pentru pretinse greşeli de judecată or, legiuitorul nu a urmărit ca prin contestaţia în anulare să se deschidă părţilor recursul la recurs.
Pentru considerente expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC I. SA iaşi împotriva deciziei nr. 265 din 31 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 2748/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2753/2008. Comercial → |
---|