ICCJ. Decizia nr. 2806/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2806/2008
Dosar nr. 4560/2/2007
Şedinţa publică din 9 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 decembrie 2005 reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL Sfântu Gheorghe cheamă în judecată pe pârâta RA D.E.F.R. Bucureşti solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la executarea în natură a obligaţiei, respectiv la încheierea contractului de vânzare - cumpărare prin negociere directă a activelor denumite Cinematograful A., situat în Sfântu Gheorghe şi clădire administrativă situată în Sfântu Gheorghe, deţinute de reclamantă în calitate de locatar, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 6521 din 14 mai 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admite cererea reclamantei şi obligă pe pârâtă să încheie cu reclamanta contract de vânzare - cumpărare a activelor individualizate în acţiune, prin negociere directă, reţinând, în acest sens, că reclamanta face parte din categoria I.M.M.-urilor, că utilizează imobilele în cauză în calitate de locatar în baza contractului de închiriere din 23 august 2004 şi actul adiţional la acesta, că respectivele imobile reprezintă active disponibile nemaifiind utilizate de pârâtă – unitate cu capital de stat – din anul 2004, când le-a închiriat, fiind astfel îndeplinite cerinţele Legii nr. 346/2004, că pârâta şi-a exprimat acordul privind încheierea contractului de vânzare la data de 22 noiembrie 2004, nefiind incidente dispoziţiile OG nr. 39/2005, adoptată ulterior formării acordului de voinţă al părţilor, actul normativ menţionat neputând retroactiva.
Prin Decizia comercială nr. 596 din 3 decembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, respinge apelul pârâtei împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând că - faţă de conţinutul corespondenţei purtate de părţi - oferta a fost urmată de acceptare, că includerea activelor în cauză în cuprinsul listei activelor propuse pentru vânzare prin negociere directă - aprobată de M.C.C. - reprezintă chiar mandatul acordat pârâtei - apelante de a face acte de dispoziţie, că respectivele active au fost expertizate – ca valoare – la solicitarea reclamantei, care are dreptul de a le cumpăra prin negociere directă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 364/2004, apelanta neputându-se prevala de dispoziţiile OG nr. 39/2005, intrată în vigoare ulterior momentului formării acordului de voinţă al părţilor, împrejurarea că prin HG nr. 1874/2006 s-a aprobat strategia privind vânzarea sălilor de spectacol cinematografic nefiind de natură a afecta raporturile juridice existente între părţi, născute sub imperiul OUG nr. 88/1997 şi Legii nr. 364/2004, demararea procedurilor consumându-se în conformitate cu Ordinul nr. 2461/2004, iar tergiversarea negocierilor până în momentul abrogării acestuia nefiind imputabilă intimatei.
Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fond respingerea acţiunii.
În fundamentarea recursului său pârâta - recurentă critică instanţa de apel pentru a fi făcut o greşită aplicare a legii, respectiv a art. 12 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 346/2004 coroborat cu art. 24 alin. (2) şi art. 27 alin. (2) din OUG nr. 88/1997, aprobată cu modificări, şi cu art. 105 alin. (1) din HG nr. 577/2002 potrivit cărora regiile autonome pot vinde prin negociere directă active din patrimoniul lor numai în condiţiile existenţei acordului, respectiv a mandatului instituţiei publice sub autoritatea căreia funcţionează, instanţa ignorând că un astfel de mandat nu a existat.
Recurenta reproşează instanţei de apel şi ignorarea faptului că demersurile în vederea vânzării imobilelor în cauză şi procedurile de vânzare a acestora au fost aprobate conform OUG nr. 88/1997 şi Legii nr. 346/2004, dar au fost puse în practică prin Ordinul M.C.C. nr. 2461/2004, abrogat - însă - prin Ordinul M.C.C. nr. 2258 din 25 septembrie 2005, astfel că efectele primului ordin nu se pot produce după abrogarea sa.
La data de 12 mai 2008 recurenta formulează precizări la recurs susţinând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., că imobilele în litigiu nu reprezintă active disponibile, că acestea sunt în proprietatea privată a statului şi numai în administrarea pârâtei recurente - care nu are dreptul de dispoziţie asupra lor, că întreaga corespondenţă dintre părţi - purtată în temeiul Ordinului M.C.C. nr. 2461/2004 - este lipsită de valoare juridică, întrucât prin sentinţa civilă nr. 1665 din 6 iulie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, Ordinul M.C.C. nr. 2461/2004 a fost anulat ca fiind nelegal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţa de apel a pronunţat o decizie legală şi temeinică, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, criticile formulate de recurentă nefiind fondate.
În mod întemeiat a reţinut instanţa de apel – întocmai instanţei de fond – că intimata - reclamantă face parte din categoria I.M.M.-urilor, că aceasta utilizează activele în litigiu în baza unui contract de închiriere încheiat cu recurenta - pârâtă, că activele nu erau utilizate de recurentă, fiind disponibile, întrucât au fost înscrise în lista întocmită – potrivit art. 13 din Legea nr. 346/2004 – de conducerea recurentei, şi aprobată de M.C.C., cuprinzând asemenea active, că investiţiile efectuate de intimata - reclamantă au fost evaluate de un expert evaluator, selectat de pârâta - recurentă, stabilindu-se şi preţul de vânzare, astfel că reclamanta - intimată era îndreptăţită să opteze – conform art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 – pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare prin negociere directă cu privire la menţionatele active, operaţie care s-a declanşat şi consumat în baza Legii nr. 346/2004, mandatul special dat recurentei de autoritatea competentă fiind reprezentat de Ordinul M.C.C. nr. 2461 din 28 octombrie 2004, în vigoare la momentul demarării procedurii, şi de aprobarea expresă a listei cuprinzând activele disponibile – inclusiv activele în cauză – ce urmau să facă obiectul vânzării, reclamanta manifestându-şi interesul de a achiziţiona activele la 22 noiembrie 2004 prin adresa cu care răspunde ofertei recurentei - pârâte din 18 noiembrie 2004, deci acordul părţilor consumându-se anterior datei de 5 septembrie 2005 a Ordinului MCC nr. 2258 din 29 septembrie 2005 prin care s-a abrogat Ordinul M.C.C. nr. 2461/2004, dispoziţiile OG nr. 39/2005 şi ale HG nr. 1874 din 21 decembrie 2006 nefiind incidente, acestea neputând retroactiva.
Faţă de cele de mai sus, criticile recurentei dovedindu-se nefondate, urmează a fi respinse.
Cât priveşte criticile formulate de recurentă în precizările la recurs, depuse la data de 12 mai 2008, acestea urmează a nu fi examinate faţă de prevederile art. 301 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 303 alin. (1) şi (2) şi ale art. 306 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., motivele invocate neputând fi calificate ca motive de ordine publică.
Astfel fiind, făcând aplicare dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta RA D.E.F.R. Bucureşti împotriva deciziei nr. 596 din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2804/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2807/2008. Comercial → |
|---|
