ICCJ. Decizia nr. 2804/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2804/2008
Dosar nr. 2517/2/2007
Şedinţa publică din 9 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 septembrie 2004 reclamanta SC G.C. SRL Bucureşti cheamă în judecată pe pârâta SC E.M.D. SRL Afumaţi solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 2.445.426.407 lei (rol) reprezentând prejudiciu produs din culpa acesteia, cu cheltuieli de judecată, precizându-şi temeiul juridic al pretenţiilor – la data de 24 ianuarie 2005 – ca fiind răspunderea civilă delictuală întemeiată pe dispoziţiile art. 998 – art. 999 C. civ.
Tribunalul Bucureşt, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 2083 din 9 mai 2005, respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, reţinând că reclamanta nu a probat fapta ilicită a pârâtei şi pretinsa legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit şi omisiunile pârâtei în ceea ce priveşte prevenirea incendiilor, respectiv o administrare defectuoasă a standurilor închiriate.
Prin Decizia comercială nr. 160 din 23 martie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe, cu 2.000 ron cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reţinând că – chiar dacă există posibilitatea ca incendiul să fi fost provocat de uzura instalaţiilor electrice, instanţa de fond a apreciat judicios că acest aspect nu se poate reţine în mod indubitabil, deoarece pompierii militari nu au exclus ca incendiul să fi fost premeditat, martorul audiat în cauză declarând că nu au fost depistate nereguli la instalaţia electrică.
Prin Decizia nr. 536 din 2 februarie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare, reţinând că instanţa de apel nu a verificat dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 998 – art. 999 C. civ. pe care reclamanta şi-a întemeiat cererea, respectiv existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul constatând intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.
Prin Decizia comercială nr. 530 din 8 noiembrie 2007, pronunţată în rejudecare după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond pe care o schimbă în tot şi, pe fond, admite cererea aceleiaşi părţi şi obligă pe pârâtă să plătească reclamantei 244.542 lei cu titlu de despăgubiri şi 38.796,78 lei cheltuieli de judecată, reţinând – pentru a decide astfel – că prejudiciul a fost dovedit cu prisosinţă la instanţa de fond, pârâta limitându-se la a-l contesta, însă, fără a administra nimic în contraprobă, că originea prejudiciului este incendiul din 24 iunie 2004, constatat şi de I.P.J. Ilfov, că fapta ilicită a pârâtei constă în neluarea măsurilor de reparare a cablurilor electrice, deteriorate, neizolate şi neprotejate corespunzător, ca şi a măsurilor pe linia prevenirii incendiilor, precum extinderea instalaţiei de detecţie şi limitarea cantităţilor de materiale combustibile, şi în nerespectarea normelor tehnice ce reglementează activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor, obligaţii stabilite în sarcina pârâtei – ca proprietar – de Ordinul nr. 775/1998 al M.I., pe care le-a încălcat prin omisiune, cum s-a constatat de Batalionul 5 de Pompieri Ilfov la 7 aprilie 2004.
Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea art. 304 C. proc. civ., admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate şi, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii reclamantei intimate ca netemeinică, cu cheltuieli de judecată, criticând Decizia recurată pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În susţinerea recursului său recurenta - pârâtă critică instanţa de apel pentru a fi reţinut eronat că prejudiciul este dovedit în condiţiile în care, în spaţiul redus, închiriat de pârâtă reclamantei ca spaţiu expoziţional, nu putea fi depozitată o cantitate atât de mare de marfă, sarcina probei revenind reclamantei - intimate, care nu a cerut administrarea probei cu expertiza contabilă, şi nu recurentei - pârâte, cum greşit a constatat instanţa, aceasta luând în considerare cele două balanţe de verificare anterioară şi ulterioară incendiului, care sunt doar documente contabile, fără a fi observat că reclamanta - intimată nu a informat organul fiscal cu privire la distrugerea mărfurilor în vederea deductibilităţii cheltuielilor de achiziţionare a acestora.
Recurenta reproşează instanţei de control judiciar şi luarea în considerare a unui raport preliminar cu privire la cauza probabilă a incendiului, fără a observa că mărfurile inflamabile, prezente în zona de pornire a incendiului, nu aparţineau recurentei, care se ocupa în exclusivitate cu închirierea de spaţii, după cum şi cablurile electrice deteriorate puteau aparţine oricăruia dintre chiriaşi, inclusiv intimatei, culpa recurentei nefiind astfel dovedită, deficienţele legate de neluarea măsurilor de extindere a instalaţiei de detectare neprivind pavilionul distrus, aşa cum rezultă din depoziţiile martorilor audiaţi de instanţa de fond.
Recurenta critică instanţa şi pentru greşita apreciere a raportului preliminar al I.S.U. cu privire la localizarea deficienţelor, aceasta reţinând neîntemeiat că a încălcat prin omisiune normele de prevenire şi stingere a incendiilor faţă de constatările din 7 aprilie 2005 ale Batalionului 5 de Pompieri Ilfov, astfel că nici în baza menţionatelor constatări nu se poate reţine culpa sa în producerea incendiului ci, eventual, fapte ce ar putea atrage doar răspunderea sa contravenţională.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând recursul pârâtei se constată că recurenta evocă art. 304 C. proc. civ. fără a indica expres motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
Făcând aplicare dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va încadra dezvoltările recurentei în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reţinând că recurenta critică, în principal, greşita aplicare de către instanţa de apel a prevederilor art. 998 – art. 999 C. civ., urmând ca susţinerile cu privire la greşita apreciere a probelor administrate să nu fie examinate, întrucât acestea sunt critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate cum permit dispoziţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
Examinat prin prisma motivului de recurs menţionat recursul pârâtei este nefondat.
Dând eficienţă dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de apel a examinat dacă sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 998 şi art. 999 C. civ. pentru antrenarea răspunderii delictuale a pârâtei - recurente, constatând, în acest sens, că, în legătură de cauzalitate cu incendiul care a afectat şi spaţiul închiriat de reclamanta - intimată de la pârâta - recurentă, produs şi din neglijenţa acesteia din urmă, care nu a luat măsurile dispuse prin procesul - verbal din 7 aprilie 2004 de către organul abilitat de control Batalionul 5 Pompieri Ilfov, de prevenire şi pază contra incendiilor, intimata - reclamantă a suportat un prejudiciu rezultat din distrugerea mărfurilor depozitate în respectivul spaţiu, prejudiciu al cărui cuantum a fost dovedit de intimată, între altele, prin balanţele de verificare regulat întocmite, anterior şi ulterior sinistrului, cuantum care a fost formal contestat de recurentă, doar prin argumente de logică şi nu prin administrarea de contraprobe de natură a stabili, eventual, altă sumă decât cea reţinută de instanţă, fapta ilicită a recurentei constând şi în nelimitarea cantităţilor de materiale inflamabile depozitate, în neluarea măsurilor de reparare a instalaţiilor electrice şi a cablurilor aferente deteriorate şi neprotejate, fiind astfel îndeplinite elementele răspunderii delictuale.
Constatându-se că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 998 şi art. 999 C. civ., pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtei împotriva acesteia conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.M.D. SRL Afumaţi, județul Ilfov, împotriva deciziei nr. 530 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2800/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2806/2008. Comercial → |
|---|
