ICCJ. Decizia nr. 2800/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2800/2008
Dosar nr. 1108/2/2007
Şedinţa publică din 9 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC G.U. SRL Bucureşti prin acţiunea introductivă a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. Bucureşti la restituirea sumei de 814.785,83 lei, achitată cu titlu de garanţie pentru participarea la licitaţia organizată de pârâtă pentru vânzarea unui teren în suprafaţă de 5.320 mp. situat în Voluntari, județul Ilfov.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că prin procesul verbal din 10 iulie 2006 a fost declarată adjudecatar pentru terenul licitat; că ulterior încheierii acestuia a solicitat clarificarea situaţiei reale a imobilului şi prorogarea termenului de încheiere a contractului, iar prin procesul verbal din 2006 a decăzut-o din calitatea de adjudecatar, reţinându-i garanţia de participare la licitaţie. Totodată s-a dispus reluarea procedurii de vânzare prin licitaţie, în noua procedură terenul fiind vândut la un preţ mai mare decât cel obţinut la prima licitaţie. Faţă de această situaţie reclamanta a apreciat că nelegal pârâta i-a refuzat restituirea garanţiei de participare, aplicând abuziv dispoziţiile art. 74 alin. (3) din OUG nr. 51/1998, republicată, şi nu dispoziţiile legii generale, art. 513 şi art. 514 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 67 din 4 aprilie 2007 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, reţinând că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 74 alin. (3) din OUG nr. 51/1998, care sunt de strictă interpretare, care au fost preluate de altfel şi în procesul verbal de licitaţie, şi nu dispoziţiile art. 513 – art. 514 C. proc. civ.
Împotriva menţionatei decizii reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 44 – art. 46 din OUG nr. 51/1998, coroborate cu dispoziţiile art. 506 alin. (1), art. 513 alin. (1) teza I şi art. 514 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi în fond admiterea acţiunii sale.
În criticile formulate recurenta reclamantă susţine în esenţă că soluţia instanţei de apel este greşită, avându-se în vedere scopul garanţiei de participare la licitaţie, ce constă în recuperarea creanţelor fiscale şi proprii ale A.V.A.S., conţinutul procesului verbal din 10 iulie 2006 şi preţul mai mare obţinut de aceasta la a doua vânzare prin licitaţie a terenului în cauză; că prevederile art. 74 alin. (3) din OUG nr. 51/1998 privitoare la garanţia depusă de adjudecatar constituie o măsură de siguranţă numai în situaţia prevăzută de art. 73 alin. (4) din acelaşi act normativ, când licitatorul a înregistrat pierderi sau cheltuieli datorate adjudecatarului iniţial; că faţă de situaţia de fapt reţinerea de către pârâtă a garanţiei sale de participaţie la licitaţie este nelegală, încălcându-se dispoziţiile dreptului comun, art. 513 şi art. 514 C. proc. civ.
Recurenta - reclamantă mai susţine că prin reţinerea garanţiei sale de A.V.A.S. i s-a încălcat dreptul de proprietate, drept garantat constituţional, iar prin aplicarea OUG nr. 51/1998, ca lege specială se instituie avantaje patrimoniale numai în favoarea A.V.A.S., încălcându-se principiul egalităţii de tratament şi dispoziţiile dreptului comun art. 513 şi art. 514 C. proc. civ., ce priveşte materia executării silite.
Recursul reclamantei este nefondat.
Curtea analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care să conducă la casarea sau modificarea acesteia.
Astfel se reţine că în raport de situaţia de fapt, în mod corect instanţa a apreciat că întreaga procedură de vânzare a imobilului în cauză s-a făcut sub imperiul dispoziţiilor OUG nr. 51/1998, republicată, act normativ ce stabileşte reguli speciale derogatorii de la dreptul comun, cu privire la procedura de executare silită.
Potrivit art. 74 alin. (3) din actul normativ menţionat, în termen de două zile lucrătoare de la data întocmirii procesului verbal de licitaţie, licitatorul va dispune în scris restituirea garanţiei, cu excepţia garanţiei adjudecatarului, care se reţine în contul preţului sau în contul A.V.A.S., dacă adjudecatarul refuză plata preţului la termenul şi în modalitatea stabilită în procesul verbal de licitaţie.
În speţă, conform dispoziţiilor art. 74 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 51/1998, republicată, în cuprinsul procesului verbal de adjudecare aflat la dosar fond, s-a menţionat acest aspect, astfel că nu se poate reţine susţinerea reclamantei cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 513, art. 514 C. proc. civ., întrucât textul ordonanței de urgență a Guvernului conţine norme derogatorii cu privire la restituirea sumelor achitate cu titlu de garanţie de participare la licitaţie.
Este adevărat că ordonanţa face trimitere la dispoziţiile Codului de procedură civilă, dar aplicabilitatea normelor generale este limitată numai la aspectele care nu au o reglementare specifică în ordonanţă.
Cum dispoziţiile art. 74 alin. (3) din OUG nr. 51/1998 sunt pe deplin aplicabile în cauză, fiind de strictă interpretare şi cum reclamanta SC G.U. SRL Bucureşti nu a achitat preţul în termenul şi condiţiile stabilite în procesul verbal de licitaţie, aceasta a fost declarată ca decăzută din calitatea de adjudecator cu reţinerea garanţiei în contul A.V.A.S.
Nici critica recurentei - reclamante prin care susţine încălcarea de către A.V.A.S. a dreptului său de proprietate prin aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 51/1998 nu poate fi reţinută, în raport de Decizia nr. 502 din 6 mai 2008 pronunţată de Curtea Constituţională prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din această ordonanţă, prin care a statuat că reţinerea garanţiei adjudecatarului este numai o sancţiune pentru refuzul preţului şi nu o încălcare a dreptului de proprietate.
Aşa fiind, cum hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este temeinică şi legală, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.U. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 67 din 4 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2753/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2804/2008. Comercial → |
|---|
