ICCJ. Decizia nr. 276/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 276/2008
Dosar nr. 14351/54/2006
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2006, reclamanta SC K.R. SRL Craiova a chemat în judecată pârâtele SC A.Ţ.A. SA Bucureşti şi SC A.Ţ.A. SA Sucursala Craiova pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora în solidar la plata sumei de 151.012 Ron reprezentând contravaloare poliţă de asigurare nr. 2050157 din 22 iulie 2005.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin poliţa de asigurare a fost asigurat autoturismul marca Audi Allrood, proprietatea reclamantei pentru suma de 151.012 Ron. Asigurarea viza avarierea şi furtul maşinii, prima fiind achitată integral, precizând că la data de 22 ianuarie 2006 autoturismul i-a fost furat, reclamanta solicitând îndeplinirea obligaţiilor asumate de către pârâte. Prin adresa nr. 1043 din 16 ianuarie 2006 s-a refuzat însă acordarea de despăgubiri, nedepunând originalul certificatului de înmatriculare al autoturismului.
Reclamanta a arătat că acest act nu a putut fi prezentat deoarece se afla în autoturism la data la care a avut loc furtul.
Pârâta SC A.Ţ.A. SA prin întâmpinarea formulată, la data de 13 iunie 2006, a solicitat respingerea acţiunii, ca netemeinică şi nelegală, arătând că asiguratul a predat cele două seturi de chei şi originalul cărţii de identitate fără a preda şi originalul certificatului de înmatriculare, cauză de excludere pentru care nu se acordă despăgubiri conform cap. III art. 4 lit. v) din condiţiile generale de asigurare înscrise în poliţă.
Pârâta a apreciat că nu poate fi reţinut cazul fortuit, nefiind îndeplinite condiţiile legale.
La termenul de judecată din 27 septembrie 2006 pârâta a invocat neexecutarea contractului şi prin neconservarea dreptului de regres al asiguratorului, în acest sens arătând că plângerea penală nu a fost formulată de către asigurator.
Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 4400 din 29 septembrie 2006, a respins acţiunea reclamantei SC K.R. SRL Craiova faţă de pârâta SC A.Ţ.A. SA Sucursala Craiova.
A admis acţiunea împotriva pârâtei SC A.Ţ.A. SA Bucureşti cu sediul procesual ales în Craiova pe care a obligat-o la plata sumei de 151.012 Ron reprezentând daune în baza poliţei nr. 2050157 din 22 iulie 2005 şi la 9.273 Ron cheltuieli de judecată.
Examinând actele depuse la dosar instanţa a reţinut că, la data de 22 iulie 2005, între părţi s-a încheiat un contract de asigurare pentru autoturismul marca Audi Allrood 2,5 V Tdi, conform poliţei nr. 2050157. Riscurile asigurate vizau avariile totale sau parţiale şi furtul total sau parţial, iar la data de 21 decembrie 2005, s-a încheiat şi cartea verde pentru autoturism.
La data de 22 ianuarie 2006 autoturismul a fost furat dintr-o parcare din Viena, furtul fiind anunţat organelor de poliţie vieneze de către fiica administratorului societăţii reclamante, B.D., care a reclamat şi furtul certificatului de înmatriculare al autoturismului, al paşaportului şi al altor acte aflate în maşină, conform plângerii înregistrate sub nr. 3k/23537/2006.
Producerea evenimentului asigurat a fost adusă la cunoştinţa societăţii de asigurare, la data de 23 ianuarie 2006, potrivit avizării de daune nr. 868 întocmite de către reclamantă şi declaraţiei specifice pentru furt total, la data de 25 ianuarie 2006, fiind predate cele două seturi de chei şi originalul cărţii de identitate a autoturismului.
Solicitarea de plată a despăgubirii a fost respinsă de către societatea de asigurare, invocând-se incidenţa pct. 4 lit. v) cap. III din contract deoarece asiguratul nu a depus originalul certificatului de înmatriculare.
În cursul soluţionării litigiului s-a invocat şi neîndeplinirea de către asigurat a obligaţiei de conservare a dreptului de regres al asiguratorului împotriva celor vinovaţi de producerea pagubei.
Reclamanta a invocat imposibilitatea predării originalului certificatului de înmatriculare, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile cazului fortuit.
Referitor la acţiunea formulată de reclamantă împotriva SC A.Ţ.A. SA, sucursala Craiova s-a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 31/1990 sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţii comerciale, neavând exerciţiul drepturilor lor procesuale şi că sucursalele nu pot sta în nume propriu în proces.
Acţiunea formulată de reclamantă împotriva SC A.Ţ.A. SA Bucureşti a fost apreciată de instanţă ca întemeiată, reţinând că între părţi există un contract, reglementat de o lege specială, Legea nr. 136/1995 cu modificările ulterioare obligaţiile părţilor fiind astfel stabilite prin convenţie.
Reclamanta a solicitat îndeplinirea obligaţiei de plată a despăgubirii asumate de către pârâtă, că pârâta a invocat excepţia de neexecutare a contractului prin neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei de predare a certificatului de înmatriculare a autoturismului, clauză de excludere prevăzută de art. 4 lit. v) şi de conservare a dreptului de regres prin neformularea unei plângeri penale împotriva persoanelor care au furat bunul.
Potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, creditorul având dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, art. 1073 C. civ. şi cum riscul asigurat s-a produs, pârâta avea obligaţia de a achita despăgubirea asigurată.
Deşi la art. 4 lit. v) este prevăzută neacordarea de despăgubiri pentru situaţia în care asiguratul nu depune la asigurator sau la poliţie, concomitent cu avizarea furtului, originalul certificatului de înmatriculare, s-a reţinut că persoana care a anunţat furtul a reclamat la poliţie şi dispariţia certificatului de înmatriculare, care se afla în maşină la momentul furtului acesteia.
S-a reţinut că asiguratul avea obligaţia de a aviza în scris asiguratorul despre furtul certificatului de înmatriculare [(art. 26 lit. d)] odată cu solicitarea de daune.
În situaţia în care asiguratorul acceptă că şi un astfel de act poate face obiectul unui furt, fără a se face distincţie asupra locului de unde este furat, stabilind în sarcina asiguratului anumite obligaţii (anunţul), instanţa apreciază că în mod nelegal a fost refuzată îndeplinirea obligaţiei asumate de plată a despăgubirii. Clauza de neresponsabilitate nu poate fi astfel reţinută în speţă, reclamanta acţionând în diligenţa unui bun proprietar: persoana căreia îi încredinţase maşina a anunţat o dată cu furtul şi dispariţia certificatului de înmatriculare, iar reprezentantul societăţii a predat cartea de identitate şi cele două seturi de chei.
Referitor la neconservarea dreptului de regres prin nedepunerea unei plângeri de către reclamantă, instanţa apreciază că nici această apărare nu poate fi reţinută, întrucât plângerea a fost formulată şi înregistrată la poliţie, iar până la acest moment autorul furtului nu a fost descoperit.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 136 în limitele indemnizaţiei plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau de beneficiarul asigurării.
Chiar dacă din reclamaţia depusă la poliţie rezultă că persoana păgubită este reprezentantul legal al societăţii reclamante, această menţiune nu poate fi interpretată ca o „neconservare a dreptului de regres".
Pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii de către reclamantă a anumitor fapte, acţiuni ori inacţiuni, care ar duce la imposibilitatea recuperării indemnizaţiei de la autorul furtului conform legislaţiei austriece, respectiv a faptului că aspectul invocat ar fi o condiţie pentru recuperarea prejudiciului şi că nu s-ar putea subroga în drepturile asiguratului în situaţia în care făptuitorul ar fi descoperit, din culpa reclamantei.
Prin Decizia nr. 107 din 26 aprilie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC A.Ţ.A. SA Bucureşti împotriva hotărârii instanţei de fond.
Împotriva menţionatei decizii, aceeaşi pârâtă a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În criticile formulate, recurenta pârâtă susţine în esenţă următoarele.
- instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia, cu referire la contractul de asigurare C.A.S.C.O. nr. 2050157 încheiat de părţi, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta pârâtă critică soluţia instanţelor de admitere a acţiunii reclamantei cu încălcarea voinţei părţilor din contractul de asigurare, cu referire la nedepunerea la asigurător concomitent cu avizarea furtului şi a originalului certificatului de înmatriculare, conform art. 26 lit. d), traducerea autorizată a plângerilor penale făcute în Austria fiind depuse la instanţa de fond, la 25 iulie 2006.
- greşit a reţinut curtea de apel buna credinţă şi diligenţa reclamantei, ignorând probele administrate în apel din care a rezultat că autoturismul asigurat a fost prevăzut cu două chei metalice şi o cheie de service, ultima nedeclarată cu urme de uzură, predată societăţii sale foarte târziu la data de 5 martie 2007;
- instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra motivului 3 de apel, neclarificând situaţia evenimentului de furt petrecut la Viena, la 21 - 22 ianuarie 2006, raportat la declaraţiile contradictorii date la Poliţia din Viena şi cea dată la sediul său cu privire la ultimul conducător al autovehiculului şi la locul parcării acestuia în Viena înainte de furt.
- pârâta susţine că greşit a reţinut instanţa că reclamanta a conservat dreptul de regres al societăţii sale, în raport de dispoziţiile art. 26 lit. m) din Condiţiile generale de asigurare ce vizează împrejurarea din cuprinsul plângerii penale din care rezultă că păgubitul este administratorul societăţii, B.M., iar nu asiguratul SC K.R. SRL situaţie în care nu i s-a conservat dreptul de regres.
Recursul pârâtei este nefondat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Primul motiv de recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin care pârâta susţine că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, cu referire la contractul de asigurare C.A.S.C.O. încheiat între părţi este nefondat.
Curtea de Apel Craiova în raport de situaţia de fapt şi de dispoziţiile art. 26 lit. d) din condiţiile de asigurare, în mod corect a apreciat că asiguratul a avizat asigurătorul despre furtul certificatului de înmatriculare odată cu înştiinţarea acestuia despre evenimentul furtului autoturismului la data de 23 ianuarie 2006, când s-a procedat şi la predarea celor două seturi de chei şi a originalului cărţii de identitate, fapt dovedit de procesul verbal aflat la fila 21 din dosarul instanţei de fond.
Totodată, din actele depuse la dosar rezultă că plângerea adresată organelor de poliţie din Viena, vizează atât furtul autoturismului cât şi a certificatului de înmatriculare care s-a aflat în autoturism şi că reclamanta a fost în imposibilitate obiectivă de a depune originalul certificatului de înmatriculare aşa cum prevăd dispoziţiile art. 4 lit. v) din condiţiile generale de asigurare.
Depunerea cu întârziere a traducerii autorizate a plângerilor penale făcute de reclamantă la organele de poliţie din Viena în condiţiile în care autorii furtului autoturismului nu au fost descoperiţi nici până astăzi nu este relevantă în cauză.
A doua critică a recurentei pârâte ce vizează buna credinţă şi diligenţa reclamantei în raport de probele administrate în apel, cu referire la numărul de chei cu care a fost cumpărată maşina furată se constată că acest motiv nu se circumscrie dispoziţiilor de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în actuala reglementare, astfel că nu va fi analizat.
Nici a treia critică adusă hotărârii recurate prin care recurenta pârâtă susţine că nu a fost analizat motivul de apel constând în clarificarea situaţiei de fapt a furtului petrecut la Viena, în perioada 21 ianuarie 2006, nu poate fi încadrată în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., întrucât aceasta vizează aspecte de netemeinicie, de apreciere a probelor, în speţă a declaraţiilor contradictorii făcute de asigurat, care nu ţine de nelegalitate.
Şi ultimul motiv de recurs invocat de SC A.Ţ.A. SA Bucureşti ce vizează conservarea dreptului de regres al pârâtei este nefondat.
Dreptul de regres al asigurătorului împotriva celor vinovaţi de producerea pagubei a fost conservat tocmai prin faptul că s-a formulat plângere penală pentru furtul autoturismului, având mai puţină importanţă cine a făcut plângerea.
Aşa fiind, cum Decizia din apel este temeinică şi legală, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă recursul pârâtei.
Fiind în culpă procesuală, recurenta pârâtă va fi obligată la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanta SC K.R. SRL Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.Ţ.A. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 107 din 26 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta SC K.R. SRL Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 275/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 279/2008. Comercial → |
|---|
