ICCJ. Decizia nr. 279/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 279/2008
Dosar nr. 1389/91/2006
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată cu nr. 8711/2005 pe rolul Judecătoriei Focşani, SC N.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu A.D.S. Bucureşti anularea formelor de executare începute în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de concesiune nr. 42 din 12 martie 2004 şi somaţiei nr. 40359 din 30 septembrie 2005 şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 1606 din 8 mai 2005, Judecătoria Focşani a admis în parte contestaţia la executare formulată de SC N.P. SRL Focşani în sensul că a anulat formele de executare începute de A.D.S. Bucureşti prin somaţia nr. 40359 din 30 septembrie 2005 prin care a solicitat acesteia să achite creanţa scadenţă în valoare de 6.855,62 lei Ron din care 6.787,63 lei Ron reprezentând redevenţă neachitată şi 77,99 lei Ron reprezentând penalităţi de întârziere, conform contractului de concesiune nr. 42 din 12 martie 2004 şi a respins capătul de cerere privind rezilierea contractului de concesiune ca inadmisibil.
Prin Decizia civilă nr. 613 din 26 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia civilă, a fost admis recursul declarat de intimata A.D.S. Bucureşti împotriva acestei sentinţe, a fost casată sentinţa recurată şi trimisă cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că potrivit art. 45 din OUG nr. 51/1998, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul pârâţilor, precum şi împrejurarea că OUG nr. 51/1998 se aplică şi A.D.S. conform art. 1 alin. (2) din OUG nr. 64/2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 90 din 2 aprilie 2007, a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC N.P. SRL Focşani în contradictoriu cu A.D.S. Bucureşti.
A anulat formele de executare silită efectuate de intimata A.D.S. Bucureşti în baza contractului de concesiune nr. 42 din 12 martie 2004, ca fiind nelegale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a reţinut din probele administrate în cauză că datoria supusă executării de către creditoarea A.D.S. nu este certă, lichidă şi exigibilă, executarea silită fiind nelegală în raport de dispoziţiile art. 379 C. proc. civ.
Împotriva menţionatei hotărâri, creditoarea A.D.S. Bucureşti a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 402, 372, 387 C. proc. civ., OUG nr. 64/2005, OUG nr. 51/1998, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii contestaţiei, în principal, ca prematură şi în subsidiar, ca nefondată.
În criticile formulate recurenta creditoare A.D.S. Bucureşti a susţinut, în esenţă, că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. (2) din OUG nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate A.D.S., de către partenerii contractuali, dispoziţiile cap. VIII, IX şi X din OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, modificată, se aplică şi A.D.S. în calitate de instituţie implicată în procesul de privatizare. Având în vedere faptul că SC N.P. SRL Focşani nu a îndeplinit procedura prealabilă dispusă de lege [(art. 45 şi 46 din OUG nr. 51/1998 şi art. 109 alin. (2) C. proc. civ.)], că nu a făcut dovada comunicării cererii şi a actelor pe care se întemeiază, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire de A.D.S., acţiunea formulată de aceasta este inadmisibilă.
Cu privire la fondul cauzei, a susţinut că potrivit art. 3 din Legea nr. 190/2004, modificată, contractele de concesiune încheiate cu A.D.S. constituie titluri executorii şi că în raport de aceste dispoziţii i-a comunicat contestatoarei somaţia de plată prin care i s-a cerut să achite creanţa scadentă în sumă de 6.855,62 lei Ron, din care 6.787,63 lei Ron reprezenta redevenţa neachitată, iar 77,99 lei Ron erau penalităţi de întârziere, conform contractului de concesiune nr. 42 din 12 martie 2004 şi că împotriva acestei executări SC N.P. SRL Focşani a formulat contestaţie la executare.
Recurenta a mai susţinut că în raport de dispoziţiile art. 399 C. proc. civ., petenta nu putea să facă contestaţie la executare, în cauză nefiind întrunită nici una din cele trei situaţii prevăzute limitativ de acest articol, aspect în raport de care trebuia să dispună anularea actului de executare considerat ilegal sau a însăşi executării făcute contrar prevederilor legale, ori în speţă nu era cazul şi că debitul pentru care s-a emis titlul executoriu îndeplinea condiţiile pentru a fi o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, astfel că, considerentele instanţei sunt nefondate şi sub acest aspect.
Este greşită şi reţinerea Curţii de Apel Bucureşti potrivit căreia debitoarea nu datorează redevenţa pretinsă, în raport de contractul de concesiune nr. 42/2004, de convenţia nr. 70 din 24 ianuarie 2005, în urma căreia contul A.D.S. a fost creditat cu suma de 55.848,83 lei Ron, care s-a folosit pentru stingerea debitelor aferente contractului de concesiune nr. 100 din 27 decembrie 2000 şi nr. 42 din 12 martie 2004, iar prin sentinţa civilă nr. 159 din 4 aprilie 2005 a Tribunalului Vrancea (definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului A.D.S.) s-a dispus anularea convenţiei nr. 70/2005 în baza căreia A.D.S. a restituit suma de 55.848,83 lei Ron aferentă acesteia, debitul corespunzător contractului de concesiune nr. 42/2004 majorându-se la suma de 28.405,70 lei Ron.
Intimata SC N.P. SRL Focşani a depus întâmpinare la dosar prin care a cerut respingerea recursului creditoarei ca nefondat.
Recursul creditoarei este nefondat.
Prima critică din recurs prin care A.D.S. susţine inadmisibilitatea acţiunii contestatoarei în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din OUG nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate de A.D.S. către partenerii contractuali şi de dispoziţiile cap. VIII, IX şi X din OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare nu poate fi analizată, avându-se în vedere că aceasta a fost invocată pentru prima oară în recurs şi contravine dispoziţiilor art. 48 alin. (3) din O.U.G nr. 51/1998.
Susţinerea recurentei în sensul că a fost greşită aprecierea Curţii de Apel Bucureşti cu privire la creanţa sa privind neîndeplinirea cerinţelor impuse de art. 379 C. proc. civ., nu poate fi reţinută, în condiţiile în care instanţa, în urma analizei situaţiei de fapt, a raporturilor dintre părţi, a analizei probelor administrate în cauză, cu accent pe expertiza contabilă efectuată la Judecătoria Focşani pentru stabilirea creanţei pretinse de creditoare, în mod corect a reţinut că sumele pretinse ca fiind rezultate din contractul de concesiune nr. 42/2004 nu sunt datorate de debitoare deoarece întreaga redevenţă a fost achitată de debitoare, o parte efectiv, iar restul datoriei prin compensare cu sumele cuvenite debitoarei în calitate de concesionar, cu titlu de susţinere financiară a agriculturii de stat, conform art. 6 al.4 din Legea nr. 268/2001 şi a motivat amplu şi corect cele trei aspecte, creanţa pretinsă nefiind certă, lichidă şi exigibilă.
În consecinţă, cum hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este temeinică şi legală, Înalta Curte, potrivit art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul creditoarei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 90 din 2 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 276/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 285/2008. Comercial → |
|---|
