ICCJ. Decizia nr. 2772/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2772/2008
Dosar nr. 21014/3/2006
Şedinţa publică din 8 octombrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei SC R.T. SRL la efectuarea investiţiei nerealizate, în cuantum de 405.460 dolari S.U.A. conform clauzelor din art. 81 şi art. 82 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 15 aprilie 1999 şi plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei/zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii şi până la data îndeplinirii obligaţiilor privind investiţiile.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 4317 din 28 martie 2007 a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 81 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 15 aprilie 1999, încheiat între părţi, cumpărătoarea avea obligaţia de a efectua investiţii, prin aport de capital, în lei sau devize, în valoare totală de 405.460 dolari S.U.A., pe o perioadă de 3 ani, începând cu iunie 1999 iar în urma modificării, prin actul adiţional din 12 decembrie 2000, începând cu 30 iunie 2000.
Majorarea capitalului social prin aport în numerar, cu 5.599.703.280 lei la societatea SC R.T. SRL s-a aprobat prin hotărârea A.G.E.A. din 24 septembrie 2001 şi a fost notificată reclamantei îndeplinirea obligaţiilor de investiţii scadente la 30 iunie 2001, în valoare de 202.730 dolari S.U.A. conform art. 82 din contract.
Referitor la restul investiţiilor de 202.830 dolari S.U.A., scadente la 30 iunie 2002 şi 30 iunie 2003, deşi pârâta a solicitat reducerea acestor obligaţii datorită pierderii în judecată a unuia dintre cele mai importante active din societate, reclamanta nu a acceptat propunerea şi a notificat pârâtei executarea gajului potrivit clauzei din art. 83 lit. d) din contract.
Prin executarea gajului s-au stins obligaţiile din contract conform art. 1169 C. civ.
În apelul reclamantei, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat acest apel, prin Decizia comercială nr. 485 din 26 octombrie 2007.
S-a reţinut că pârâta şi-a îndeplinit în parte obligaţiile de efectuare a investiţiilor iar pentru restul investiţiilor creditorul a executat gajul, ceea ce conduce la stingerea obligaţiei principale, conform art. 479 – art. 480 C. civ.
Soluţia instanţei de fond a fost apreciată ca legală reţinându-se că nu se poate folosi, de către creditor, forţa coercitivă a statului pentru a obţine şi executarea în natură a obligaţiei deoarece s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză.
Nici reglementările speciale în materia privatizării nu conţin dispoziţii speciale care să permită creditorului să obţină atât executarea în natură cât şi prin echivalent, respectiv prin executarea gajului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că în mod greşit s-a reţinut că au fost respectate dispoziţiile art. 81 şi art. 82 din contract privind realizarea obligaţiilor de mediu asumate prin contract.
O altă critică se referă la faptul că, deasemenea în mod greşit s-a reţinut de către instanţe că gajul a fost executat în baza dispoziţiilor art. 479 – art. 480 C. com. când în realitate, A.V.A.S. a executat gajul în conformitate cu dispoziţiile speciale ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002.
Recurenta susţine că, prin executarea gajului asupra unui număr de 185.489 acţiuni nu s-a acoperit integral volumul investiţional asumat de cumpărător şi singura modalitate de satisfacere a creanţei garantate este executarea obligaţiei până la satisfacerea în întregime a acestei obligaţii. Sunt invocate dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 99/1999 care prevăd că atunci când sumele obţinute din valorificarea bunului ca urmare a executării sunt insuficiente pentru a acoperi în întregime plata obligaţiei garantate debitorul rămâne obligat pentru diferenţa de plată, situaţie în care, creditorul îşi va putea satisface diferenţa de creanţă ca simplu creditor chirografar.
În opinia recurentei, raţiunea finală a existenţei oricărei obligaţii şi a celei investiţionale este executarea acesteia pe când, garantarea obligaţiei este o măsură de asigurare a acestei executări, care are caracter sancţionator şi nu duce la stingerea obligaţiei principale de a investi care este de natura contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni.
Este invocat şi art. 4 alin. (2) din OG nr. 25/2002, modificată şi completată, care prevede că monitorizarea post-privatizare are ca scop urmărirea modului în care sunt respectate de către cumpărător obligaţiile asumate prin contractele de vânzare - cumpărare de acţiuni.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la greşita apreciere că au fost respectate dispoziţiile art. 81 şi art. 82 din contractul de privatizare este nefondată.
Instanţele au considerat că s-au respectat dispoziţiile menţionate din contract pentru suma de 202.730 dolari S.U.A. reprezentând investiţiile scadente la 30 iunie 2001.
Pentru diferenţă instanţele au apreciat că intervin dispoziţiile generale privind stingerea obligaţiilor prin executarea gajului respectiv art. 479 – art. 480 C. com.
Raportarea la dispoziţiile generale privind efectele executării gajului s-a făcut în scopul evidenţierii acestui efect de stingere a obligaţiilor, ceea ce nu înseamnă că se neagă faptul că executarea gajului s-a făcut conform dispoziţiilor speciale ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002.
În ceea ce priveşte critica referitoare la insuficienta acoperire a creanţei se constată că în discuţie nu este principiul acoperirii integrale a creanţei ci valoarea actuală a acţiunilor. Părţile au convenit instituirea gajului asupra unui procent de 40% şi acesta a fost executat integral. Faptul că 185.489 de acţiuni ar reprezenta la momentul executării gajului doar 25% din valoarea capitalului social nu reprezintă un aspect de nelegalitate a hotărârii.
Aşadar instanţele nu au ignorat dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 99/1999, ci au apreciat că executarea integrală a gajului nu mai îngăduie şi executarea obligaţiei în natură, situaţie în care s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză.
Consideraţiile referitoare la diferenţele dintre realizarea efectivă a investiţiei conform contractului şi natura sancţionatorie a executării garanţiei acestei obligaţii investiţionale sunt nuanţe ale diferenţei între executarea obligaţiei contractuale ca obligaţie de a face, aşa cum este obligaţia investiţională şi executarea gajului cu privire la care corect instanţele au subliniat că nu se pot cumula.
De altfel urmează a se observa că, în speţă, obligaţia investiţională a fost executată, în parte în natură şi pentru diferenţă s-a executat gajul. Faptul că această diferenţă acoperă sau nu integral, ca sumă restul de creanţă, acest fapt nu face hotărârea atacată nelegală, motiv pentru care, constatându-se neîntemeiate motivele de recurs, se va respinge acest recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 485 din 25 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2730/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2773/2008. Comercial → |
|---|
