ICCJ. Decizia nr. 2830/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2830/2008
Dosar nr. 12950/3/2006
Şedinţa publică din 9 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 5969 din 2 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis în parte cererea reclamantei SC S.U. SRL şi pârâta CN A.D.N.R. SA a fost obligată la plata sumei de 3.983.583 lei (ron) penalităţi şi la 50.527 lei (ron); s-a respins cererea formulată împotriva pârâtei CN A.D.N.R. SA, direcţia Iaşi, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că părţile au stipulat în contractul din 1 octombrie 2004 la art. 22 pct. 1 că neonorarea obligaţiilor asumate prin contract atrage aplicarea penalităţilor de 0,06% pe zi de întârziere, iar la art. 18 au prevăzut modalităţile de plată.
Ulterior, prin convenţia din 25 august 2005 încheiată de reclamantă cu pârâta CN A.D.N.R. SA, prin direcţia Iaşi, s-a stabilit că sumele datorate de pârâtă vor fi achitate pe baza biletelor la ordin fără ca aceasta să modifice prevederile contractuale referitoare la modalităţile de plată şi termenele prevăzute în contract.
Instanţa a apreciat că penalităţile sunt datorate până la data încheierii convenţiei, deoarece prin aceasta părţile au eşalonat plata debitului principal, reclamanta acceptând astfel o nouă scadenţă a debitului.
Faptul că în convenţia de plăţi s-a menţionat că nu se modifică modalitatea de plată şi termenele de plată, duce la concluzia că nu pot fi calculate penalităţi de întârziere după încheierea convenţiei.
Prin Decizia comercială nr. 555 din 15 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă şi s-a admis apelul formulat de pârâta CN A.D.N.R. SA; s-a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că s-a respins acţiunea reclamantei ca nefondată; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în raport de HG nr. 726/2005 şi faţă de dispoziţiile art. 970, art. 977 – art. 983 C. civ. prin semnarea convenţiei din 25 august 2005 reclamanta a renunţat la beneficiul clauzei penale din contractul din 11 octombrie 2004 raportat la termenele iniţiale din cuprinsul acestuia şi şi-a păstrat beneficiul clauzei penale prevăzut la pct. 22.1 cu respectarea modalităţii de plată prevăzută în contract la pct. 18.1.
Instanţa a stabilit că semnarea convenţiei prin care s-a statuat că plata se face eşalonat în 10 rate trimestriale, prin bilete la ordin, şi la scadenţele prevăzute, se supune dispoziţiilor art. 969 C. civ., iar înţelegerea privind menţinerea prevederilor contractuale referitoare la modalităţile de plată şi termenele de plată se referă la aplicarea şi executarea convenţiei şi nu la contractul iniţial.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC S.U. SRL cu sediul în Bacău a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat în principal casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare şi în subsidiar modificarea în totalitate a acesteia.
Pe fond, a solicitat în principal obligarea pârâtei la plata sumei de 6.929.584,2 lei reprezentând 3.983.583 lei pretenţii admise de instanţa de fond şi 2.946.001,2 lei solicitate în apel reprezentând penalităţi de întârziere actualizate până la data plăţii integrale a debitului restant.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond.
A susţinut recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. că instanţa de apel a interpretat greşit HG nr. 726/2005 şi convenţia din 25 august 2005 încheiată între părţi şi a schimbat înţelesul vădit al acestora.
Prin HG nr. 726 din 14 iulie 2005 pârâta CN A.D.N.R. SA a fost autorizată să emită bilete la ordin, iar M.T.C.T. împreună cu M.F.P. au fost autorizate să semneze scrisori de confort către executanţii de lucrări – prestatorii de servicii şi furnizorii de produse, creditori ai CN A.D.N.R. SA prin care să se confirme angajamentul celor două ministere de a depune diligenţele necesare pentru a se asigura onorarea la termen de către CN A.D.N.R. SA a obligaţiilor financiare respective.
Deci, HG nr. 726/2005 prevede o obligaţie de diligenţă a pârâtei pentru soluţionarea problemelor financiare şi nu a urmărit soluţionarea problemei debitelor pârâtei.
S-a invocat faptul că instanţa de apel a interpretat în mod greşit şi convenţia din 25 august 2005 încheiată între părţi atunci când a stabilit că prin semnarea acesteia, reclamanta (recurenta) a renunţat la beneficiul clauzei penale din contractul din 2004 raportat la termenele iniţiale din contract.
În realitate recurenta a precizat că prin acest act părţile au convenit că sumele datorate de pârâta CN A.D.N.R. SA vor fi achitate în baza biletelor la ordin emise potrivit HG nr. 726/2005 şi conform anexei la scrisoarea de confort din 20 iulie 2005, fără ca aceasta să modifice modalităţile de plată şi termenele de plată prevăzute în contract.
A susţinut recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că Decizia instanţei de apel cuprinde motive contradictorii întrucât, pe de o parte se reţine că prin semnarea convenţiei SC S.U. SRL a renunţat la beneficiul clauzei penale din contractul din 2004, iar pe de altă parte, că deşi nu s-a modificat termenul de plată aşa cum părţile au convenit, pârâta nu este obligată la plata penalităţilor cu toate că nu a achitat în termen sumele pe care le-a recunoscut ca fiind restante.
S-a invocat ca motiv de recurs şi cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Astfel, HG nr. 726/2005 nu a fost emisă pentru plata datoriilor neachitate de intimata - pârâtă, şi aşa cum s-a menţionat reprezintă intenţia M.T.C.T. de a depune diligenţe pentru ca plata biletelor la ordin să se asigure din surse proprii ale CN A.D.N.R. SA.
Nici prin convenţia din 2005 încheiată între părţi nu sunt modificate termenele de plată şi modalitatea de plată aşa încât intimata - pârâtă datorează potrivit dispoziţiilor art. 18.1 şi art. 22.1 din contractul de execuţie de lucrări din 2005 penalităţi de 0,06% pe zi de întârziere în cuantum de 6.929.584,2 lei.
Prin întâmpinare intimata CN A.D.N.R. SA a solicitat respingerea recursului întrucât instanţa de apel a reţinut corect că beneficiul clauzei penale este înlăturat în ceea ce priveşte termenele iniţiale din contract şi că înţelegerea părţilor privind menţinerea prevederilor contractuale referitoare la modalităţile de plată şi termenele de plată se referă la aplicarea şi executarea convenţiei din 25 august 2005 şi nu la contractul iniţial.
Recursul reclamantei este fondat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de execuţie de lucrări din 11 octombrie 2004 încheiat între reclamantă în calitate de executant şi pârâta în calitate de achizitor, reclamanta s-a obligat să execute, să finalizeze şi să întreţină lucrări la obiectivul "întreţinere periodică drumuri - covor asfaltiv", la preţul de 10.991.759 euro, pentru care a emis factura fiscală din 23 decembrie 2004 în valoare de 325.057.843.141 rol.
Pârâta a fost autorizată prin HG nr.726 din 14 iulie 2005 să emită bilete la ordin în condiţiile legii către executanţii de lucrări, prestatorii de servicii şi furnizorii de produse care la data de 31 decembrie 2004 înregistrează drepturi de creanţă faţă de companie neachitate până la data intrării în vigoare a hotărârii.
În baza acestei hotărâri M.T.C.T. şi M.F.P. au emis scrisoarea de confort din 20 iulie 2005 prin care au fost de acord şi au recunoscut obligaţiile financiare a pârâtei asumate prin bilete la ordin.
Ulterior, având în vedere HG nr. 726/2005 şi scrisoarea de confort menţionată părţile au încheiat la data de 25 august 2005 o convenţie prin care suma datorată reclamantei de 138.483.786 lei a fost eşalonată la plată de comun acord, în 10 rate trimestriale, sumă în care se include şi creanţa ce rezultă din contractul din 2004.
Problema care trebuie rezolvată şi reprezintă criticile recurentei din cererea formulată, este dacă aceasta prin convenţia din 25 august 2005 a înţeles să renunţe la beneficiul clauzei penale prevăzută la art. 22.1 din contractul din 2004.
Prin convenţia încheiată între părţi la 25 august 2005 părţile au hotărât ca suma de 138.483.746 lei în care se include şi debitul din contractul din 2004, obiectul litigiului de faţă, datorată de pârâtă să fie eşalonată în 10 rate trimestriale, iar la pct. 1 s-a prevăzut că această convenţie nu modifică prevederile contractuale referitoare la modalităţile de plată şi termenele de plată prevăzute în contract.
De aici rezultă că intenţia comună a părţilor în sensul dispoziţiilor art. 977 C. civ. privind menţinerea prevederilor contractuale la modalităţile de plată şi termenele de plată a fost cea referitoare la contractul iniţial şi nu la aplicarea şi executarea convenţiei, astfel cum a reţinut instanţa de apel.
Aşa fiind, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este fondat întrucât, instanţa de apel prin interpretarea greşită a acestei convenţii a schimbat natura şi înţelesul „vădit neîndoielnic al acesteia".
Trebuie precizat că la pct. 5 din convenţie părţile au stipulat că celelalte clauze contractuale rămân nemodificate, iar în situaţia în care reclamanta ar fi înţeles să renunţe la clauza penală prevăzută de părţi la art. 22.1 din contractul din 2004, aceasta trebuia să fie prevăzută în mod expres.
Deci, prin convenţia încheiată între părţi nu au fost modificate art. 18 şi art. 22 din contractul iniţial.
De menţionat că, la data încheierii convenţiei, intimata - pârâtă a recunoscut debitul şi a stabilit cu recurenta - reclamantă eşalonarea plăţii, reclamanta acceptând astfel o nouă scadenţă a debitului.
Aşa fiind, penalităţile de 0,06% pe zi de întârziere stabilite la art. 22.1 din contractul din 2004 sunt datorate de pârâtă numai până la data încheierii convenţiei din 25 august 2005, nu şi în continuare, când părţile de comun acord au stabilit eşalonarea debitului.
Este întemeiat şi motivul invocat de recurentă în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel HG nr. 726/2005 şi scrisoarea de confort din 20 iulie 2005 sunt documente prin care au fost recunoscute obligaţiile financiare ale intimatei - pârâte ce au fost asumate prin bilete la ordin (ca instrumente de plată) cu atât mai mult cu cât s-a prevăzut în mod expres că scrisoarea de confort va fi interpretată ca o declaraţie de intenţie şi nu ca o garanţie a entităţilor semnatare, în legătură cu orice obligaţie sau angajament al pârâtei.
Pentru toate aceste considerente urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. să se admită recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei atacate ce se va modifica în sensul că, se va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei Tribunalului pe care o va păstra în tot.
Se va înlătura dispoziţia privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 21.516 lei.
Se vor menţine dispoziţiile privind respingerea apelului declarat de reclamantă împotriva aceleiaşi decizii.
Conform art. 274 C. proc. civ. pârâta va fi obligată către reclamantă la 36.246 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxă judiciară de timbru conform dovezilor prezentate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC S.U. SRL Podul Turcului împotriva deciziei comerciale nr. 555 din 15 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică Decizia atacată în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva sentinţei comerciale nr. 5969 din 2 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o păstrează în tot.
Înlătură dispoziţiile privind obligarea apelantei SC S.U. SRL Podul Turcului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 21.516 lei. Menţine dispoziţiile privind respingerea apelului declarat de reclamanta SC S.U. SRL Podul Turcului împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pârâta CN A.D.N.R. SA din Bucureşti la plata sumei de 36.246 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2786/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2939/2008. Comercial → |
|---|
