ICCJ. Decizia nr. 2835/2008. Comercial. Pretenţii. Revizuire - Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2835/2008
Dosar nr. 797/45/2007
Şedinţa publică de la 13 octombrie 2008
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. 97/45/2001, la data de 29 noiembrie 2007, dl. P.N. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 1025 din 29 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. 24/89/2002, pentru contrarietate în raport cu decizia nr. 828 din 15 septembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi pronunţată în acelaşi dosar nr. 24/89/2002 care vizează procedura reorganizării judiciare şi falimentului SC H. SA.
În motivarea cererii sale, revizuientul a arătat că urmare raporturilor stabilite cu SC H. SA fundamentate pe calitatea sa de titular de brevete pentru 21 de invenţii, brevetate anterior anului 1990, prin hotărâri definitive şi irevocabile i s-au stabilit drepturile materiale ce i se cuvin cu privire la cinci dintre invenţii.
Că, la data de 15 iulie 2002, s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi falimentului faţă de debitoarea sa SC H. SA, iar judecătorul sindic desemnat în cauză, prin încheierea din 11 martie 2003 a dispus cu privire la creanţa sa, constatată prin hotărâre irevocabilă, în sumă de 2.036.222.000 lei vechi reprezentând drepturi băneşti şi 3.527,500 lei vechi, reprezentând cheltuieli de judecată, actualizarea sumelor datorate, astfel că prin încheierea judecătorului sindic din 1 aprilie 2004, creanţa a fost înscrisă actualizată.
Că, încheierea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs, care a fost respins prin decizia nr. 828 din 15 septembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
Potrivit revizuientului, la data deschiderii procedurii reorganizării faţă de debitoarea sa, era în curs de judecată, după casare, o altă cerere privind acordarea drepturilor băneşti ce i se cuvin pentru o invenţie în legătură cu care are calitate de coautor, societatea fiind titular de brevet, cerere soluţionată irevocabil prin decizia nr. 9027 din 8 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul obligării societăţii la plata sumei de 15.520.637.328,80 lei drepturi băneşti ce i se cuvin în calitate de inventator, calculate până la data de 21 ianuarie 1992.
Susţine contestatorul că, urmare pronunţării acestei decizii, a solicitat, în cadrul dosarului de faliment al SC H. SA, respectiv, la data de 29 noiembrie 2006, înscrierea pe tabelul creditorilor a noii creanţe şi actualizarea sa, invocând în sprijinul cererii sale soluţia pronunţată de judecătorul sindic pentru creanţa similară stabilită prin sentinţa Tribunalului Bacău şi înscrisă prin încheierea din 1 aprilie 2004.
Că, prin sentinţa civilă nr. 164/ F din 23 mai 2007 judecătorul sindic respinge cererea sa, sentinţă ce a fost recurată la Curtea de Apel Iaşi, care prin decizia irevocabilă nr. 1025 din 29 octombrie 2007 respinge recursul.
Concluzionând, revizuientul solicită să se constate că sunt îndeplinite condiţiile art. 322 alin. (7) C. proc. civ., deoarece în acelaşi dosar nr. 24/89/2002, în care sunt aceleaşi părţi, aceiaşi instanţă Curtea de apel Iaşi a pronunţat două decizii contrare cu privire la actualizarea după rata inflaţiei a unei creanţe ce constă în plata de către titularul de brevet (SC H. SA) a drepturilor cuvenite inventatorului.
II. Curtea de Apel Iaşi, prin decizia nr. 25 din data de 14 ianuarie 2008, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuient, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ., care atribuie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţei mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
În faţa Înaltei Curţi, revizuientul a depus la data de 22 aprilie 2008, precizări cu privire la motivarea deciziei nr. 1025/2007 a Curţii de Apel Iaşi, iar la data de 25 septembrie 2008, concluzii scrise, arătând, în esenţă că revizuirea formulată este generată de adoptarea de către instanţele inferioare a unei poziţii netemeinice şi nelegale în aplicarea prevederilor Codului de procedură civilă şi a Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, pronunţându-se hotărâri potrivnice în una şi aceiaşi pricină cu referire la modul de aplicare a art. 69 din Legea nr. 85/2006.
III. Asupra admisibilităţii cererii de revizuire de faţă Înalta Curte constată următoarele:
1. Norma înscrisă în art. 322 C. proc. civ., pe care revizuientul şi-a întemeiat cererea, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri definitive contradictorii, pronunţate în aceiaşi pricină, între aceleaşi părţi şi având acelaşi obiect, hotărârile fiind date în dosare diferite.
2. Deşi ultima condiţie, pronunţarea hotărârilor potrivnice în dosare diferite, nu este explicită, rezultă implicit, pe cale de interpretare şi aceasta deoarece motivul de revizuire reglementat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sancţionează încălcarea autorităţii de lucru judecat sub aspectul triplei identităţi impuse de art. 1201 C. civ., cu ocazia soluţionării celui de al doilea dosar.
3. Altfel spus, nu există contrarietate de hotărâri pronunţate în cadrul aceluiaşi dosar, dar în diferitele faze procesuale.
4. În cauza de faţă, cele două decizii invocate de revizuient ca potrivnice au fost pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, ca instanţa de recurs împotriva hotărârilor luate de judecătorul sindic în diferitele faze ale procedurii reorganizării şi falimentului debitoarei SC H. SA în cadrul dosarului nr. 24/89/2002, dosar în care revizuientul, creditor al falitei a formulat două declaraţii de creanţă pentru sumele de bani datorate de debitoare.
Or, procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, reglementată de Legea nr. 64/1995 şi apoi de Legea nr. 85/2006 a insolvenţei comerciale are un caracter unitar şi colectiv (concursual) în sensul că debitorul este supus unei singure proceduri la care participă toţi creditorii şi, din această perspectivă hotărârile adoptate de judecătorul sindic în aplicarea procedurii, de la momentul deschiderii sale până la închiderea ei, hotărâri supuse cenzurii instanţei de recurs, în condiţiile legii, sunt pronunţate în cadrul aceluiaşi dosar.
Deşi hotărârile luate de judecătorul sindic, rămase invocabile prin nerecurare sau confirmate de instanţa de recurs, se bucura de autoritate de lucru judecat, dat fiind specificul procedurii insolvenţei, ele rămân hotărârii irevocabile pronunţate în cadrul unui singur dosar.
Fără a intra în analiza susţinerilor vizând contrarietatea invocată de revizuient, deoarece neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 nu impune o asemenea verificare, şi numai ca un argument în sprijinul dezvoltărilor ce preced, Curtea observă că obiectul hotărârilor adoptate de judecătorul sindic menţinute prin deciziile nr. 828/2003 şi nr. 1025/2007 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi privesc creanţe diferite declarate la momente diferite faţă de data deschiderii procedurii, cu alte cuvinte etape diferite în aplicarea procedurii insolvenţei debitoarei SC H. SA Vaslui.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire, ca inadmisibilă, constatând neîndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru promovarea unei astfel de căi extraordinare de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de P.N., ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2464/2008. Comercial. Excludere asociat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 290/2008. Comercial. Pretenţii. Revizuire -... → |
|---|
