ICCJ. Decizia nr. 2839/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2839/2008
Dosar nr. 4822/32/2005
Şedinţa publică de la 14 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 6 ianuarie 2005, reclamantele M.M. şi C.C. au chemat în judecată pe pârâţii D.E.J. şi D.M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a actului adiţional la Statutul SC A.I. SRL Săbăoani încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale privind mandatul de reprezentare şi în consecinţă să se dispună radierea înregistrărilor făcute la C.C.I.R.C. cu privire la acest act adiţional, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 505 din 14 iulie 2005, Tribunalul Neamţ a admis acţiunea reclamanţilor, a anulat actul adiţional la Statutul SC A.I. SRL Săbăoani autentificat din 30 noiembrie 2004 şi a dispus radierea menţiunilor efectuate în baza actului adiţional din 30 noiembrie 2004 la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Neamţ, cu 371.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 118 bis din 8 noiembrie 2007, a respins apelul pârâţilor D.E.J. şi D.M., menţinând hotărârea instanţei de fond, prin care s-a constatat nulitatea actului adiţional menţionat mai sus.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâţii au declarat recurs, fără să se indice nici unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantelor şi menţinerea validităţii actului adiţional autentificat din 30 noiembrie 2004, întrucât nu şi-au depăşit mandatul special primit de la reclamante privind dreptul de a le reprezenta, situaţie în care instanţele nu şi-au manifestat rolul activ.
La data de 6 mai 2008, pârâţii au depus precizări la cererea de recurs formulată mai sus.
Recursul pârâţilor este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea motivelor din recursul scris depus în termen la dosar, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că acestea nu se pot încadra şi, deci, nu pot conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care de altfel nici nu a fost indicat ca temei legal în cererea de recurs.
În legătură cu precizările motivelor de recurs formulate la 6 mai 2008, peste termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., acestea fiind tardiv formulate nu pot fi examinate de instanţă.
În speţă, deşi reclamantele în calitate de asociate la SC A.I. SRL Săbăoani au împuternicit prin procuri speciale pe D.E.J. să le reprezinte cu puteri depline în administrarea societăţii, pârâţii au încheiat actul adiţional din 30 noiembrie 2004, privind cooptarea în societate şi administrarea sa, a soţului său D.M., înlăturarea asociatei M.M. cu cesionarea părţilor sociale în beneficiul noului asociat, modificări ale statutului societăţii ce au fost înscrise la registrul comerţului la 3 decembrie 2004.
În această situaţie, corect instanţa de apel, având în vedere dispoziţiile art. 221 din Legea nr. 31/1990 a reţinut că retragerea unui asociat dintr-o societate cu răspundere limitată se poate face fie potrivit celor stabilite prin actul constitutiv, fie prin acordul asociaţilor.
Or, cât timp contractul de societate şi statutul societăţii în litigiu nu conţin dispoziţii privind retragerea asociaţilor, aceasta putea opera cu acordul celuilalt asociat, şi în lipsa acestuia printr-o hotărâre a instanţei de judecată.
Cum pârâţii, nu au făcut dovezi concludente privind respectarea acestor dispoziţii legale imperative privind acordul de voinţă menţionat, depunând în acest fel şi limitele mandatului special primit de la reclamante, corect instanţele au constatat că actul adiţional respectiv este lovit de nulitate.
Cu alte cuvinte, în actul adiţional contestat bazat pe o cauză ilicită, pârâţii acţionând cu scopul înlăturării uneia din asociate (reclamanta M.M.) din societate, determină fără putinţă de tăgadă nulitatea absolută a acestuia.
De altfel, retragerea unui asociat fiind un act de dispoziţie, trebuie să cuprindă manifestarea de voinţă expresă a acestuia, situaţie în care instanţele bine au înlăturat încercările de interpretare a limitelor mandatului primit de pârâţi.
În această situaţie, nici susţinerea reclamanţilor privind lipsa rolului activ al instanţelor nu poate fi primită, întrucât hotărârile judecătoreşti adoptate s-au întemeiat pe o stabilire corectă a situaţiei de fapt şi pe aplicaţiunea corespunzătoare a dispoziţiilor legale.
În consecinţă, recursul pârâtelor se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Având în vedere această soluţie, recurenţii pârâţi vor fi obligaţi, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.E.J. şi D.M. împotriva Deciziei nr. 118 bis din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenţii la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor C.C. şi M.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2837/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2840/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
