ICCJ. Decizia nr. 2876/2008. Comercial. Acţiune în revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2876/2008
Dosar nr. 4743/196/2006
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 263/F/Com, pronunţată la data de 29 mai 2007, Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Brăila a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA Oradea, în contradictoriu cu pârâta SC H. SA Brăila, pe care a obligat-o să restituie reclamantei compresorul elicoidal şi uscătorul, bunuri ce au făcut obiectul contractului de închiriere din 2 iunie 2006.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a restitui proprietarului bunurile închiriate, prevăzută la art. 4.1.6. din contractul de închiriere din 2 iunie 2006, încheiat între părţi şi a făcut aplicarea art. 1436 C. civ.
Apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat de secţia comercială, maritimă şi fluvială, a Curţii de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 75/A, pronunţată la data de 17 septembrie 2007.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, prin prisma motivelor invocate şi probelor administrate în raport cu sentinţa apelată, că precizarea temeiului de drept al cererii de chemare în judecată s-a făcut în condiţiile art. 132, coroborat cu art. 134 C. proc. civ., la g, iar, pe fond, că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale faţă de situaţia de fapt, configurată de materialul probator administrat în cauză, din care rezultă obligaţia pârâtei de a restitui bunurile ce au făcut obiectul contractului de închiriere, conform art. 4.1.6 din contract, fără ca această obligaţie să fie condiţionată de plata vreunei taxe de demontare a utilajelor de către reclamantă.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta - pârâtă invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului s-au reiterat excepţiile necompetenţei materiale a tribunalului în soluţionarea cauzei în primă instanţă şi neîndeplinirii concilierii directe, invocate în faţa tribunalului a căror soluţionare nu au făcut obiectul apelului, iar, în dezvoltarea motivelor invocate, s-a arătat că „instanţele” au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, reţinând că au fost învestite cu soluţionarea unei cauze privind restituirea unui bun ce a făcut obiectul unui contract de închiriere şi nu cu o acţiune în revendicare, având ca temei legal dispoziţiile art. 480 C. civ.; că „instanţele” au dat o greşită interpretare cererii iniţiale dedusă judecăţii, având în vedere că modificarea adusă acesteia nu are relevanţă fiindcă a intervenit după prima zi de înfăţişare şi că „hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii” - recurenta neprecizând relevanţa criticilor aduse instanţei de fond şi aspectelor vizând fondul cauzei, faţă de decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Intimata a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului apreciind neîntemeiate atât excepţiile invocate cât şi criticile aduse fondului cauzei.
Recursul este nefondat.
Astfel, cu referire la excepţiile invocate, este de observat că sentinţa civilă nr. 170, pronunţată de Judecătoria Brăila, prin care s-a declinat competenţa soluţionării acţiunii cu caracter nepatrimonial, formulată de reclamantă în cauză, în favoarea Tribunalului Brăila, a rămas irevocabilă.
Investirea acestei din urmă instanţe cu soluţionarea în fond a pricinii s-a făcut cu respectarea cerinţelor art. 2 pct. 1 lit. a), faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi de calitatea de comercianţi a părţilor, iar dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. nu-şi găsesc incidenţa în speţă având în vedere că acţiunea dedusă judecăţii nu este „evaluabilă în bani” astfel cum prevăd cerinţele alin. (1) al acestui text legal.
Depăşirea atribuţiilor „puterii judecătoreşti” reprezintă o situaţie gravă, de natură a înfrânge principiul separaţiei puterilor în stat şi se concretizează într-o imixtiune a instanţei de judecată în sfera activităţii executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, iar situaţia evidenţiată de recurentă în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. nu se circumscrie acestui motiv, ci, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât se referă la încălcarea principiului disponibilităţii cu privire la obiectul cererii deduse judecăţii, care nu-şi găseşte însă aplicare în cauză, dat fiind că instanţa de control judiciar, respingând apelul, nu a rejudecat cererea de chemare în judecată.
Cum în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta se referă la greşita interpretare a cererii de chemare în judecată, care este un act procedural şi nu juridic, critica ce vizează acest motiv nu se justifică.
În ce priveşte motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că recurenta s-a rezumat la enunţarea textului legal fără a dezvolta niciuna din ipotezele pe care acesta le cuprinde, astfel cum prevăd cerinţele art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC H. SA Brăila, împotriva Deciziei Curţii de Apel Galaţi nr. 75 din 17 septembrie 2007, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2875/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 2877/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
