ICCJ. Decizia nr. 2877/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2877/2008
Dosar nr. 4867/62/2006
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2008
Deliberând asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta SC V.T. SRL Braşov a chemat în judecată pârâtele D.S.V.S.A. Braşov, D.A. şi D.R.M.A.P.D.R. Bucureşti, M.F.P. Bucureşti, solicitând conform precizării ulterioare obligarea M.A.P.D.R. la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin măsurile luate pentru aducerea la îndeplinire a acţiunilor întreprinse pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile, respectiv gripa aviară, în cuantum de 2.173.686, 25 lei conform variantei 2 din cadrul concluziilor expertizei tehnice contabile efectuate în cauză, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta precizează că urmare a declarării în luna mai 2006 a existenţei focarelor de gripă aviară în judeţul Braşov, prin dispoziţiile date de A.N.S.V.S.A. Braşov i s-a interzis să se aprovizioneze cu furaje - circulaţia acestora fiind interzisă - şi să mai livreze pui de o zi beneficiarilor din judeţ şi din ţară, luându-se şi realizându-se măsura distrugerii tuturor ouălor aflate în incubatoare ori care urmau să fie incubate, precum şi eutanasierea puilor de o zi aflaţi în stoc, deşi în cadrul fermei nu au existat suspiciuni de gripă aviară, nefiind diagnosticate cazuri de gripă aviară.
Reclamanta precizează că a fost păgubită prin eutanasierea puilor, distrugerea ouălor din incubatoare şi a acelora destinate incubării şi prin imposibilitatea întreţinerii efectivelor de păsări, suferind astfel pagube directe şi colaterale astfel că i se cuvin despăgubiri potrivit legii, din creditele alocate prin Ministerul Agriculturii.
Întrucât toate demersurile au rămas fără rezultat, reclamanta a promovat această acţiune întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 998, art. 999 C. civ., H.G. nr. 1415/2004 modificată şi completată.
Pârâtele 1 - 4 au invocat lipsa calităţii lor procesuale pasive iar pârâta D.S.V.S.A. Braşov a invocat excepţiile inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, respectiv al neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum şi excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei comerciale, a Tribunalului Braşov - ultimele două fiind respinse prin încheierile din 14 februarie 2007 şi 20 iunie 2007.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2646/C din 4 iulie 2007, a admis cererea formulată şi precizată, a obligat pârâtul M.A.P.D.R. să plătească reclamantei suma de 2.156.702,2 lei reprezentând despăgubiri şi 53.390,26 lei cheltuieli de judecată şi a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâte.
În fundamentarea soluţiei pronunţate instanţa de fond a reţinut şi temeinicia pretenţiilor formulate în raport de probele administrate şi de temeiurile de drept invocate.
Instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtelor 1, 2, 4 din considerente de opozabilitate, M.E.F. având calitatea de ordonator de credite.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii M.A.D.R. şi M.E.F. - prin D.G.F.P. Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelantul M.A.D.R. a criticat sentinţa atât sub aspectul dezlegării date asupra fondului cauzei cât şi asupra excepţiei iar apelantul M.E.F. a adus critici cât priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Curtea de Apel Braşov, Secţia comercială, prin Decizia nr. 233/Ap din 20 decembrie 2007 a respins ca nefondate apelurile pârâţilor, precum şi cererea intimatei - reclamante privind plata cheltuielilor de judecată, instanţa de control judiciar reţinând, în esenţă, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul criticilor formulate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul M.E.F. - D.G.F.P. a Judeţului Braşov, reclamanta SC V.T. SRL Braşov şi pârâtul M.A.D.R., criticând-o pentru nelegalitate.
Cei trei recurenţi îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C. proc. civ., sub următoarele aspecte:
a) recurentul - pârât M.E.F. critică decizia din punctul de vedere al soluţionării de către instanţă a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, instanţa nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 208/2005 pct. 56 - şi pe cea a neîndeplinirii procedurii instituită prin art. 4 din H.G. nr. 1415/2004 şi Legea nr. 554/2004, fiind astfel eronată soluţia de acordare a daunelor pe calea dreptului comun în lipsa unei atare proceduri.
b) recurenta - reclamantă critică decizia atacată sub aspectul neacordării de către instanţa de apel a cheltuielilor de judecată, arătând că în opinia sa, dovadă în acest sens o fac ordinul de plată din 5 decembrie 2007 şi contractul de asistenţă juridică din 7 septembrie 2007 - aspecte neluate în considerare de instanţă.
c) recurentul - pârât M.A.D.R. reproşează deciziei atacate greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive întrucât în cauză nu s-a făcut dovada prejudicierii reclamantei de către M.A.D.R., în speţă nefiind îndeplinite cerinţele legale pentru angrenarea răspunderii delictuale.
Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că cele trei recursuri sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta.
a. În ceea ce priveşte recursul pârâtului M.E.F. - D.G.F.P. Braşov, sunt de reţinut următoarele aspecte:
- cadrul procesual a fost bine determinat ambele instanţe reţinând în mod legal în aplicarea H.G. nr. 1415/2004 şi H.G. nr. 1580/2004 că sumele asigurate pentru plata despăgubirilor trebuie asigurate M.A.P.D.R. de către M.E.F.
- prin acţiunea promovată reclamanta nu a atacat un act administrativ ci a solicitat despăgubiri în temeiul dispoziţiilor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală rezultă aşadar că în cauză nu sunt incidente prevederile ce reglementează procedura obligatorie din materia contenciosului administrativ invocate de recurentă;
b. Recursul reclamantei este nefondat întrucât - aşa cum legal a reţinut instanţa de apel - reclamanta nu a depus la dosar dovada că suma cerută cu titlu de onorariu de avocat evidenţiată în O.P. din 5 decembrie 2007 a fost achitată şi considerarea contractului de asistenţă juridică din 7 septembrie 2007.
Susţinerea acestei recurente că între ea şi avocatul împuternicit nu a existat şi nu există în prezent un alt contract de asistenţă juridică decât cel invocat, neexistând astfel posibilitatea ca suma virată să se refere ori să onoreze un alt raport convenţional este superfluă, nefiind de natură să suplinească lipsa de corelare între cele două elemente.
c. Recursul pârâtului Ministerul este de asemenea, nefondat. Astfel calitatea procesuală pasivă a acestei părţi a fost corect stabilită de instanţe prin raportare la raportul de raportul de expertiză ale cărui concluzii converg în confirmarea faptului că distrugerile au fost produse din dispoziţia acestei părţi - aspect ce rezultă din adresa din 25 mai 2006.
Recurentul formulează în subsidiar critici şi în ceea ce priveşte soluţia dată pe fondul cauzei, arătând că în speţă nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Ambele instanţe au reţinut în mod legal că temeiurile acţiunii grefate pe starea de fapt vizează H.G. nr. 1415 din 2 septembrie 2004 modificată şi completată prin H.G. nr. 1580 din 8 decembrie 2005 potrivit cărora despăgubirile pentru animalele sacrificate în vederea prevenirii şi combaterii epizoţiilor se fac din fondurile prevăzute în bugetul M.A.D.R.
Culpa dovedită aparţine acestui recurent şi se concretizează prin aceea că nu a despăgubit reclamanta - în condiţiile actelor normative mai sus citate.
Aşa fiind, instanţa de control judiciar în mod legal a considerat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 998 şi art. 999 C. civ.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.T. SRL Braşov, împotriva Deciziei Curţii de Apel Braşov nr. 233 din 20 decembrie 2007, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de pârâtul M.A.D.R., împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de pârâtul M.E.F. - D.G.F.P. Braşov , împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2876/2008. Comercial. Acţiune în... | ICCJ. Decizia nr. 2878/2008. Comercial. Rezoluţiune contract.... → |
|---|
