ICCJ. Decizia nr. 2880/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2880/2008
Dosar nr. 378/43/2007
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă,
Prin sentinţa nr. 2490 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului Comercial Mureş a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a fost respinsă acţiunea precizată şi obligată reclamanta la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare - cumpărare şi o astfel de nulitate poate fi invocată de orice parte interesată, chiar dacă este terţ.
Pe fondul cauzei acţiunea în pretenţii a fost respinsă întrucât nu s-a dovedit că există o faptă ilicită. În ceea ce priveşte obiectul contractului de închiriere s-a apreciat că fondul de comerţ nu poate face obiectul unei locaţiuni.
Părţile într-un contract de închiriere nu pot stabili în sarcina unei părţi obligaţia de emitere a unei autorizaţii de funcţionare a unei farmacii.
Prejudiciul pretins de reclamantă s-a considerat ca imprevizibil şi s-a mai reţinut ca nedovedită neexecutareea vreunei obligaţii contractuale de natură a genera reclamantei un prejudiciu constând în beneficiu nerealizat.
Cererea de restituire a autorizaţiei a fost considerată ca inadmisibilă având în vedere că autorizaţia de funcţionare a unei farmacii este un act administrativ individual cu regim juridic specific dreptului public.
Referitor la anularea parţială a contractului de vânzare dintre SC R. SRL şi SC H.P. SRL cererea a fost respinsă având în vedere că nu s-a dovedit existenţa vreunei situaţii care să determine anularea contractului şi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1303 C. civ. cu privire la preţul vânzării.
În apelul reclamantei, Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia nr. 64/A din 24 septembrie 2007, a respins ca nefondat acest apel.
S-a reţinut că interpretarea cap. VI art. 8 alin. (1) lit. g) din contractul de închiriere nr. 2/18 octombrie 2000 nu se poate face în sensul că obligaţia de restituire a autorizaţiei este către reclamantă şi nu către Ministerul Sănătăţii.
În ceea ce priveşte anularea parţială a contractului de vânzare - cumpărare pentru cauză ilicită, corect s-a stabilit că obiectul acestui contract în reprezintă un fond de comerţ şi nu o autorizaţie de funcţionare neputându-se vorbi de vânzarea bunului altuia.
Critica privind neseriozitatea preţului a fost considerată ca neîntemeiată nefăcându-se proba celor afirmate ci dimpotrivă demonstrându-se, prin comparaţie cu alte contracte, că preţul a fost serios.
Nici nulitatea hotărârii A.G.A. pentru încălcarea dispoziţiilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată nu este un motiv întemeiat de apel având în vedere că instanţa nu a fost sesizată cu anularea vreunei hotărâri şi, în apel nu se pot face noi cereri conform dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă care invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se arată că instanţa de apel a interpretat contractul părţilor contrar dispoziţiilor art. 977 - 980 C. civ., apreciind că, prin art. 8 din contract, intimata SC F.R. SRL s-a obligat să restituie autorizaţia de funcţionare. Recurenta consideră că prin neexecutarea obligaţiei de restituire a autorizaţiei de funcţionare închiriată, în sarcina pârâtei SC F.R. SRL s-a născut obligaţia de dezdăunare. În cauză se apreciază ca fiind îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale respectiv fapta ilicită constând în neexecutarea obligaţiei prevăzută la cap. VI, art. 8 din contractul de închiriere din 2000, prejudiciul creat creditoarei, raportul de cauzalitate şi culpa debitorului care este prezumată conform art. 1075, 1082 şi 1083 C. civ.
Se consideră că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile contractuale, schimbând natura actului juridic.
O altă critică priveşte soluţionarea cererii privind nulitatea contractului de vânzare - cumpărare a fondului de comerţ din 25 mai 2005.
Se arată că, din cele 5 motive de nulitate a acestui contract, instanţa de apel a analizat doar 2, şi a soluţionat greşit acest capăt de cerere.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 8 este nefondată, având în vedere că textul acestui articol se referă la obligaţia de restituire a autorizaţiei Ministerului Sănătăţii şi instanţa de apel a interpretat corect că restituirea este către Ministerul Sănătăţii şi nu către SC D. SRL, autorizaţia fiind un act administrativ individual eliberată pe un anumit termen şi urmând a fi restituită emitentului la expirarea acestui termen.
În cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 1075, 1082 şi 1083 C. civ., având în vedere că nu există obligaţia de restituire a autorizaţiei către SC D. SRL.
În ceea ce priveşte nulitatea contractului de vânzare a fondului de comerţ, instanţa de apel a analizat sintetic toate motivele de nulitate invocate, apreciind că nu există o cauză ilicită, nevânzându-se bunul altuia întrucât obiectul contractului de vânzare - cumpărare era un fond de comerţ, şi nu o autorizaţie de funcţionare. A fost motivat şi de ce este nefondată susţinerea privind preţul neserios, arătându-se că nu s-a făcut nicio probă prin comparaţie cu alte contracte. Şi aspectul privind conflictul de interese prevăzut de art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, a fost analizat, subliniindu-se că instanţa nu a fost sesizată cu anularea vreunei hotărârii A.G.A. şi nici nu s-a făcut dovada că această hotărâre A.G.A. ar fi fost anulată printr-o hotărâre judecătorească.
Negăsindu-se neîntemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Târgu Mureş, împotriva Deciziei Curţii de Apel Târgu Mureş nr. 64 din 24 septembrie 2007, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2879/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2881/2008. Comercial. Actiune în daune... → |
|---|
