ICCJ. Decizia nr. 2906/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2906/2008
Dosar nr. 24825/3/2006
Şedinţa publică de la 16 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 11 iulie 2006, reclamantul M.I.E. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL Mărăşeşti pentru ca instanţa prin hotărârea pe care o va pronunţa să o oblige la plata sumei de 37.911,51 euro reprezentând finanţare necuvenită încasată în baza contractului de Grant RO 0007 februarie 02 ianuarie 0550 precum şi la plata dobânzilor calculate până la data efectuării plăţii în cuantum de 611,52 euro la data formulării acţiunii, plus cheltuieli de judecată.
Temeiul de drept al acţiunii a fost precizat a fi art. 18 alin. (2) şi art. 18 alin. (3) din anexa II a contractului de grant, art. 1073 – 1090 C. civ., art. 56 C. com., art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 274 C. proc. civ.
A motivat cererea sa arătând că pârâta a beneficiat de un împrumut nerambursat în sumă de 40.000 euro pentru executarea proiectului „Înfiinţare minipoliclinică privată” şi că prin intermediul raportului final pârâta trebuia să justifice modul de folosire a avansului şi contribuţia sa în numerar prevăzută în contract. Analizând cererea de plată finală s-a constatat existenţa unui sold la capitolul bugetar „1. Resurse umane” în sumă de 407 euro datorită necheltuirii în întregime a sumelor prevăzute în buget, la capitolul bugetar „2. Transport” un sold de 100 euro tot datorită necheltuirii în întregime a sumelor prevăzute în buget, iar la capitolul bugetar „3. Echipamente şi bunuri” un sold în valoare de 96.878,53 euro datorită necheltuirii în întregime a sumelor prevăzute în buget la linia 3.3 (4.000 euro) cât şi neeligibilităţii cheltuielilor efectuate la linia „3.2 Mobilier, echipamente” în sumă de 92.878,53 euro. A arătat în continuare că în cadrul capitolului bugetar 3.2 a fost alocată suma de 97.380 euro pentru achiziţionarea echipamentelor prevăzute în proiect, că echipamentele nu puteau fi obţinute decât prin procedura licitaţiei deschise, echipamentele fiind împărţite în şase loturi şi că pentru lotul 6 nu a fost prezentată nicio ofertă astfel că aparatele nu au fost achiziţionate. Pentru celelalte 5 loturi s-a organizat licitaţie fiind desemnaţi furnizorii B.E. Germania reprezentată de SC P.S. SRL, SC S.I.T.E.A.R. SRL, D.D.I. SRL şi SC M.S. SRL. Furnizorii astfel desemnaţi trebuiau să facă dovada că nu intră în categoriile prevăzute de paragraful 2.3 lit. a), b), c), e) sau f) din instrucţiunile pentru ofertanţi. În cadrul procedurii de verificare a condiţiilor pentru desemnarea furnizorilor s-a constatat că nu există certificate fiscale care să ateste plata impozitelor şi taxelor pentru furnizorii SC P.S. SRL, SC S.I.T.E.A.R. SRL, SC D.D.I. SRL, astfel încât beneficiarul nu a reuşit să facă dovada eligibilităţii acestor din urmă firme. De asemenea, a arătat că SC D.D.I. SRL a emis factura fiscală cu nr. 1764913 din 5 ianuarie 2004 pentru suma de 12.458,4 euro operaţiune efectuată ilegal în euro ceea ce denotă o cheltuială neeligibilă întrucât conform contractului plata trebuia efectuată în lei şi nu în euro.
În aceste condiţii reclamantul a notificat-o pe pârâtă ca în termen de 30 de zile să-i achite suma de 37.911,51 euro şi întrucât aceasta nu s-a conformat a procedat la concilierea directă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., procedură în interiorul căreia pârâta a depus un memoriu însoţit de certificatele fiscale ale societăţilor furnizoare, solicitând reanalizarea raportului final.
Având în vedere că documentele depuse au fost solicitate furnizorilor la mai mult de un an de la data licitaţiei autoritatea contractantă şi-a menţinut punctul de vedere cu privire la suma aferente finanţării necuvenite. A precizat în continuare formula după care a calculat dobânda în cuantum de 611,52 euro precizând că suma datorată prin acţiunea formulată este de 38.523,03 euro.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, a admis în parte cererea formulată de M.I.E. şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1.000 euro reprezentând parte din finanţarea acordată conform contractului de grant, precum şi la plata dobânzii calculate conform art. 18 alin. (3) din contract, de la data de 20 ianuarie 2006 la data plăţii aşa cum rezultă din sentinţa comercială nr. 1660 din 12 februarie 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâta a recunoscut neeligibilitatea sumelor necheltuite în limita cuantumului de 1.000 euro, că nedepunerea certificatelor fiscale care să ateste îndeplinirea obligaţiilor bugetare nu echivalează cu neîndeplinirea obligaţiilor privind plata contribuţiilor sociale, declaraţiile pe propria răspundere a furnizorilor în sensul că nu au datorii la buget, producând efecte juridice şi fiind suficiente a proba inexistenţa datoriilor bugetare, apreciind că furnizorii trebuie consideraţi firme eligibile.
Cu privire la moneda în care s-a efectuat plata facturii fiscale nr. 1764913/2004 emisă de SC D.D.I. SRL, tribunalul a apreciat că viciul invocat de reclamant nu poate determina nulitatea operaţiunilor de plată şi pe cale de consecinţă nelegalitatea sumei de 37.911,51 euro, instanţa constatând că invocarea neeligibilităţii acestei cheltuieli s-a făcut după obţinerea de către reclamant a unei adrese în anul 2006 de la B.N.R., ceea ce denotă faptul că la data perfectării contractului pârâtei nu i s-au adus la cunoştinţă aceste aspecte.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a formulat apel, care a fost soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, prin decizia nr. 468 din 22 octombrie 2007, în sensul că a fost admis apelul, a fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 36.911,51 euro finanţare necuvenită şi dobânzi aferente debitului principal în temeiul art. 18 alin. (3) din contract, de la data de 11 iulie 2006 până la data plăţii. Decizia a fost pronunţată cu opinie separată a unui judecător în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Instanţa de apel a reţinut că sumele aferente ofertelor reţinute la licitaţie sunt neeligibile întrucât nu au fost validate de Autoritatea contractantă potrivit dispoziţiilor cuprinse în Instrucţiunile pentru ofertanţi, astfel că a dispus restituirea sumelor aferente contractelor declarate neeligibile pentru furnizorii SC P.S. SRL, SC S.R. şi SC M.S. SRL. De asemenea, a constatat că şi suma de 12.458,4 euro trebuie restituită, nefiind eligibilă, întrucât pârâta nu se poate apăra invocând nerecunoaşterea legii, reclamanta nefiind obligată să informeze cocontractantul cu privire la dispoziţiile imperative conţinute de actele normative aplicabile contractului, aşa încât plăţile trebuia să fie efectuate doar în monedă naţională, dispoziţia fiind cunoscută la încheierea contractului. A mai reţinut de asemenea că faptul de a califica cheltuielile ca neeligibile nu presupunea culpa beneficiarului motiv pentru care nu s-ar justifica rezilierea contractului în temeiul art. 11 din Condiţiile Generale Anexa II din contract, că reprezintă o modalitate de gestionare a finanţării nerambursabile.
Pârâta SC B. SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei care a judecat apelul, solicitând în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantei.
A invocat nelegalitatea deciziei întrucât nu există dovezi în sensul încălcării dispoziţiilor art. 18 alin. (2) şi (3) din Anexa II, clauze care se referă la restituirea finanţării nerambursabile atunci când sunt întrunite condiţiile din art. 16 alin. (2) şi (3) din Anexa II Instrucţiunile pentru ofertanţi nu sunt anexe ale contractului, acestea având valoare orientativă, iar lipsa certificatelor fiscale menţionate, a fost acoperită ulterior, reclamanta nefiind prejudiciată în vreun fel, executarea contractului desfăşurându-se în limitele acestuia.
A susţinut, de asemenea, că potrivit art. 26 alin. (1) din Anexa II a Contractului de Grant plătite în cazul contractului de furnizoare a bunurilor se face în euro iar cât timp contractul cu SC D.D.I. SRL a fost încheiat în mod legal în moneda europeană şi banca a efectuat plata, recurenta nu ar avea nici-o culpă în executarea contractului şi că dacă cele susţinute de reclamantă ar fi fost reale sancţiunea ar fi fost anularea procedurii de licitaţie şi nu rezilierea contractului.
Recursul este fondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Conform art. 304 pct. 7 modificarea hotărârii se poate cere în situaţia când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, iar potrivit art. 304 pct. 9 modificarea hotărârii operează când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Curtea constată că motivele invocate de pârâtă în susţinerea recursului se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi constată că în mod greşit instanţa de apel a interpretat dispoziţiile contractuale pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Între M.D.P. în calitate de Autoritate Contractantă şi SC B. SRL Suceava în calitate de beneficiar a fost încheiat şi înregistrat cu nr. 10/6743 din 29 noiembrie 2002 Contractul de ajutor financiar nerambursabil pentru un program descentralizat RO 0007 februarie 02 ianuarie 0550.
Obiectul contractului l-a reprezentat finanţarea nerambursabilă acordată de Autoritatea Contractantă, pentru punerea în aplicarea Proiectului intitulat: „Înfiinţare minipoliclinică privată”, data execuţiei proiectului fiind de şapte luni.
Art. 18 din Anexa II-a Contractul de Grant reglementează restituirea finanţării nerambursabile, astfel că pct. 18 alin. (1) prevede că în cazurile de la art. 11 alin. (1) (cu excepţia rezilierii contractului înainte de termen, art. 11 alin. (2) şi art. 17, Beneficiarul se angajează să plătească Autorităţii Contractante sumele care i-au fost plătite suplimentar faţă de suma finală totală datorată, în termen de 60 de zile de la primirea cererii de restituire de la Autoritatea Contractantă, iar pct. 18 alin. (2) prevede că în cazul rezilierii contractului de către Beneficiar, menţionată la art. 11 alin. (1) şi în cazurile definite la art. 11 alin. (3), Autoritatea Contractantă poate solicita restituirea totală sau parţială a sumelor plătite Beneficiarului, Autoritatea Contractantă fixând condiţiile şi termenii în care trebuie efectuată restituirea totală sau parţială.
Punctul 11 alin. (1) din cadrul art. 11 din Anexa II referitor la rezilierea contractului, reglementează modul de reziliere a contractului de către Beneficiar, cu consecinţa plăţii finanţării nerambursabile iar pct. 11 alin. (2) se referă la rezilierea contractului de către Autoritatea Contractantă cu sau fără preaviz, cu plata totală sau parţială a sumei deja plătite în cadrul contractului.
Faţă de cererea formulată de reclamantă şi motivele invocate în susţinerea sa, Curtea constată că nicio dispoziţie din articolele mai sus menţionate ca temei de drept, nu este îndeplinită în cauză.
Autoritatea Contractantă, reclamantă în acţiunea de faţă, nu a formulat un capăt de cerere prin care să solicite aplicarea sancţiunii rezilierii contractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către Beneficiar, pentru a putea fi aplicate dispoziţiile art. 18 şi 11 din Anexa II a Contractului de Grant, articolele invocate dispunând că în caz de reziliere se pot restitui sumele care reprezintă restituire parţială sau totală din finanţarea nerambursabilă.
Se constată, de asemenea, că reclamanta pe tot parcursul executării Contractului de Grant nu i-a pus în vedere pârâtei să solicite anularea licitaţiei organizată de beneficiar pentru desemnarea furnizorilor, reclamanta având această obligaţie de a controla modul de executare a contractului, şi că nici nu a solicitat rezilierea contractului pentru acest motiv, astfel încât nu se justifică cererea sa privind restituirea sumelor aferente proiectului cheltuite cu furnizorii desemnaţi prin licitaţie publică în condiţiile în care nu s-a anulat licitaţia organizată în condiţiile contractului mai sus menţionat.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 18 referitor la rezilierea contractului se constată că Autoritatea Contractantă a vrut ca numai în situaţia rezilierii contractului să poată sancţiona partea cu restituirea totală sau parţială a sumei, devreme ce restituirea sau rambursarea sumelor reprezentând finanţarea nerambursabilă este prevăzută numai la art. 11 intitulat „Rezilierea contractului”.
Pe de altă parte reclamanta nu a cerut să se constate nulitatea plăţii efectuate în euro de către Beneficiar furnizorului SC D.D.I. SRL, ci doar restituirea sumei ca fiind efectuată în condiţii de nelegalitate.
Chiar şi în condiţiile în care prin absurd s-ar trece peste aceste considerente se constată că la dosar există probe în sensul îndeplinirii obligaţiilor contractuale şi realizării întocmai a proiectului intitulat: „Înfiinţare minipoliclinică privată” de către Beneficiar, există probe privind îndeplinirea condiţiilor paragrafului 2.3 lit. a), b), c), e) sau f) din instrucţiunile pentru ofertanţi respectiv declaraţiile pe propria răspundere ale furnizorilor şi certificatele fiscale depuse ulterior de parte pentru a aproba existenţa acestora din care rezultă că firmele au plătit taxele şi impozitele către stat demonstrându-se astfel că nu a existat culpă şi nici prejudiciu în derularea contractelor încheiate cu furnizorii care au fost desemnaţi prin licitaţia organizată în baza dispoziţiilor contractuale.
Curtea constată că instanţa de apel a interpretat greşit şi dispoziţia referitoare la plata în euro a facturii nr. 1764913 din 5 ianuarie 2004 emisă de SC D.D.I. SRL deoarece contractul nu a interzis acest mod de plată iar banca a efectuat plata, pe de o parte şi pe de altă parte nu s-a constatat nulitatea plăţii efectuată în euro de către Beneficiar.
Ca urmare, Curtea constată că în mod greşit instanţa de apel a interpretat dispoziţiile contractuale invocate în cauză de către reclamant raportate la art. 1073 – art. 1090 C. civ.
Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica decizia atacată în sensul că se va respinge apelul declarat de Autoritatea Contractantă împotriva sentinţei instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC B. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 468 din 22 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică decizia recurată şi respinge apelul declarat de reclamantul M.D.L.P.L. Bucureşti împotriva sentinţei 1660 din 12 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2832/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 2908/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
