ICCJ. Decizia nr. 2942/2008. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2942/2008
Dosar nr. 4327/85/2006
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 decembrie 2006, reclamanta SC B. SA Sibiu şi S.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC I.C. SA Sibiu şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu, să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. a SC I.C. SA din data de 18 noiembrie 2005, anularea încheierii nr. 775 din 6 februarie 2006 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu; să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. SC I.C. SA din data de 9 septembrie 2006, anularea procesului-verbal şi actului adiţional din data de 23 octombrie 2006 privind majorarea capitalului social al pârâtei; anularea încheierilor nr. 7670 din 12 septembrie 2006 şi 8974 din 26 octombrie 2006 emise de O.R.C. Sibiu, radierea din registrul comerţului a menţiunilor privitoare la prelungirea mandatului administratorului şi cele privitoare la majorarea capitalului social al pârâtei; obligarea pârâtului O.R.C. Sibiu să înscrie în Registrul Comerţului contractul de vânzare-cumpărare nr. 83 din 22 decembrie 1998 prin care S.C. a dobândit un număr de 608 acţiuni din capitalul social al pârâtei precum şi obligarea O.R.C. Sibiu să înscrie în registrul comerţului contractul de cesiune din 9 noiembrie 2000 încheiat între S.C. şi SC I.C. SA.
În fapt, reclamanta motivează că la data de 18 noiembrie 2005 la societatea pârâtă s-a desfăşurat o adunare generală care a hotărât prelungirea mandatului administratorului Ispas Ana şi extinderea obiectului de activitate al societăţii, fără a exista cvorumul necesar, motiv de nulitate absolută, iar la data de 9 septembrie 2006 adunarea generală extraordinară a hotărât majorarea capitalului social, fără a exista de asemenea, cvorumul necesar. În baza acestei hotărâri au fost încheiate proces-verbal şi act adiţional prin care s-a consemnat majorarea capitalului social iar în baza acestor acte au fost pronunţate încheierile judecătorului delegat la O.R.C. nr. 775 din 6 februarie 2006 nr. 7670 din 12 septembrie 2006 şi nr. 8974 din 26 octombrie 2006 care urmează a fi anulate.
Pe de altă parte, reclamanta motivează că a solicitat O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu înscrierea de menţiuni referitoare la contractul de vânzare nr. 83 din 22 decembrie 1998 şi contractului de cesiune din 9 noiembrie 2000, prin care reclamantul S.C. a cesionat 608 acţiuni însă cererile au fost respinse.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 111, 112, 113, 115, 130, 132 din Legea nr. 31/1990, modificată.
Prin sentinţa civilă nr. 56/ CC din 30 aprilie 2007, Tribunalul Sibiu a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a reclamantei SC B. SA Sibiu şi a respins acţiunea reclamantei pentru anularea hotărârilor A.G.A. pârâtei SC I.C. SA Sibiu din 18 noiembrie 2005 şi 9 septembrie 2006. S-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea privind anularea Încheierii nr. 775 din 6 februarie 2006 pronunţată de judecătorul delegat de pe lângă O.R.C. Sibiu, a procesului-verbal şi a actului adiţional din 23 octombrie 2006 şi a încheierilor nr. 7670 din 12 septembrie 2006 şi nr. 8974 din 26 octombrie 2006 a judecătorului delegat de pe lângă O.R.C. Sibiu.
S-au respins capetele de cerere de la pct. 1, 4 – 8 din petitul acţiunii reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, în speţa dedusă judecăţii, hotărârile atacate au fost publicate la data de 13 decembrie 2005 şi respectiv 15 septembrie 2006, termene faţă de care acţiunea a fost tardiv formulată, conform art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi că susţinerile reclamantei potrivit cărora constituie motiv de nulitate absolută, lipsa cvorumului pentru luarea hotărârilor, nu pot fi reţinute întrucât aprecierea nulităţii actului se face raportat la momentul anulării actului potrivit regulii „tempus regit actum”, iar art. 112 alin. (1) şi art. 115, alin. (1) din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 441/2006 prevăd că pentru validitatea deliberărilor adunărilor generale este necesară la prima convocare prezenţa acţionarilor deţinând cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, condiţie îndeplinită de cele două adunări generale care au pronunţat hotărârile atacate.
Astfel fiind, cererile de anulare au fost respinse ca tardiv formulate iar hotărârile atacate au fost menţinute precum şi procesul-verbal şi actul adiţional din data de 23 octombrie 2006.
Referitor la cererile privind anularea încheierilor nr. 775 din 6 februarie 2006, nr. 7670 din 12 septembrie 2006 şi nr. 8974 din 26 octombrie 2006, acestea au fost respinse, ca inadmisibile, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, înregistrările în Registrul Comerţului se fac pe baza încheierii judecătorului delegat sau după caz a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Pentru aceleaşi considerente şi având în vedere şi situaţia că încheierile judecătorului delegat sunt valabile şi executorii, a fost respinsă şi cererea privind radierea înscrierilor şi menţiunilor făcute în baza acestor încheieri.
Cererea privind obligarea O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu să înscrie menţiunile referitoare la vânzarea şi cesionarea părţilor nu a fost primit. În baza sentinţei civile nr. 16/ C din 9 ianuarie 2006 şi în temeiul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, republicată, reclamanţii se puteau adresa O.R.C. pentru înregistrarea menţiunilor, iar împotriva unei încheieri de respingere puteau formula recurs.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii SC B. SA Sibiu şi S.C., care au solicitat modificarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea acţiunii.
În motivele apelului reclamanţii au arătat că în mod greşit instanţa a apreciat că lipsa cvorumului pentru luarea hotărârilor A.G.A. nu constituie motiv de nulitate absolută, ci de nulitate relativă că instanţa de fond a apreciat eronat că reclamanţii aveau posibilitatea să atace cu recurs o încheiere de respingere a cererii de înscriere menţiuni.
Deoarece pârâta nu a solicitat menţionarea în registrul comerţului a contractului de vânzare-cumpărare nr. 83/1998 încheiat între apelantul S.C. şi S.I.F. T. şi a contractului de cesiune din 9 noiembrie 2000 încheiat între apelanţi şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 3+4 pct. 9, art. 312 şi art. 274 C. proc. civ.
Prin decizia comercială nr. 101/ A din 30 noiembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a respins apelul reclamanţilor S.C. şi SC B. SA Sibiu, fiind obligaţi, totodată, la cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei în favoarea pârâtei SC I.C. SA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că în mod corect a apreciat prima instanţă că motivele privind lipsa cvorumului la adoptarea celor două hotărâri A.G.A. contestate nu sunt cauze de nulitate absolută, întrucât interesul protejat este unul particular, acţionarii fiind cei interesaţi de respectarea cvorumului şi că, în ambele situaţii sancţiunea este nulitatea relativă ce putea fi invocată de reclamanţi în condiţiile prevăzute de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, iar cu privire la celelalte motive de apel invocate de reclamanţi s-a stabilit că acestea sunt nefondate.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamanţii S.C. şi SC B. SA Sibiu criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă că, instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei O.R.C. şi că ambele instanţe au soluţionat complet eronat caracterul nulităţii invocate de reclamanţi a celor două hotărâri A.G.A., prin prisma legii în vigoare la data cenzurării acestora de către instanţă şi nu prin prisma legii în vigoare la data naşterii actului juridic.
Concluzionează recurenţii că potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 când se invocă motive de nulitate absolută acţiunea în constatarea nulităţii absolute a hotărârilor A.G.A. este imprescriptibilă şi poate fi formulată de orice persoană interesată.
În consecinţă, recurenţii, în temeiul art. 313 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aş cum a fost formulat, casarea deciziei atacate, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate, cu trimiterea cauzei pe rejudecare tribunalului Sibiu, pentru a se pronunţa asupra fondului cauzei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea recursului prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că ambele instanţe, în mod corect şi judicios au interpretat actul juridic dedus judecăţii, pronunţând hotărâri temeinice şi legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamanţi pentru considerentele ce urmează:
Critica referitoare la nepronunţarea asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a O.R.C. invocată la fond de O.R.C. anterior analizei inadmisibilităţii acţiunii pe fondul ei este neîntemeiată întrucât instanţa de apel s-a pronunţat asupra acestei excepţii astfel cum a fost invocată prin motivele de apel.
De altfel, în ordinea examinării excepţiilor, cea a inadmisibilităţii acţiunii formulate în contradictoriu cu această parte, primează, astfel încât şi sub acest aspect critica recurentelor este nefondată.
- Instanţa de apel, constatând că, în mod greşit prima instanţă s-a raportat la dispoziţiile legale a căror încălcare a fost invocată, în varianta prevăzută de Legea nr. 441/2006, a avut în vedere, în analiza sa, dispoziţiile art. 115 din Legea nr. 31/1990 în forma în vigoare la data adoptării hotărârii, 9 septembrie 2006.
Or, faţă de dispoziţiile art. 115 care prevedeau posibilitatea ca acţionarii prin actul constitutiv să prevadă un alt cvorum de prezenţă şi vot, concluzia instanţei în sensul caracterului relativ al nulităţii se fundamentează legal.
În ce priveşte hotărârea adunării generale din 18 noiembrie 2005, ţinută la a doua revocare, dispoziţiile art. 112 alin. (2) din L.S.C. nu prevedeau o limită minimă de cvorum de prezenţă şi aceasta pentru a facilita luarea hotărârilor, astfel că norma nu are caracter de ordine publică pentru a atrage nulitatea absolută.
Cum consecinţa încadrării sancţiunii în categoria nulităţilor relative, impune respectarea termenului de 15 zile de la data publicării hotărârii în M. Of. pentru a fi atacată, iar recurenţii-reclamanţi au promovat acţiunea în anulare cu depăşirea termenului legal, soluţia adoptată de prima instanţă şi menţinută, în apel, sub aspectul prescripţiei dreptului material la acţiune este corectă.
Încălcarea dispoziţiilor art. 117 din L.S.C. nu a fost invocată ca motiv de nelegalitate a hotărârilor nici în faţa primei instanţe şi nici în apel, astfel că nu poate fi examinată pentru prima dată în recurs.
Critica privind nerespectarea votului secret la prelungirea mandatului administratorului în adunarea generală ordinară din 18 noiembrie 2005, are un caracter pur formal, în condiţiile în care recurenţii nu argumentează în ce măsură concluzia instanţei de apel pe acest aspect este contrară probelor administrate.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul reclamanţilor.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenţii vor fi obligaţi la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC I.C. SA SIBIU.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. şi SC B. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 101/ A din 30 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurenţii la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC I.C. SA Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2940/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2969/2000. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
